Pentru tine
Îți voi compune sonete de iubire
Interminabile precum este cascada Niagara...
Și-ți voi cuprinde-n versuri sau în șoapte de amor întreaga ființă!
Cazut voi sta în fața ta precum se pleacă cavalerii când au în preajmă a lor regină...
Tu preafrumoasă Vasilica,
Ai milă de-un trubadur ce-i prins în a ta cursă sângeroasă,
Ce te iubește și vrea să îți sărute genunchiul drept atunci când doare,
Sau să-ți sărute degetele tale sacre de la picioare...
Nimeni neștiind de unde-ai furat atâta frumusețe,
Eu fiind acel nebun ce vrea să te răsfețe!
(3 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poems in the same category
DAR
Vremuri tulburi,
Mii și mii,
Fost-au ieri
Până să vii.
Dar odată ce-ai venit,
Toate mi s-au desluṣit;
Am aflat a mea cătare;
Mi-ai fost far intre hotare.
Nu-nteleg și nu-ntelegi,
C-au fost mii de ani întregi,
Când n-aveam nicio speranță,
Toate fară importanta?!
Însă tu ai fost lumină,
Licărirea cea divină;
Sufletului înghețat,
Dor de viață tu i-ai dat.
Ah ce tremur,
Ce cutremur;
Spaime crude,
Năruite...
PRIBEGIE
M-am regăsit în pribegia tufei de ciulin,
Rostogolit de vânt, în ploi mărunte și amare,
Stingher, pe țărmul pustiit al mării de argint,
Cu tâmpla arsă în jăratecul din zare...
În van te-am căutat în holda de secară,
Gândindu-mă la tine, în tristă contemplare,
S-a mai trecut, fierbinte, încă o zi de vară,
Însingurat în mult prea multă așteptare...
Nu te-am găsit, pierdută poate pentru totdeauna,
Și-am plâns amar în dorul nopții grele,
Iar câtă vreme în amurg voi mai ști luna,
O să mai simt aroma ta pe piele...
Tu...
În valuri aș pluti și nu m-aș îneca,
Știind că tu-mi ești soarta care mă va salva,
De tot ce simt acum și de un viitor
Care ar putea fi ca trecutul...gol.
Deși era gol, sentimentele-mi erau pline,
Gândurile, și ele, erau doar despre tine.
Despre ochii tăi în care m-aș pierde,
Aș spune-o tuturor dar, nimeni nu m-ar crede
Buzele să ți le explorez, asta-i tot ce vreau,
Nu mă băgai în seamă, dar ele nu dispar.
Vorbesc de sentimente, trăiri și emoții
Pe care le-am cam lăsat în voia sorții.
S-au dezvoltat în timp din ce în ce mai mult
Iar acum nu pot sa le mai alung.
Si poate ca nici nu vreau...
Aceste dorinte nu mai apareau.
Dar tu exiști, așa că sunt și ele,
Vreau să îți spun: "TE IUBESC!" dar fără perdele.
Vreme si vremuri
E vremea încâlcită afară
Ba plouă, ba ninge, ba e soare
Ba vântul bate... te doboară...
Totul în jur, e fără de culoare...
Orașul este cenușiu... sau poate,
Sunt eu cea mult prea tristă
Și toate îmi par exagerate,
De gândul ce la tine insistă...
Parcul central e monoton
E gri, e liniște, rece, pustiu...
Mă încălzesc cu gândul la Bordeaux
De va rămâne doar un gând... nu știu.
Și mă gândesc cum oare-ar fi
Să mă pot alinta cu un pahar,
Să pot să scriu frumoase poezii
Tonul să-mi fie un pic mai solar.
Zâmbesc... sunt doar iluzii de moment
Așa sufletul încerc să-l păcălesc
Iluzii pe post de medicament
În realitate toate vor lipsi și....lipsesc
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Marturie I
Iubita mea, îți ce o rugă minunată,
Să-i dai fiicei noastre
Zâmbetul tău angelic
Sau ochii tăi precum stelele,
Ca atunci când noi nu o să mai fim,
Să rămână mărturie pe acest pământ
De ce te-am iubit…
DAR
Vremuri tulburi,
Mii și mii,
Fost-au ieri
Până să vii.
Dar odată ce-ai venit,
Toate mi s-au desluṣit;
Am aflat a mea cătare;
Mi-ai fost far intre hotare.
Nu-nteleg și nu-ntelegi,
C-au fost mii de ani întregi,
Când n-aveam nicio speranță,
Toate fară importanta?!
Însă tu ai fost lumină,
Licărirea cea divină;
Sufletului înghețat,
Dor de viață tu i-ai dat.
Ah ce tremur,
Ce cutremur;
Spaime crude,
Năruite...
PRIBEGIE
M-am regăsit în pribegia tufei de ciulin,
Rostogolit de vânt, în ploi mărunte și amare,
Stingher, pe țărmul pustiit al mării de argint,
Cu tâmpla arsă în jăratecul din zare...
În van te-am căutat în holda de secară,
Gândindu-mă la tine, în tristă contemplare,
S-a mai trecut, fierbinte, încă o zi de vară,
Însingurat în mult prea multă așteptare...
