Rezervat
Suspin pe malul marii negre,al cuvintelor incerte
La rascrucea dintre drumuri zac
Sa te astept sau sa renasc,precum pasarea Phoenix din propria cenusa
Inca stau pe tusa,gandindu-ma daca sa deschid o alta usa
Regretand ca nu am putut sa iti zic,cat de mult te-am iubit
Inca te iubesc,sa stii,simt bataia inimii
Flacara inca palpaind tot nu stiu daca as putea sa o sting
Nu,nu acest lucru il resping
Fara sa stiu,m-am mintit zicand ca nu sentimente
Dar,tot ce am facut a fost sa diminuez durata acelor momente
Poate nu o sa apuc sa iti zic
M-ai facut sa simt un sentiment puternic
Avand un loc liber,tu l-ai ocupat
Si cand tu brusc ai plecat,inima m-a intepat
Nimeni nestiind nimic despre cum tu m-ai ranit
In seara aia nici nu m-am odihnit
Din cauza lacrimilor ce se prelingeau pe obraz
Perna mea au ajuns pentru ele un iaz
Acum acel loc e din nou liber
Dar nimeni nu ti-l va ocupa,asta consider
Va fi rezervat pentru tine,iubitul meu partener
Category: Love poems
All author's poems: alexandra_bordea
Date of posting: 21 апреля 2023
Views: 738
Poems in the same category
Primăvara din suflet
A venit primăvara ca și când n-a venit,
Zăpada din sufletul tău n-a topit.
Copacii se-nalță, îmbrăcați în culori,
Dar tu te ascunzi printre umbre și nori.
Se-aud păsărele cântând pe alei,
Dar gândul tău zboară prin ierni și prin nei.
Soarele joacă prin raze ușor,
Dar tu ții în tine un frig arzător.
E timpul să lași vântul cald să te ia,
Să rupă tăceri înghețate-ntr-o stea,
Să simți cum renaște din tine un dor,
Ca floarea ce iese din iarna de dor.
Naufragiat în timp
Uneori, târziu în noapte,
amintiri mi se strecoară din ai mei ochi,
și alunecă pe obrazul meu,
ca umbrele unui timp apus,
mângâindu-mi tăcerea cu glasul lor mut.
Fiecare lacrimă îmi spune o poveste,
despre iubiri pierdute,
despre clipe furate de un destin grăbit,
dar și despre dorințe uitate
ce încă își caută glasul.
Le privesc cum se topesc pe pielea mea,
ca un ecou al zilelor trecute,
și simt că timpul le poartă departe,
dar durerea lor prind rădăcină..
Amintirile sunt tăcute, dar gălăgioase,
ca o mare ce-și ascunde furtunile,
iar eu, naufragiatul lor,
mă întorc mereu la țărmul singurătății.
Fără titlu
O noapte ca o piatră,
grea,
fără stele.
Sunt doar eu,
se aud și greierii.
Vor mai fi astfel de nopți
opace,
imaginându-mi
altceva,
fără să mă gândesc prea mult,
nimic care să mă tulbure.
E târziu...
Liniștea mă ține trează.
În depărtare, se ivește
o lumină slabă.
Vreau să mă apropii
dar închid ochii
și le las să treacă.
Dincolo de farmecul întunericului,
incerte
idei needitate.
Sentimente
Lasă-te în voia sentimentelor.
Nu îngheța dorința-n rațiune.
Încearcă să te opui regretelor
Plăsmuite-n suflet dintr-o pasiune.
Privește peste îndoieli și sensuri,
Trăiește pentru tine-n viitor.
Nutrește speranțe și gesturi
Ce pot creea climatul iubitor.
Să-ți iei ca aliat o floare,
Ca păzitor un vultur.
Învăluită-n voalul de candoare
Să-ți amintești legenda lui Arthur.
Iubirea și puterea împreună
Cu înțelepciune, sunt dăruiri de sine.
Și învingând că ești ca o străbună
Vei dovedi în viitor urmări de bine.
Cu drag, mereu
Mereu îmi voi aminti de tine... ai fost în viața mea
Deși soarta te-a dus departe de mine
De-atunci nicicând nu te-am putut uita
Trăiești în suflet și-n inima din mine...
Păstrez o parte din tine adânc în suflet
Și când mi-e greu îi scriu și vorbesc cu ea
Nimeni nu știe cui zilnic îmi plâng rănile
Doar eu și acea parte ce o adoram...
Deși o dată cu a ta plecare prematură
Au ars din temelii până și umbrele de speranță
Te-am păstrat mereu în suflet cu căldură
Și știu c-așa... te voi avea o viață!
