Ouija

Toți ciclopii în noapte
Râd și sar pe spate
Armură de argint sângeroasă
Cavou sfințit cu apă proastă
O sabie ce emană căldură
Scoasă dintr-un sacrificiu.

Sunt o anomalie
Gândul mi-e puternic
Iar voința slabă
Stau topindu-mă într-un sicriu făcut din cordoane ombilicale
Ce miros a mort ce nu se descompune.

Cel ce demult știa să gândească
Sunt într-o ipostază proastă
Și stări de maniac infestează amintirile
Și uit cum era să simt trăirile.

Ploaie de cuțite foarte luminoase
Într-un cimitir fără morminte
Eu sunt primul client aici în iad
Și perspectiva îmi vede corpul fericit într-un vis amar
Dar gândul mi-e pierdut
Și singura chestie pe care nu am învățat-o a fost să fug
Nemişcat stau și nu de spaimă
Simt cum un păianjen argintiu mă atinge cu o lamă.

O biserică în deal
Înfășurată într-o ceață de argint
Și plină de coșciuge de argint
Eu sunt din argint
Și nu mă mișc
De frică zâmbesc și de fericire tremur
Trebuia să omoare copilul, nu mielul.

Macabru și însângerat
Măruntaie pline de calciu în dulap
Greață de la mirosul de putrefacție
Interior fără atracție
Cezariană pentru a-mi scoate viermii din stomac
Ce credeam că sunt fluturi, dar s-au maturizat.

Ce rost are oare
Să trăim noi în pustiu,
Când toată lumea moare
Și ei nici măcar nu știu.

Noi în toată lumea asta
Doar câteva persoane iubim,
De va fi prea plină lista
Tot de familie ne lovim.

În vârsta bătrâneții om ajunge
Căci nimeni nu e pe lume veșnic,
Un lucru de-om grăi pe moarte
Ar fi că nu avem un motiv de fel prea strașnic.

Moartea pe mulți câteodată sperie
Deși într-un final de ea ne vom lovi,
Căci astfel lumea din veci se descrie
Viața fiind doar bariera dintre morți si vii.

Era  în zorii zilei  ,când somnul  e mai dulce .Visam .

Primisem un semnal să mă uit la ușă ,în special  pe

mânerul  ei  care se mișca  cu încetinitorul ,fără

nici un zgomot .Încetineala mi-a dus curiozitatea  la

extrem .Cine îmi deschide ușa fără să-mi  atragă

atenția ,era contra obiceiului din casa noastră .În

sfârșit în deschizătură apare chipul unei necunoscute ;

nici doamnă  , nici hârcă  bătrână cu figura răutăcioasă ,

ci o bunicuță mai mult plăcută ,calmă ,blândă ,dar cu o

privire  hotărâtă îmi face semn să tac  și să o urmez .

Înțeleg ce urmează și vreau să mă conformez ,dar

emoțiile mă trezesc și  apariția dispare  ca un  balon

de săpun .

     Semn  că am  visat  au rămas  bătăile  inimii repezi

și borboanele  de sudoare  de  pe  frunte ! Mă desmeticesc

și mă străduiesc  să tălmăcesc visul .Poate fi așa ușoară

plecarea din astă lume ?Atunci de ce teama de moarte  e

așa de teribilă?

     Vizitatoarea  mea era parcă din altă lume ,o pot descrie chiar .

Era o femeie de vârstă mijlocie ,energică  așa ca dintr-o fotografie

veche  ,cu capul descoperit ,părul strâns într-o coadă groasă pe

stânga . Purta o fustă lungă ,vișinie  și un cojocel  subțire din care

ieșeau două mânici  largi ,bogate .Avea o privire ageră ,hotărâtă .

Să trag o concluzie  , nu pot ,dar nu mai am nici-o frică ,dacă vine

să mă conducă numai ea știe unde!...

Dulce floare-a copilăriei,
Ce-mpreună cu tine-am crescut
Veștejește-ntra sufletului murdărie,
Din clipa-n care te-am pierdut.

Amândoi dormeam la margine de râu,
Sau prin lanuri aurii de grâu
Și-obișnuiam să privim către stele,
Iar acum ești printre ele.

Mereu în gând te voi avea
Plângând sub luminata stea,
Și tot acolo-am să rămân
Până ne vom revedea.

Iar dacă nu va fi așa,
Înseamnă c-asta ne-a fost soarta:
Să fim singuri pe vecie
Fără nicio bucurie.

Lasă-mi,viata,trinerețea

Lasă-mi oamenii mei dragi

Lasă-mi bucuria vieții

Suferința și necaz 

Lasă-mi, florile de vară

Lasă-mi,viața cea amară

Lasă-mi,stelele si luna 

Că când nu iau nici una

Lasă-mi, roua dimineții

Lasă-mi ,și lumina vieți

Lasă-mi,să mai simt puțin

Că de plec ,eu nu mai vin 

Lasă-mi,tomna cea pustie 

Lasă-mi , viața... viața vie 

Lasă-mi,soarele pe cer

Asta -i viața ce o cer

Azi, în loc să-ți dau o floare 

Și în brațe să te strâng,

Îți aprind o lumânare 

Și te rog să-mi vii în gând.

