Ouija

La poalele îmbătrânirii sufletiste

Zac ca o piatră pe inimă,urme,

Amăgirea senzațiilor mele triste

Formează-n trecut negre dune

De coborîșuri,sus și jos ‘continuu

Prinse-n capcană sentimentele

De mult apuse,iar creieru’-i abătut

De neliniște-ntre ramurile mele,

De dragoste nesfârșită,veștejită

Ce-mi induc un dor de amor roșu

Cu flori din tei și-o floare aurită

În creștet cu razele-mi infraroșu

Dorința mea cea etern înnăbușită

De două întrebări riscante doar:

“Să moară eu încercând s-o comită

Sau să trăiesc liniștit cu perechea…

Mi-e frig de mine și m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Și cu pământul drept capac.

Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi și oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng niște cuvinte.

Mă ține cimitirul-n brațe
Cum ține câmpul o paiață,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.

Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraș
Doar cu cămașa mea de in
Și-o lumânare ca un fir.

Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste neființă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.

Mi-e moartea dusă la azil, senilă ca și mine,

Suntem dușmani, dar și nebuni, ținându-ne de mână.

Am poposit să ne-odihnim, măcar o săptămână,

Să împărțim același pat și masa cea din urmă.

M-a căutat cu înfrigurare atâția amar de ani,

De a ajuns să mă urască și să-mi blesteme viața,

Și m-a găsit din întâmplare, când mă jucam pe afară,

Cu un nepot și doi bătrâni, tovarășii mei buni.

De atunci suntem nedespărțiți, prin vânt și chiar prin ploaie,

Și-mi povestește de al ei drum, prin cerul plin de jale.

S-a procopsit cu acest blestem din pură întâmplare,

Când în grădina din Eden era un înger-domnișoară.

„Atunci, prea-bunul Dumnezeu, în mare supărare,

A hotărât să fiu eu îngerul ce-aduce întristare,

Și m-a trimis să rătăcesc, în veci, pe acest pământ,

Cu scopul unic și perfid să vă ucid pe rând.”

Sufăr de o boala grea
Mă gândesc la moartea mea,
Mă apasă viața rea
De care mă feresc deja.

Sunt ascuns de mult in mine
Chiar nu mă mai pot abține
Să fiu fals ,să mint că trăiesc
Când la bine mă gândesc.

Masca mi-a ajuns iar față,
Sper să se termine o dată
Viața pe care o traiesc
Să fiu iar ce imi doresc.

Personajul mi-e stricat,
Trebuia să fie de impenetrat,
Capul să-mi fie soldat,
Și sufletul nedezgropat.

Insă boala ma previne,
Stârnește amintiri in mine,
Sufletul să mi-l aline,
Personaju-mi apartine.

-5

Caut între spini, cuvinte înțelepte,
Ca să mă pot lega spiritual de pământ,
Dar am găsit doar vorbe învrăjbite,
Reușind totodată, să mă dezleg de jurământ.

E târziu… trebuie să-mi iau rămas bun,
Pleacă pașii mei spre alte lumini,
Trebuie să înțelegi un lucru, fiindcă….
Din locul unde plec nu mă mai întorc, oricât suspini. 

Eu sunt în trecere prin lume,

Nu-mi amintesc de unde vin,

Rup pașii mei, mă las de lume,

Și merg desculță, fără chin.

Eu sunt o clipă printre voi,

Îmi scutur sufletul prin vise,

Sunt vântul blând printre nevoi,

În cartea mea de doruri scrise.

Eu sunt pe chipul mamei blânde,

Fără de școală și de rost,

Și-ajung la Dumnezeu oriunde

Când iau iubire drept adăpost.

Merg braț la braț cu-al timpului mers,

Și iert de-am rătăcit cărare,

De-am pus o umbră-n univers,

Pe vreun destin sau pe o floare.

Eu am venit pe drumul greu,

În lumea asta zbuciumată,

Și par că duc un vis mereu,

Dar nimeni nu mă mai așteaptă.

