Dans astral

Dintr-un cos de mere plin 

Pot alege verde ,rosu ,auriu

Are o codita mica 

Si o sora ,frunzulita.

Este dulce si gustos

Marul ,ma face mai sanatos!

-U.A-

Mașina mea-i mititica,

Roțile mereu se strica 

Are și un motoraș,

Parca-ar fi un greieraș.

Tăticul meu, deși are,

O mașină mult mai mare 

Ea se strică tot mereu,

Fiindcă umblu eu la chei.

Tăticule sa mă ierți 

Te rog că sa nu mă cerți 

Credeam că mașina ta 

Are-o cheie că a mea.

A ieşit în zori o fată, având rochia brodată

şi încinsă la mijloc cu un fluture de in

când pe frunze mai era lacul cerului senin.

Cum din fire-i râzătoare,

se opri să stea de vorbă

în grădină cu o floare:

unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.

Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,

împlinit cu fagur roşu.

Mai văzu aşa minune altădată la bunici

când pe gard cânta cocosu’ -

ea făcea căsuţe-n şir printre ierburi la furnici.

Dar cum mâna mică îi scapă,

se-nţepă pe negândite într-un mugure de spin…

Vai, ce chin ! -

îşi zise-n sine.

Poate vrea un strop de apă,

de mă-mpunse aşa tare firul greu de mărăcine.

Pe o frunză de cleştar un gândac abia-şi ridică

silueta de cărbune,

o furnică

se opri ca să-şi şteargă fruntea udă, ochii tulburi de tăciune.

Soarele adânc se scaldă într-o tufă violetă;

ce e drept e prea măruntă,

dar din fire e cochetă.

Se ridică în lucire evantaiele de nalbă,

rochii roşii de zorele

rotesc salbă peste iarbă.

Ca o floare printre ele,

fata-şi potriveşte gheata. Visătoare, ea întreabă:

- Ce floare e asta, mamă ?

Am trecut şi ieri pe aici, însă n-am băgat de seamă.

- E camelia mea albă…

- Dar Camelia sunt eu… Cum să fiu eu, mamă, floare ?!

N-am nici frunze,

n-am petale.

Şi trecu prin alte rânduri,

coborâtă printre gânduri…

Ceasul bate miezu-nopţii şi Camelia tresare,

respirând adânc - visează

cum furtuna s-a iscat

şi din soare

smulse o rază;

ciorile înfruntă cerul.

Câte flori avea cu dânsa,

vântul îi goli panerul.

Dar cum mama era trează,

îi cuprinse fruntea albă şi în gânduri se ruga,

visul nopţii i-l veghea să nu-i frângă ramura

vântul cel întunecat ce din basme a scăpat.

Telegarul cât o stâncă,

fruntea naltă îi asudă;

numai sta cât să audă,

că în noaptea cea adâncă

zmeul este la hotar.

Şi porni ca să-l adune sub copitele-i de jar.

 - Nalţă-te de zor spre stele,

urcând podul de aramă !...

Păzitorii se rotesc, vântu-n cuiburi îl lovesc;

praf şi pulbere s-alege de necazuri şi de rele.

Mama-n şoaptă o îndemnă:

- Urcă, fata mea, mai urcă până treci de nouă stele,

unde e copilărie, unde îngerii adie

lirele în cântecele...

Dar deodată-n sânul nopţii se ivi palat de soare.

Şi vibrând în cântec vine o ileană-cosânzeană

cu năframă de cicoare

şi condurii de sulfină:

- Hai, copilă, şi te prinde de o rază de lumină !

 Oi ruga un şir de fluturi

visul negru să ţi-l spele.

Nemurirea să te cânte,

floare mândră a nopţii mele…

din cartea ilustrată pentru copii, Copilul și norul -

Ștefan Radu Mușat

Într-o zi de iarnă,
Zapada ne-n încojoară,
Nu deparde ciorile,
Se cearta cu surorile.

Merse una pe afară,
Şi devine albioară.
Toţi certaţi, dezamăgiti,
Dar şi veseli, şi uimiţi.

ce ne facem noi in primăvara asta?

prea multă culoare...

prea multă mireasmă-mbietoare....

despre cântări angelice, nu mai vorbesc.....

ia, să deschidem degrabă

fereastra 

și să-i spunem

dragului nostru prieten,

o poezie!

Nicolae, Nicolae

Cel cu ochii de vapaie

Tu esti cel care-a unit neamuri

In ale Domnului ramuri.