Nu te-am găsit, pierdută poate pentru totdeauna,
Și-am plâns amar în dorul nopții grele,
Iar câtă vreme în amurg voi mai ști luna,
O să mai simt aroma ta pe piele...
Tu...
În valuri aș pluti și nu m-aș îneca,
Știind că tu-mi ești soarta care mă va salva,
De tot ce simt acum și de un viitor
Care ar putea fi ca trecutul...gol.
Deși era gol, sentimentele-mi erau pline,
Gândurile, și ele, erau doar despre tine.
Despre ochii tăi în care m-aș pierde,
Aș spune-o tuturor dar, nimeni nu m-ar crede
Buzele să ți le explorez, asta-i tot ce vreau,
Nu mă băgai în seamă, dar ele nu dispar.
Vorbesc de sentimente, trăiri și emoții
Pe care le-am cam lăsat în voia sorții.
S-au dezvoltat în timp din ce în ce mai mult
Iar acum nu pot sa le mai alung.
Si poate ca nici nu vreau...
Aceste dorinte nu mai apareau.
Dar tu exiști, așa că sunt și ele,
Vreau să îți spun: "TE IUBESC!" dar fără perdele.
Vreme si vremuri
E vremea încâlcită afară
Ba plouă, ba ninge, ba e soare
Ba vântul bate... te doboară...
Totul în jur, e fără de culoare...
Orașul este cenușiu... sau poate,
Sunt eu cea mult prea tristă
Și toate îmi par exagerate,
De gândul ce la tine insistă...
Parcul central e monoton
E gri, e liniște, rece, pustiu...
Mă încălzesc cu gândul la Bordeaux
De va rămâne doar un gând... nu știu.
Și mă gândesc cum oare-ar fi
Să mă pot alinta cu un pahar,
Să pot să scriu frumoase poezii
Tonul să-mi fie un pic mai solar.
Zâmbesc... sunt doar iluzii de moment
Așa sufletul încerc să-l păcălesc
Iluzii pe post de medicament
În realitate toate vor lipsi și....lipsesc
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Marturie I
Iubita mea, îți ce o rugă minunată,
Să-i dai fiicei noastre
Zâmbetul tău angelic
Sau ochii tăi precum stelele,
Ca atunci când noi nu o să mai fim,
Să rămână mărturie pe acest pământ
De ce te-am iubit…
Other poems by the author
Ce-mi pasă
Ce-mi pasă de cădere
Știind că aceasta mă înalță tare,
Nerenunțând la dragostea cea mare,
La tine,la visare,
La vraja ta ce nu are cărare,
Știind ce tu acum uitat-ai poate,
Că dragostea mai doare când vrea să fugă lașă,
Ori când dorește ca să moară...
Ce-mi pasă mie de-atâtea gânduri rele,
De duhurile negre,de vrajbă, deznădejde?
Nu dragostea este învingătoarea cea veșnic triumfătoare?
(15 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îți mulțumesc
Îți mulțumesc iubito pentru frumosul ce-ți aparține,
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta,
Îți mulțumesc pentru iubirea ce vine de la tine,
Speranța, fericirea și lumina sunt astăzi cuvinte ce-și au ființa vie pentru mine,
Din șansa vieții ce tu mi-ai dat-o mie,
Căci fără tine dragoste nu este,
Și nici poveste de amor sau bucurie!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Te iubesc
Nu-mi amintesc să fie zi din săptămână,
Să nu-mi aducă la fereastră,
Când cerul cu-ai săi nori vrea să îmi zâmbească
Același colorat ecou ce-mi spune răspicat mereu
Și vrea să îmi vorbească de-o iubire mare,
Ce mi se plimbă pe cărare
Și care știe doar o vorbă de iubire
Ce pare să închidă toate tainele în ea,
Și pe oricine-ai întreba din umeri dă neștiind ce este,
Ori de la cine vine sau pornește..
O să te-ntrebi de cine pomenesc acum
Sau despre ce-ți vorbesc...
Ei bine,te iubesc!
(26 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Prim tine pace și iubire
Iubito,prin tine-mi vine pace și iubire,
Ți-am spus că dragostea-i doar Dumnezeu,
Ținându-te de mână,
Simt Raiul nostru cum șoptește
Taina iubirii absolute
Și pe Hristos cu-a lui chemare,
Dar și pe Sfinții blânzi ai Cerului...
Iubito, te-am cerut în rugaciuni fierbinți,
Neștiind că tu exiști și porți tristețe dar și frumusețe,
Sau că destinul o să mi te-arate,
Așa cum îngerii tăcut sosesc,
Sau când va fi frumoasa zi..?
Dar iată, ziua aceea a sosit,
Când Maica Domnului prin tine mi-a găsit răspuns,
Și alinare la chinul ce-l aveam demult...
Ești darul meu sfințit,
Și mare grijă o să-ți port,
Iubito tu ești cea care iubirea mi-ai adus,
Pot eu să-ți mulțumesc cumva?
Cuvintele dar și vorbirea-i de prisos!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Acum
Acum e clipa de care se vorbea-n trecut,
Neexistând trecut nici viitor, cum bine știm,
Acum este momentul sau însăși viața ce-o simțim!