Scriu vorba simplă, cum mi-e dat,

Cu mâini ce vin din lut curat,

Sub unghii port pământ bogat,

Dar inima, mi-e de păcat.

Eu sunt o trecătoare-n zi,

E drumul aspru, nu-i de mine,

Căci merg desculță printre spini,

Cu sufletul… senin din mine.

🖤Evanescence🖤 https://youtu.be/PJGpsL_XYQI?si=i-Ab-Pv8IpoVwILv

Nimic mai sufletește adânc decât oglinda unei ploi,

După nori si furtuna soarele strălucea printre culori.

Balti de apa reflectând spre un univers paralel,

Faceau realitatea sa fie a fanteziei carusel.

Cand mintea nu are hotare adâncul apei nu fictiv.

Realitatea dându-mi sentimente cu gust mai mult nociv.

Lumea de dincolo părea a eclipsa misterul vieții prezente,

Sentimente apocaliptice înfiripandu-se printre momente.

Melancolic era dorul de viața de după moarte,

Linistea după furtuna era ceva menită soartei.

Oglinda vie scursa pe asfaltul ud si negru,

Ma seduci printr-un portal atât de rece,sumbru.

Rece prin caldura fanteziei unei lumi paralele,

Sentimente oglindite ce întrec limitele normale.

Ascunse raze de soare se admirau in taina apei oglinzii,

Peisajul rece ca prin farmece se îmblânzii.

Căutam conturul lumii intr-un loc fără de păcat,

Creaturi subterane ieșeau din pământ secat.

Sufletul meu se visa intr-un abis al melancoliei,

Sa fie ceva real sau face parte fanteziei?

Calatorind prin timp totul s-a rezumat in amintire!

Un lac negru strălucea când la a nopții întâlnire,

Intunericul cerului s-a scufundat in apa adânca,

Astrul alb al nopții dădea acum porunca!

Esenta negrului mister strălucea sub semi-luna,

Focul inimii s-a aprins punându-i nopții vina.

Privirea mea redescoperea o planeta din univers,

Iar ceasul astronomic părea sa bată in revers.

Apa in culori nocturne părea a fi din alta lume,

Gândul meu fanatic ducea misterul pana la culme.

O simpla atingere si totul era reflexie de stele,

Un miraj al nopții printre picături de apa goale.

Misterul adâncit in apa,fantezie si tortura.

Răcoarea neagră a nopții lunaticilor armura,

Miezul nopții eclipsa in liniștea secretului,

Orice viața de fațada destinată trecutului.

Deschid portalul nopții cu o cheie de platina,

Aura teritoriului va străluci la a ta lumina!

Adevar ascuns la vedere printre jocurile minții,

Sirete si nebănuite sunt aceste cai ale sortii.