Ca mi-ai fost drag in toate anotimpurile
Și drag mi-ai fost și când te-ai depărtat
Și chiar de dorul azi imi e o ploaie de cuvinte
E pentru că îmi amintesc c-am fost a ta cândva.
Mereu îmi voi aminti de tine ca de un dor ce stă ascuns
Un dor ce arde tăcut cu fiecare apus
Și nu știu de vreodată îmi va trece
Cu timpul să te uit... să-mi fii o amintire rece...
MAMA
Sub privirea înnorată
De iubire și de drag
Un vlăstar va crește mândru,
Aducând lumină în preg.
Palma mame-i e fierbinte
Când se plimbă încet pe frunte
Și când somnul se codește
Glas de înger îi soptește.
Lângă pat umbra veghează
La orce scâncet este trează
Câte griji au dat năvală
Le uită cu pruncu-n poală
O-mămică e bogată
Când mânuțe mici o cată
Și când gura mică-o chemă:
Cel mai dulce cuvânt - MAMĂ-
Primăvara din suflet
A venit primăvara ca și când n-a venit,
Zăpada din sufletul tău n-a topit.
Copacii se-nalță, îmbrăcați în culori,
Dar tu te ascunzi printre umbre și nori.
Se-aud păsărele cântând pe alei,
Dar gândul tău zboară prin ierni și prin nei.
Soarele joacă prin raze ușor,
Dar tu ții în tine un frig arzător.
E timpul să lași vântul cald să te ia,
Să rupă tăceri înghețate-ntr-o stea,
Să simți cum renaște din tine un dor,
Ca floarea ce iese din iarna de dor.
Naufragiat în timp
Uneori, târziu în noapte,
amintiri mi se strecoară din ai mei ochi,
și alunecă pe obrazul meu,
ca umbrele unui timp apus,
mângâindu-mi tăcerea cu glasul lor mut.
Fiecare lacrimă îmi spune o poveste,
despre iubiri pierdute,
despre clipe furate de un destin grăbit,
dar și despre dorințe uitate
ce încă își caută glasul.
Le privesc cum se topesc pe pielea mea,
ca un ecou al zilelor trecute,
și simt că timpul le poartă departe,
dar durerea lor prind rădăcină..
Amintirile sunt tăcute, dar gălăgioase,
ca o mare ce-și ascunde furtunile,
iar eu, naufragiatul lor,
mă întorc mereu la țărmul singurătății.
Fără titlu
O noapte ca o piatră,
grea,
fără stele.
Sunt doar eu,
se aud și greierii.
Vor mai fi astfel de nopți
opace,
imaginându-mi
altceva,
fără să mă gândesc prea mult,
nimic care să mă tulbure.
E târziu...
Liniștea mă ține trează.
În depărtare, se ivește
o lumină slabă.
Vreau să mă apropii
dar închid ochii
și le las să treacă.
Dincolo de farmecul întunericului,
incerte
idei needitate.
Sentimente
Lasă-te în voia sentimentelor.
Nu îngheța dorința-n rațiune.
Încearcă să te opui regretelor
Plăsmuite-n suflet dintr-o pasiune.
Privește peste îndoieli și sensuri,
Trăiește pentru tine-n viitor.
Nutrește speranțe și gesturi
Ce pot creea climatul iubitor.
Să-ți iei ca aliat o floare,
Ca păzitor un vultur.
Învăluită-n voalul de candoare
Să-ți amintești legenda lui Arthur.
Iubirea și puterea împreună
Cu înțelepciune, sunt dăruiri de sine.
Și învingând că ești ca o străbună
Vei dovedi în viitor urmări de bine.
Cu drag, mereu
Mereu îmi voi aminti de tine... ai fost în viața mea
Deși soarta te-a dus departe de mine
De-atunci nicicând nu te-am putut uita
Trăiești în suflet și-n inima din mine...
Păstrez o parte din tine adânc în suflet
Și când mi-e greu îi scriu și vorbesc cu ea
Nimeni nu știe cui zilnic îmi plâng rănile
Doar eu și acea parte ce o adoram...
Deși o dată cu a ta plecare prematură
Au ars din temelii până și umbrele de speranță
Te-am păstrat mereu în suflet cu căldură
Și știu c-așa... te voi avea o viață!
Ca mi-ai fost drag in toate anotimpurile
Și drag mi-ai fost și când te-ai depărtat
Și chiar de dorul azi imi e o ploaie de cuvinte
E pentru că îmi amintesc c-am fost a ta cândva.