Diferit ai fost de fel,

Si ai facut voia Domnului din cer,

Ai fost făptură neînțeleasă

Încă de la sânul mamei aleasă.

Ai răzbit pentru al tău neam,

Și-ai ajutat pe orișicine,

Ai făcut din om copil,

Și le-ai adus doar nemurire.

Și din bătrâni știm ale tale povețe,

Așa cum ai salvat și fetele junețe,

Ești sus de-a dreapta Tatălui,

Și-ți pui cu condei ale omului idei.

Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,

Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.

Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,

Prin paginile trecutului nici tu nu ai fost un sfânt!

Vreau sa îmi amintesc de tine,sa nu uit ca te-am iubit.

M-am decis sa șterg cuvintele care știu ca te-ar fi rănit.

Te voi elibera de trecut și voi pleca și eu departe,

Sa lăsam timpul sa ne șteargă amintirile deșarte. 

Se aprind lumânări pe tărâmul celor adormiți, 

Linistea e asurzitoare și cei plecați sunt amintiți.

Portalul dintre lumi se deschide in sărbătoare sumbra,

Amintirea celor dragi va eclipsa și a morții umbra.

Trecuti in neființa,unii demoni,alții îngeri credincioși

Sfarsitul vieții separa sufletele curate de cei păcătoși.

Statuia unei femei, un înger plângând lacrimi împietrite,

Pazeste intrarea cu ochii ei triști spre pământ ațintite.

Atmosfera e rece,pana și păsările sunt negre!

Trei cărări de drum separa mormintele prea sumbre.

Orasul morților e luminat de candele și lumânări,

Sunt și flori ce alina a despărțirii supărări. 

Ierarhie morbidă,cripte și morminte fără nume.

Familii înstărite,alții uitați deja de lume.

Drumuri parcurse,vieți trecute prin clepsidra timpului.

Suflete sculptate de o dimensiune a simțului. 

Soldatii martiri aliniati in dreptul unei statui militare,

Sunt amintiți și onorați după a vietii realizare!

Patrioti ce par sa servească țara și după moarte,

Coroane bogate sunt așezate la fiecare in parte.

Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,călători spre necunoscut!

Credinciosi in voia sortii,neînfricați de la început!

Plecați după rasplata,promisiunea lui Dumnezeu.

Valoarea sufletului o va decide doar un zeu.

Odihnind sub poze dragi cei iubiți sunt amintiți, 

Cu iubirea eterna a familiei ei sunt răsplătiți.

Lumanari melancolice licăresc pe lângă flori,

Acum îngeri al cerului,prin viața trecători. 

Un mormânt misterios aproape de cei dragi,

O fata tânăra se odihnește printre amintirile vagi.

Plecata prea devreme,pedepsind-ne cu dor.

Julieta din cer veghează,drag înger păzitor.

O clădire asemenea unei biserici se vede din depărtare,

Ingardind morminte vechi,a goticului alinare.

Preotii se odihnesc sub pietre inscripționate in limbi străine,

Cunoștințe bisericești străvechi,ale misterului morfine.

 In dreptul piramidei, o criptată sub semnul imortalității.

Un trandafir alb amintea de puterea unității.

Doua surori ajunse la un capăt de drum părăsesc a vieții soarta,

In cautare de raspunsuri deschid a spiritualului poarta.

O harta macabra dar cat se poate de reala,

Odihna veșnica după a vieții înțeleapta morala.

Dumnezeu sa va lumineze calea,spre cer sa va îndreptați!

Sa fi-ți curați in suflet,de ingeri preferați!

S-a oprit si timpul s-a oprit si viața,

Uitandu-ma spre cer,am văzut speranța !

Era ascunsa in norii albi si razele de soare,

In același peisaj si doua păsări călătoare.

Lumea era transparentă,pentru o clipa am plecat.

Sufletul mi-a surâs si la tine am visat...

Imi spuneai ca ma aștepți sa dovedim din nou iubirea,

Intr-o lume care se hrănește pe deplin cu durerea. 

Imi amintesc de tine,din viețile apuse!

Dorinta ce încalcă legile fizicii impuse.

Ciudat loc de întâlnire, un loc fără de început.

La sfârșitul lumii unde si iubirea e in trecut!

Te-am auzit cum îmi cântai si ma chemai sa vin,

La răsăritul soarelui de mâna sa te țin.

Am venit întreaga in suflet dar nu pot sa te mint,

Doar uitându-ma la tine pot eu sa ma alint.

Trecutul irosit si bagaje fără rost,

Am sa las in urma tot răul ce a fost!