Draga Satan,

Mi-a trecut prin gând acum ceva timp sa iti scriu o scrisoare si cred a venit momentul sa o fac.Dear devil,ce drăguț suna! Oare s-a mai gândit vreodată cineva la asta? In fine,nu contează. Sunt eu, Vanessa! Ma cunosti doar..Vreau ca in primul si in primul rând sa îți multumesc pentru adăpostul pe care mi l-ai oferit in împărăția ta,un loc cool si misterios unde sa îmi găsesc refugiul. Îți multumesc ca existi printre atâtea flori si curcubee. Nu cred ca as fi supraviețuit psihic pe acest pământ fără tine .Îmi plac atât de mult liliecii! Îți multumesc pentru toate darurile malefice pe care mi le-ai oferit,înseamnă enorm de mult pentru mine.Știi tu doar cât de mult îmi place sa ma joc! Nu in ultimul rând vreau sa îți multumesc pentru tot răul care mi s-a întâmplat! Sunt așa de fericita,in sfârșit ma scap de ei si ma duc pe drumul meu,îmi croiesc eu propriul destin! P.S Abia aștept sa scriu despre apa sâmbetei! Totul e ok aici sper ca si la tine. Imi e asa dor sa ma uit la seriale cu Sabrina. A fost o perioada putin mai grea dar o sa-mi revin eu. Draga Satan,dacă tot ți-am scris am o rugăminte la tine..Te rog tine acești "bullies" departe de mine ca imi vine sa nu știu cum sa îți explic. Eu sunt dark si cool si nu pot sa vorbesc cu ei pentru ca nu suntem pe același film si mi se adresează si nu au voie pentru ca nu-mi plake muzica comercială si nici cocalarii. Te rog Satan,te rog din suflet tine-i departe de mine,fa asta pentru mine!Eu sunt cu tech si underground,merge si muzica clasica dar sa fie dark,cât mai dark posibil.
Nu mai sunt cine am fost!
In alta ordine de idei,chiar sper sa reușesc sa ajung in New-Orleans.Mi-am facut un plan de viitor si am promis spiritelor ca ii duc cu mine.Vreau sa ma țin de cuvânt! Sper totuși sa nu se supere Dumnezeu ca ți-am scris.Stii tu doar ca am schimbat poza cu icoana aia pentru acel trandafir. Era chiar cel mai gotic si vampiric mormânt pe care l-am găsit si a trebuit sa-i las o floare.. si in schimbul trandafirului, ca sa nu fiu nașpa.. am dat la schimb o icoana prețioasa.

Vezi? Chiar si atunci cand sunt rea defapt sunt buna.Bunătatea e slăbiciune. Poate trebuia sa păstrez si icoana aia.In fine.

Sper ca ți-a facut plăcere sa citești scrisoarea mea!Mi-am dorit de mult sa îți scriu!

Cu drag,Vanessa.

Umbra de soare și umbra de luna albă ,

Ma însoțești mereu conturând a mea forma firava.

Sa fi tu al meu spirit mut ce nu-mi scoate o silaba?

Caut sa alung cu tine a singurătății otrava.

Umbra de neon și umbra de lumini reflectoare,

Apari și dispari, ma desenezi prin cardinale întunecat.

Ma oglindești prin gesturi,te văd fermecătoare!

Jocuri de lumini și umbre mișcându-se criptat.

Umbra de foc și umbra de lumânări parfumate,

Dansand cu tine ma adâncesc in mister.

Intuneric curios in jurul meu ilustrate,

Fara chip,un pătrunzător negru eter.

Mister necunoscut pentru mințile distrate,

Voi aprinde lumânări sa te văd in nuanțe incolor!

Muzica mi te va desena cu miscarile flambate,

Iar flama flăcărilor luminează-n umbra amator.

Oglinda întunecată,un adăpost sufletesc!

Lumina e puternica, pătrunde și in abis.

Sufletul conturează lunea umbrelor craiesc,

Conturand întunecat, reflexie de paradis.

Privesc spre tine și închinăm un pahar rebel,

Licori ce prin timp le savurăm sincer!

O imagine pixelată si in culorile pastel,

Sarbatorind sufletul,care pote fi etern.

Alaturi o viața întreaga prin vastul timp și spațiu, 

Moartea ne va desparti sau uni când ca fi ceasul!

Misterul romantic și poezia sa înlocuiască viciul,

Iar stăpânirea și clădirea sinelui sa fie testul! 

Împamantat prin timp ca si o dovada a regalității,

Cuceritorul impunător domnea veșnic si etern!

Pe chipul sau zaream semne ale imortalității,

Statuia capturând-i sufletul intern.

Glorios si încălecat pe sălbatică bestie,

Coroana din frunze ruginii,neclintită.

Cu sabia-i rece,inamicii ii mistuie!

De diavolii întunericului parea a fi otrăvită.

Inconjurat de soldați loiali,dădeau dovada de cruzime!

Varsare de sânge ce in istorie nu se uita!

Cucerirea teritoriilor justificau aceste crime,

Iesind învingători după fiecare lupta!