Mereu îmi voi aminti de tine ca de un dor ce stă ascuns
Un dor ce arde tăcut cu fiecare apus
Și nu știu de vreodată îmi va trece
Cu timpul să te uit... să-mi fii o amintire rece...
MAMA
Sub privirea înnorată
De iubire și de drag
Un vlăstar va crește mândru,
Aducând lumină în preg.
Palma mame-i e fierbinte
Când se plimbă încet pe frunte
Și când somnul se codește
Glas de înger îi soptește.
Lângă pat umbra veghează
La orce scâncet este trează
Câte griji au dat năvală
Le uită cu pruncu-n poală
O-mămică e bogată
Când mânuțe mici o cată
Și când gura mică-o chemă:
Cel mai dulce cuvânt - MAMĂ-
Other poems by the author
Somnul Pacii
Ma chinui de ceva timp,viata imi da de gandit
Daca totul mai are rost sau va merge pentru totdeauna prost
Zambesc,dar mintea imi rasuna
Nu e ceea ce pare,sufletu imi plange de durere in continuare
Fericirea n-o gasesc,a disparut din nou si incep sa obosesc
Cand se va termina oare?
Aceasta ceata densa in zare
Negrul nor de deasupra mea
Sper ca va pleca
Si regele ceresc din noua va aparea pe strada mea
Nici macar nu pot explica,cat ma doare inima
Sufletul meu de fericire a secat
De cand m-am nascut a fost spintecat
Inchizand ochii ma gandesc
Oare daca o sa ma odihnesc
Va fi somn pasnic sau tulburat?
Dac o sa mor macar a meritat
Daca nu eu,macar cei din jur,cei la care tin
Sa aiba un somn lin
Pe un piedestal
Sentimente tinute in mine
Nu puteau fi stiute de nimeni
Doar tu,puteai sa le stii
Ceva ce nu ti-am putut oferii...
Ma gandesc....profund....am inceput sa ma scufund
Sa stau? Sa te las?
Am inceput sa iti uit al tau glas
Inchizand ochii,imi amintesc
Ochii tai care inca ma inebunesc
De culoare caprui inchis,dar cu tente de verde deschis
Cu zambetul tau calm
M-ai ucis,asta e clar
Parul tau brunet si lucios
Crede-ma ca esti cu adevarat contagios
M-ai scos din bezna ce era
Nici nu imi puteam imagina
Cum o mana rece ca a mea putea intalni una calda ca a ta
As vrea sa te privesc cu neincetare...sa te admir
M-as uita la tine ore-n sir
Atat timp cat inca pot sa respir
Prin ochii mei esti altcumva, fata de cum te vede lumea,valorezi ceva
Pentru mine esti cineva
Te pierzi usor in multime
Dar,inima mea mi te-a pus la inaltime
Ca pe un piedestal stai
Acolo esti si vei ramane
Robert,prima mea iubire
Te iubesc
Nu ne vorbim momentan
Dar,imi doresc sa traim din nou spontan
Toate clipele in care ma strangeai la piept
Inca le mai astept
Sa te intorci,asta imi doresc
Fara tine e pustiu,incepi sa ma imbolnavesti
Crezi ca nu vad cum ma privesti?
De parca ai vrea sa imi dai niste vesti
Tousi,ceva te tine
Nu iti prea sta in fire
Lasa-ma sa te iubesc!
Asta imi doresc
Sa iti arat cum poti fi iubit
Sincer si deosebit
Deschide-ti ochii, fraiere
Fa ceva pana nu piere
Hai sa terminam acest joc copilaresc
Si sa te lamuresc
Ca te iubesc...
Somnul Pacii
Ma chinui de ceva timp,viata imi da de gandit
Daca totul mai are rost sau va merge pentru totdeauna prost
Zambesc,dar mintea imi rasuna
Nu e ceea ce pare,sufletu imi plange de durere in continuare
Fericirea n-o gasesc,a disparut din nou si incep sa obosesc
Cand se va termina oare?
Aceasta ceata densa in zare
Negrul nor de deasupra mea
Sper ca va pleca
Si regele ceresc din noua va aparea pe strada mea
Nici macar nu pot explica,cat ma doare inima
Sufletul meu de fericire a secat
De cand m-am nascut a fost spintecat
Inchizand ochii ma gandesc
Oare daca o sa ma odihnesc
Va fi somn pasnic sau tulburat?
Dac o sa mor macar a meritat
Daca nu eu,macar cei din jur,cei la care tin
Sa aiba un somn lin
Pe un piedestal
Sentimente tinute in mine
Nu puteau fi stiute de nimeni
Doar tu,puteai sa le stii
Ceva ce nu ti-am putut oferii...