Hiperbole pot fi trăirile iubirii dacă vrem
Și ce ne pasă nouă de-atâtea lucruri triste ce nu ne aparțin,
Noi doi îndrăgostiți ne știm, Stăm prinși de clipa de acum și ne iubim!
Nu-i primăvara asta însăși anotimpurile așteptate,
Nu are dragostea închisă-n ea infinitatea?
Nu ești iubito tu acum și viitorul și trecutul dar și eternitatea?
(28 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubitei mele
Iubita mea fără egal,
Degeaba-ncerci să mă alungi,
Eu sunt ca frunza-n vânt ce tot revine
Ce se lipește infinit de tine...
Văzut-ai frunzele cum mor și intră în pământ,
Ca mai apoi să tot revină iarăși,
Aceleași frunze colorate dar și moi,
Așa e dragostea mea ce ne vrea pe-amândoi,
Iubita mea nu încerca să fugi de mine
Mă voi întoarce iar si iar la tine,
Ca nori sau ploaie sau mai degrabă vânt
Să te sărut fără să știi fără rostire de cuvânt!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce-mi pasă
Ce-mi pasă de cădere
Știind că aceasta mă înalță tare,
Nerenunțând la dragostea cea mare,
La tine,la visare,
La vraja ta ce nu are cărare,
Știind ce tu acum uitat-ai poate,
Că dragostea mai doare când vrea să fugă lașă,
Ori când dorește ca să moară...
Ce-mi pasă mie de-atâtea gânduri rele,
De duhurile negre,de vrajbă, deznădejde?
Nu dragostea este învingătoarea cea veșnic triumfătoare?
(15 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îți mulțumesc
Îți mulțumesc iubito pentru frumosul ce-ți aparține,
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta,
Îți mulțumesc pentru iubirea ce vine de la tine,
Speranța, fericirea și lumina sunt astăzi cuvinte ce-și au ființa vie pentru mine,
Din șansa vieții ce tu mi-ai dat-o mie,
Căci fără tine dragoste nu este,
Și nici poveste de amor sau bucurie!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Te iubesc
Nu-mi amintesc să fie zi din săptămână,
Să nu-mi aducă la fereastră,
Când cerul cu-ai săi nori vrea să îmi zâmbească
Același colorat ecou ce-mi spune răspicat mereu
Și vrea să îmi vorbească de-o iubire mare,
Ce mi se plimbă pe cărare
Și care știe doar o vorbă de iubire
Ce pare să închidă toate tainele în ea,
Și pe oricine-ai întreba din umeri dă neștiind ce este,
Ori de la cine vine sau pornește..
O să te-ntrebi de cine pomenesc acum
Sau despre ce-ți vorbesc...
Ei bine,te iubesc!
(26 ianuarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Prim tine pace și iubire
Iubito,prin tine-mi vine pace și iubire,
Ți-am spus că dragostea-i doar Dumnezeu,
Ținându-te de mână,
Simt Raiul nostru cum șoptește
Taina iubirii absolute
Și pe Hristos cu-a lui chemare,
Dar și pe Sfinții blânzi ai Cerului...
Iubito, te-am cerut în rugaciuni fierbinți,
Neștiind că tu exiști și porți tristețe dar și frumusețe,
Sau că destinul o să mi te-arate,
Așa cum îngerii tăcut sosesc,
Sau când va fi frumoasa zi..?
Dar iată, ziua aceea a sosit,
Când Maica Domnului prin tine mi-a găsit răspuns,
Și alinare la chinul ce-l aveam demult...
Ești darul meu sfințit,
Și mare grijă o să-ți port,
Iubito tu ești cea care iubirea mi-ai adus,
Pot eu să-ți mulțumesc cumva?
Cuvintele dar și vorbirea-i de prisos!
(29 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Acum
Acum e clipa de care se vorbea-n trecut,
Neexistând trecut nici viitor, cum bine știm,
Acum este momentul sau însăși viața ce-o simțim!
Hiperbole pot fi trăirile iubirii dacă vrem
Și ce ne pasă nouă de-atâtea lucruri triste ce nu ne aparțin,
Noi doi îndrăgostiți ne știm, Stăm prinși de clipa de acum și ne iubim!
Nu-i primăvara asta însăși anotimpurile așteptate,
Nu are dragostea închisă-n ea infinitatea?
Nu ești iubito tu acum și viitorul și trecutul dar și eternitatea?
(28 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Iubitei mele
Iubita mea fără egal,
Degeaba-ncerci să mă alungi,
Eu sunt ca frunza-n vânt ce tot revine
Ce se lipește infinit de tine...
Văzut-ai frunzele cum mor și intră în pământ,
Ca mai apoi să tot revină iarăși,
Aceleași frunze colorate dar și moi,
Așa e dragostea mea ce ne vrea pe-amândoi,
Iubita mea nu încerca să fugi de mine
Mă voi întoarce iar si iar la tine,
Ca nori sau ploaie sau mai degrabă vânt
Să te sărut fără să știi fără rostire de cuvânt!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)