Din iad voi face rai si din sfârșit un început!

Nu pot sa te las sa îmi fi păcatelor pierdut.

Am sa îți șoptesc ceva ce sa nu uiți tu vreodată,

Ma așteaptă viitorul si nu ma voi lasă prădată.

Ne vom regăsi in astralul nopții,unde îngerii veghează. 
Si conștiința mea curată e cea care rămâne treaza.

Si intr-o clipa am revenit la speranța ce am zărit!

Pasarile își continuau lin zborul si cu drag eu le-am privit.

M-am intors la drumul meu dar cu un sentiment mult mai aparte.

Cel mai de preț dar e sa poți sa inspiri lumea mai departe.

Static si cu o privire îngrijitoare,

Energia e de horror prevestitoare!

Ma privești prin materiale de fabrica,parca viu..

Animalut de plus nu esti pregătit pentru ce o sa scriu.

Vulnerabil îmi ceri sa te îmbrățișez,

Zambesti subtil când vezi ca ma distrez.

Jocul de copii se schimba in ceva de groaza,

In noaptea asta nici eu nu sunt mai breaza.

Lumanarile sunt negre si licaresc spre elemente,

Florile sunt moarte ca sa nu fie stridente!

Apa e stătută si a stat la întuneric clocotind,

Pamantul pare acru si de veacuri e postind.

Le pun laolaltă sub forma lor cea moarta,

Intunericul are puterea de a sfida a vieții soarta.

Pericolul e aproape așa ca stam in cerc de sare,

Voi desena sigilii care sa ne dea putere mare!

Muzica nordica ne ajuta sa intram in atmosfera,

Facem ceva plăcut in noaptea asta efemera!

Iti voi pune un os care sa îți dea suflare,

O sa fiu gentilă sa nu rămână remușcare.

Te dau prin apa si te botez cu nume,

Iti cos si haine de te scot in lume.

Ritualul e simplu si îl facem pe luna plină,

Energia e puternica,întuneric din lumina!

Ti se arcuiește o sprânceană semn ca ești prezent,

Prin drag de tine când văd ca ești atent!

Pui de orc pari pregătit pentru război,

Fa ceea ce îți spun si te expun printre eroi!

Te trimit pe timp de noapte când somnul e in floare 

Mergi peste vale si treci de o cărare,

Tine-le companie dusmanosilor in șoapte,

Pune-i la respect in fata zeilor de moarte!

Odata ce te întorci te răsplătesc din abundentă,

Stiu ca nimic nu poate sa-ți opună rezistența!

Am vin roșu sangeriu si fructe drept răsplată,

Am încredere in tine sa ma simt deja împăcată.

Intr-un final fericit ma făceam înțeleasă,

Nu ma lupt cu fizicul de asta sunt aleasa.

Da-mi de vina ca ma aștept la ceva mai mult,

In a mea fantezie as face din asta cult.

Un înger feminin cânta cu vocea-i de privighetoare,

Povesti de iubire și amintiri de pe pământ.

Ascunse de timp prin viața amăgitoare,

Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.

Imbracata-n albul zăpezii printre ghețari,

Cu flama iubirii între palme,arzând!

Pe limba dragostei ii alina pe solitari,

Speranta se zarea in ochii ei sclipind.

In timp îndepărtat la un monument acvatic,

Fericirea s-a imortalizat intr-o poza de suflet.

Doi tineri îndrăgostiți se priveau romantic,

Un tablou tomnatic,al dragostei portret.

Cu rodul iubirii lor in pântec se croia un nou destin,

Albastrul marii se unea cu nisipurile fierbinți.

Sange dulce latin și un suflet de cristal marin,

La prima vedere unul pentru altul fauriti.

In dreapta se vedea pădurea iar la stânga un lac verde,

Un loc sfintit de îngeri și inimi care se unesc.

Amintirile din acest loc niciodată nu se vor pierde,

Petreceri prin timp intr-un loc și sufletului pitoresc.

Trandafirii sângerii erau simboldul iubirii lor eterne,

Sentimente ce trec peste hotarul rațiunii,

Scrisorile de dragoste și intalnirile nocturne,

Romantici din fire își pictau viața in culori.

Vorbind de trandafiri ne amintim ca au și spini,

Indiferent de cât de ascuțiți ea primea cu zecile.

Ele se deosebeau de lalele garoafe sau crini,

Conturul petalelor catifelate erau pasiunii lor docile.