Ma gandesc....profund....am inceput sa ma scufund
Sa stau? Sa te las?
Am inceput sa iti uit al tau glas
Inchizand ochii,imi amintesc
Ochii tai care inca ma inebunesc
De culoare caprui inchis,dar cu tente de verde deschis
Cu zambetul tau calm
M-ai ucis,asta e clar
Parul tau brunet si lucios
Crede-ma ca esti cu adevarat contagios
M-ai scos din bezna ce era
Nici nu imi puteam imagina
Cum o mana rece ca a mea putea intalni una calda ca a ta
As vrea sa te privesc cu neincetare...sa te admir
M-as uita la tine ore-n sir
Atat timp cat inca pot sa respir
Prin ochii mei esti altcumva, fata de cum te vede lumea,valorezi ceva
Pentru mine esti cineva
Te pierzi usor in multime
Dar,inima mea mi te-a pus la inaltime
Ca pe un piedestal stai
Acolo esti si vei ramane
Robert,prima mea iubire
Te iubesc
Nu ne vorbim momentan
Dar,imi doresc sa traim din nou spontan
Toate clipele in care ma strangeai la piept
Inca le mai astept
Sa te intorci,asta imi doresc
Fara tine e pustiu,incepi sa ma imbolnavesti
Crezi ca nu vad cum ma privesti?
De parca ai vrea sa imi dai niste vesti
Tousi,ceva te tine
Nu iti prea sta in fire
Lasa-ma sa te iubesc!
Asta imi doresc
Sa iti arat cum poti fi iubit
Sincer si deosebit
Deschide-ti ochii, fraiere
Fa ceva pana nu piere
Hai sa terminam acest joc copilaresc
Si sa te lamuresc
Ca te iubesc...
Somnul Pacii
Ma chinui de ceva timp,viata imi da de gandit
Daca totul mai are rost sau va merge pentru totdeauna prost
Zambesc,dar mintea imi rasuna
Nu e ceea ce pare,sufletu imi plange de durere in continuare
Fericirea n-o gasesc,a disparut din nou si incep sa obosesc
Cand se va termina oare?
Aceasta ceata densa in zare
Negrul nor de deasupra mea
Sper ca va pleca
Si regele ceresc din noua va aparea pe strada mea
Nici macar nu pot explica,cat ma doare inima
Sufletul meu de fericire a secat
De cand m-am nascut a fost spintecat
Inchizand ochii ma gandesc
Oare daca o sa ma odihnesc
Va fi somn pasnic sau tulburat?
Dac o sa mor macar a meritat
Daca nu eu,macar cei din jur,cei la care tin
Sa aiba un somn lin
Pe un piedestal
Sentimente tinute in mine
Nu puteau fi stiute de nimeni
Doar tu,puteai sa le stii
Ceva ce nu ti-am putut oferii...
Ma gandesc....profund....am inceput sa ma scufund
Sa stau? Sa te las?
Am inceput sa iti uit al tau glas
Inchizand ochii,imi amintesc
Ochii tai care inca ma inebunesc
De culoare caprui inchis,dar cu tente de verde deschis
Cu zambetul tau calm
M-ai ucis,asta e clar
Parul tau brunet si lucios
Crede-ma ca esti cu adevarat contagios
M-ai scos din bezna ce era
Nici nu imi puteam imagina
Cum o mana rece ca a mea putea intalni una calda ca a ta
As vrea sa te privesc cu neincetare...sa te admir
M-as uita la tine ore-n sir
Atat timp cat inca pot sa respir
Prin ochii mei esti altcumva, fata de cum te vede lumea,valorezi ceva
Pentru mine esti cineva
Te pierzi usor in multime
Dar,inima mea mi te-a pus la inaltime
Ca pe un piedestal stai
Acolo esti si vei ramane
Robert,prima mea iubire
Te iubesc
Nu ne vorbim momentan
Dar,imi doresc sa traim din nou spontan
Toate clipele in care ma strangeai la piept
Inca le mai astept
Sa te intorci,asta imi doresc
Fara tine e pustiu,incepi sa ma imbolnavesti
Crezi ca nu vad cum ma privesti?
De parca ai vrea sa imi dai niste vesti
Tousi,ceva te tine
Nu iti prea sta in fire
Lasa-ma sa te iubesc!
Asta imi doresc
Sa iti arat cum poti fi iubit
Sincer si deosebit
Deschide-ti ochii, fraiere
Fa ceva pana nu piere
Hai sa terminam acest joc copilaresc
Si sa te lamuresc
Ca te iubesc...