Senzație #4#
simt fiecare strop de apă
arzând pe pielea mea
şi rând pe rând se tot usucă
din vina ochilor ce-ascund
privirea ta
mai știi
că nici fantasmă nu mai sunt
şi fără de atingeri
chiar mă poți atinge
iar hainele-mi se rup
și n-am nici armă
să te opresc de mă dezbraci
până la sânge
simt oxigenul dintre buze
înfulecând magnetizat distanţe
şi-atât de-aproape-ţi simt privirea
încât lumina
se transformă-n gloanţe
aici
acum
oriunde
mă vrei ca pradă-n gândul tău
îmbraci cătușele
ce-n chin îți leagă trupul
şi-aștepți să vină rândul meu
secundele îți taie firul rațiunii
pe care mal suntem
infern sau rai
şoaptele mele trăirile îți scaldă
şi-acum într-un moment
doar eu
sunt tot ce ai
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Ziua aceea cînd...
Poem: OMENIE
(foto) Un robot care recită poezii și răspunde la întrebări a aterizat la Chișinău. Unde-l poți vedea
Poem: Sunt
Poem: Efectiv ce mi-a trecut prin minte, la primă mână
Poetul Emil Brumaru a murit
Poem: Campionat de strănutat în italiană
Poem: Contemplație
Scriitorul Mircea Cărtărescu a câștigat premiul "Thomas Mann" pentru Literatură pe 2018