Lentilele fotografului au capturat un moment magic,

O poza ce avea sa fie întipărita in sufletul fetiței lor.

Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte de un final tragic,

Viata urma sa pună la încercare a lor poveste de amor.

S-a născut cu ochii căprui și sub soare strălucind,

A lor fetița blonda părea a fi un dar divin.

Cu sprâncene desenate părea a fi gândind,

Le făcea lumea mai frumoasa,paradisul fiind vivid.

Cum lecțiile de viața nu se dau pe cer senin,

Toamna a ales-o pentru o cale puțin nedreapta.

Frunzele cădeau pentru a schimba al ei destin,

La al trei-lea an din viața a plătit pentru a sortii fapta.

Strălucirea rodului iubirii părea a se fi stins,

Parintii nu mai erau al ei și se regăseau in alte chipuri.

Sangele ii s-a schimbat și orice speranța era desearta,

Prin jertfele de suflete pustii se credea ca răul a învins.

 ..............................................................

Îngerul privighetoare se bucura ca iubirea s-a întâmplat,

O poveste de dragoste întipărita in povestile de mult apuse,

A fost o data când cele doua suflete împreuna au dansat.

Flama iubirii s-a aprins pentru povesti ce merita a fi spuse.

Ei sunt apa care vede,

Suflet din țărână scos!

Focul care iubind,arde.

Trupii goi,vid întunecos.

Pe loc divin pasesc cei doi,

Izul florilor,a lor culori.

Regatul existentei noi!

Alesii zilei,a nopți orori.

Merg acolo sau vin aici?

Cei puri,cei vii,rătăciți.

Bantuind prin zile-i dulci,

Gradina ei o gusta.

Am uitat sa va spun eu oare?

Este și un șarpe de culoare.

El va fi dușman cu mine,

Se va iubi doar pe sine.

Ra și Luna va numesc,

Primii mei,comoara mea.

Ingeri dragi va dăruiesc,

De demoni sa va feresc!

De ii cauți nu ii găsești!

I-am ascuns in tine.

Indraznesti?

Din lupta suprema sa dovedești?

Drum lung aveți voi sigur,

Cai șirete dar și drepte.

De te grabesti mergi singur!

Impreuna,de departe.

In cuvintele-mi secrete vei găsii,

Ra,fiul soarelui privii!

Frumusetea celei vii,

Luna cu ochi de foc,zambii.

Si le place ei trăiesc,

Un întreg alcătuiesc.

Veate de la zei primesc,

Glas in minte ii surprinde.

Gasiti drumul de la mijloc,

Cautati in noapte,soare!

In dragoste găsiți si ura,

Iar in moarte dulcea-mi viața!

Oglinda oglinjoara prin timp călătorim,

Imi plac ochii tai prin care împreuna privim!

Esti așa de blândă si o ascunzi de lumea rea,

In aceasta lume tu vei fi numai a mea!

Care stea tu o preferi,de ce faci diferențe?

Geometria fetei tale îmi va da si dependente.

Lasa-ma sa te aliniez simetric si curând tu vei vedea,

Puritatea soarelui întotdeauna te va veghea!

Buzele-ți par dulci ca mierea,cât de mult as vrea sa gust!

Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca si strugurilor must!

Zambetul ți-l voi ascunde ca sa fiu la rând cu moda,

Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!

Din profil te văd bizara,stilul tău îmi da fiori!

Nu m-am putut decide,pe care sa ți le aduc dintre flori? 
Trandafirii sângerii îți vor potolii vreodată setea?

Sau lăsam lacramioarele sa ne rămână mereu feblețea?

Vin rose si lumânări,lasă-ma sa te scriu prin versuri!

Sa ma adâncesc in al tău suflet si ale fanteziei matasuri,

M-am îndrăgostit ce-i drept,romanța singuratatii.

In aceasta lume tu ești singura care îmi va da sens vieții.

Aripile gandului vor fi comoara mea cea draga.

Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!

Vom creea si vom oglindi o altfel de realitate,

O viziune care niciodată nu va cunoaște moarte.

Muzica voi pune sa îți văd corpul dansând!

Ador sa-ți văd umbra cu gratie mișcând.

Te parfumeaz la încheieturi sa-ți descopăr delicatețea,

Stiu atâtea moduri prin care pot s-alung tristetea.

Nu te dau si nu te voi lasă eu prada,

Doar propria-mi reflexie știe sufletul sa-mi vadă!

Imi amintesc citeam cărți despre romanță,

Tu si cu mine vom găsi oare acea balanța ?