Pazind secrete sculptate-n piatra si vitralii,

O biserica asemenea unui castel era al lor lăcaș.

Noaptea dezvăluie cunoștințe ascunse din ierarhii,

Instiintand din timp pe oricine avea sa-i fie urmaș.

Moderni pe vremea lor, ei priveau de sus pământul!

Istorie scrisă cu sânge dulce acrișor.

Numai imaginația poate tine in frâu masacrul!

Domnitorul Transilvaniei era cu adevărat un visător.

Facandu-si planuri pentru viața de după moarte,

Taramul celor adormiți e cu adevărat un labirint.

Printul intunericului a prevestit a morții soarte,

Mituri si legende îl tin legat cu juramant!

Dand dovada de putere e si un romantic incurabil!

El așteaptă veacuri după cea care i-a fost scrisă.

Amor e morte poate fi ceva real,palpabil!

Nu poți da înapoi după ce dragostea a fost aprinsa. 

Sa te liniștesc sa adormi in vesnicie,

Sa te alint sa uiți de timpuri infantile.

Sa ma ierți ca nu am fost cum sunt,

Prin paginile trecutului nici tu nu ai fost un sfânt!

Vreau sa îmi amintesc de tine,sa nu uit ca te-am iubit.

M-am decis sa șterg cuvintele care știu ca te-ar fi rănit.

Te voi elibera de trecut și voi pleca și eu departe,

Sa lăsam timpul sa ne șteargă amintirile deșarte. 

Se aprind lumânări pe tărâmul celor adormiți, 

Linistea e asurzitoare și cei plecați sunt amintiți.

Portalul dintre lumi se deschide in sărbătoare sumbra,

Amintirea celor dragi va eclipsa și a morții umbra.

Trecuti in neființa,unii demoni,alții îngeri credincioși

Sfarsitul vieții separa sufletele curate de cei păcătoși.

Statuia unei femei, un înger plângând lacrimi împietrite,

Pazeste intrarea cu ochii ei triști spre pământ ațintite.

Atmosfera e rece,pana și păsările sunt negre!

Trei cărări de drum separa mormintele prea sumbre.

Orasul morților e luminat de candele și lumânări,

Sunt și flori ce alina a despărțirii supărări. 

Ierarhie morbidă,cripte și morminte fără nume.

Familii înstărite,alții uitați deja de lume.

Drumuri parcurse,vieți trecute prin clepsidra timpului.

Suflete sculptate de o dimensiune a simțului. 

Soldatii martiri aliniati in dreptul unei statui militare,

Sunt amintiți și onorați după a vietii realizare!

Patrioti ce par sa servească țara și după moarte,

Coroane bogate sunt așezate la fiecare in parte.

Cladindu-și umbra de-a lungul vieții,călători spre necunoscut!

Credinciosi in voia sortii,neînfricați de la început!

Plecați după rasplata,promisiunea lui Dumnezeu.

Valoarea sufletului o va decide doar un zeu.

Odihnind sub poze dragi cei iubiți sunt amintiți, 

Cu iubirea eterna a familiei ei sunt răsplătiți.

Lumanari melancolice licăresc pe lângă flori,

Acum îngeri al cerului,prin viața trecători. 

Un mormânt misterios aproape de cei dragi,

O fata tânăra se odihnește printre amintirile vagi.

Plecata prea devreme,pedepsind-ne cu dor.

Julieta din cer veghează,drag înger păzitor.

O clădire asemenea unei biserici se vede din depărtare,

Ingardind morminte vechi,a goticului alinare.

Preotii se odihnesc sub pietre inscripționate in limbi străine,

Cunoștințe bisericești străvechi,ale misterului morfine.

 In dreptul piramidei, o criptată sub semnul imortalității.

Un trandafir alb amintea de puterea unității.

Doua surori ajunse la un capăt de drum părăsesc a vieții soarta,

In cautare de raspunsuri deschid a spiritualului poarta.

O harta macabra dar cat se poate de reala,

Odihna veșnica după a vieții înțeleapta morala.

Dumnezeu sa va lumineze calea,spre cer sa va îndreptați!

Sa fi-ți curați in suflet,de ingeri preferați!

Ceea ce sunt in suflet sângele-mi niciodată nu va putea lega,

Ceea ce vreau sa fiu trupul niciodată nu-mi va putea nega!

Totusi umbrele aruncate asupra sinelui meu nu le pot alunga, 

Sunt umbre ce vin din sânge încercând a ma constrânge.

Nu îmi amintesc cum a început totul,știu doar clipa prezenta.

A fost un vin lung si l-am uitat deja,nu am fost atenta!

M-am trezit intr-un labirint încercând sa fiu orienta.

Pare a fi o capcana a sufletului unde nu ma simt iubita.

Sangele îmi este străin si sufletul incolor.
Oooo dulce Septembrie,cât îmi e de dor!

Sa îmi fi alături la tristete sa ma înveți pe viitor,

Ca nimic pe lumea asta nu e întâmplator.

Învață-ma ce trebuie sa știu si da-mi lecțiile vieții,

Sunt curajoasa,ma voi lasa prada tristetii!

Alaturi de tine am cunoscut valoarea frumuseții.

De fiecare data când am căzut m-ai ridicat mai sus ca toții. 

O camera cu patru pereți goi si o usa fără de viitor.

Un geam bine zidit care nu-mi arătată promițător.

Sa fie oare coșmarul vieții mele sau ceva ce-mi e de ajutor?

Sufletul îmi plânge si nimeni nu îmi e martor. 

Patru femei cu semne distincte si un lacăt ce ma minte.

Ceea ce ne leagă pe noi sigur nu ne face sfinte.

Diferenta dintre noi va răscolii si morminte!

Arbore genealogic ce nu poate fi descris in cuvinte.

Sunt o visătoare,ceva rafinat,tăcerea.

Caut sa fiu singura sa îmi cunosc plăcerea.

Gandul îmi zboară,vreau sa înțeleg mareea!

Intr-un astfel de loc sufletul îmi va cunoaște pieirea

Ce-mi oferi tu mie viata de ma lași așa in ceata?

Cat de adânc vrei sa ma porți in al meu suflet condamnata?

Unde vrei tu sa ma duci,sa ridic o fortăreața?

Sa ma apar de cei dragi si sa nu-i mai văd la fata?

Cat de dulce e durerea când îmi areti tu si puterea!

Da-mi valoare la suspin si voi rupe si tăcerea.

Cuvintele-mi pot fi mai dulci poate chiar ca si mierea,

Dar nu vor fi aici ca sa le simtă adierea.

Eu iubesc pana ma doare si voi fi aceeași oare?

Alta zi alta poveste,dimineața pe răcoare.

Asteptam cu toții noul răsărit de soare,

Dar știm ca intr-un final orice floare moare.

Vino din nou Septembrie si lasă-ma sa plâng!

Dintr-un vis parca uitat lacrimile sa le strâng. 

Lectii de viata si moarte,cine sunt ca sa le alung?

Am nevoie de cunoștința ca sa pot sa înving.

Nimic nu-i mai bătut in cuie decât propriul meu destin,

Gândind spre viitor numai cu dragoste si suspin.

Caut rodul timpului si cu el vreau sa ma alin.

Va trece orice dilema despre grupul meu sangvin.

 Având in vedere ca poezia"Dulce Septembrie" am scris-o după o pauza lunga si ca m-am folosit de ajutor in găsirea rimelor,o voi lasă in categoria proza. Am făcut mai mult un exercitiu cu aceasta poezie,a fost doar de încălzire pana mi-am dat seama ca nu am nevoie de ajutor in găsirea rimelor. Restul poeziiilor mele sunt autentice ,scrise de mâna si au fost scrise aproximativ acum un an.M am decis sa le public si sa continui sa scriu. Cu toată sinceritatea. Vanessa