Brăzdat chipul de necaz

Și albită de vreme,

Ai muncit fără răgaz,

Să nu-ți pierzi copiii-n lume.

Ai plecat din suferință

La ceata cerului senin,

În urma ta, firava-mi ființă,

A înțeles că toți murim.

Nimeni nu știa să spună 

O poveste ca și tine,

Scumpa mea, bunică bună,

Cu tine era atât de bine!

Static si cu o privire îngrijitoare,

Energia e de horror prevestitoare!

Ma privești prin materiale de fabrica,parca viu..

Animalut de plus nu esti pregătit pentru ce o sa scriu.

Vulnerabil îmi ceri sa te îmbrățișez,

Zambesti subtil când vezi ca ma distrez.

Jocul de copii se schimba in ceva de groaza,

In noaptea asta nici eu nu sunt mai breaza.

Lumanarile sunt negre si licaresc spre elemente,

Florile sunt moarte ca sa nu fie stridente!

Apa e stătută si a stat la întuneric clocotind,

Pamantul pare acru si de veacuri e postind.

Le pun laolaltă sub forma lor cea moarta,

Intunericul are puterea de a sfida a vieții soarta.

Pericolul e aproape așa ca stam in cerc de sare,

Voi desena sigilii care sa ne dea putere mare!

Muzica nordica ne ajuta sa intram in atmosfera,

Facem ceva plăcut in noaptea asta efemera!

Iti voi pune un os care sa îți dea suflare,

O sa fiu gentilă sa nu rămână remușcare.

Te dau prin apa si te botez cu nume,

Iti cos si haine de te scot in lume.

Ritualul e simplu si îl facem pe luna plină,

Energia e puternica,întuneric din lumina!

Ti se arcuiește o sprânceană semn ca ești prezent,

Prin drag de tine când văd ca ești atent!

Pui de orc pari pregătit pentru război,

Fa ceea ce îți spun si te expun printre eroi!

Te trimit pe timp de noapte când somnul e in floare 

Mergi peste vale si treci de o cărare,

Tine-le companie dusmanosilor in șoapte,

Pune-i la respect in fata zeilor de moarte!

Odata ce te întorci te răsplătesc din abundentă,

Stiu ca nimic nu poate sa-ți opună rezistența!

Am vin roșu sangeriu si fructe drept răsplată,

Am încredere in tine sa ma simt deja împăcată.

Intr-un final fericit ma făceam înțeleasă,

Nu ma lupt cu fizicul de asta sunt aleasa.

Da-mi de vina ca ma aștept la ceva mai mult,

In a mea fantezie as face din asta cult.

S-a oprit si timpul s-a oprit si viața,

Uitandu-ma spre cer,am văzut speranța !

Era ascunsa in norii albi si razele de soare,

In același peisaj si doua păsări călătoare.

Lumea era transparentă,pentru o clipa am plecat.

Sufletul mi-a surâs si la tine am visat...

Imi spuneai ca ma aștepți sa dovedim din nou iubirea,

Intr-o lume care se hrănește pe deplin cu durerea. 

Imi amintesc de tine,din viețile apuse!

Dorinta ce încalcă legile fizicii impuse.

Ciudat loc de întâlnire, un loc fără de început.

La sfârșitul lumii unde si iubirea e in trecut!

Te-am auzit cum îmi cântai si ma chemai sa vin,

La răsăritul soarelui de mâna sa te țin.

Am venit întreaga in suflet dar nu pot sa te mint,

Doar uitându-ma la tine pot eu sa ma alint.

Trecutul irosit si bagaje fără rost,

Am sa las in urma tot răul ce a fost!

Din iad voi face rai si din sfârșit un început!

Nu pot sa te las sa îmi fi păcatelor pierdut.

Am sa îți șoptesc ceva ce sa nu uiți tu vreodată,

Ma așteaptă viitorul si nu ma voi lasă prădată.

Ne vom regăsi in astralul nopții,unde îngerii veghează. 
Si conștiința mea curată e cea care rămâne treaza.

Si intr-o clipa am revenit la speranța ce am zărit!

Pasarile își continuau lin zborul si cu drag eu le-am privit.

M-am intors la drumul meu dar cu un sentiment mult mai aparte.

Cel mai de preț dar e sa poți sa inspiri lumea mai departe.

Cea mai strălucitoare dintre stele,centrul sistemului solar!

Lumina si razele tale calde nu cunosc nici un hotar.

Te-am privit prin gând si intr-un colțișor al razei vizuale,

Sentimentele pe care mi le dai sunt de-a dreptul ireale.

M-ai ales sa te privesc din infinitul necunoscut,

Te doream cel mai mult si te schițam din neștiut.

De nedescris puterea ta,planeta strălucind de plasma!

Numai luna putea concura cu a ta carisma.

Printr-un dans astral ți s-au alătura planete,

Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!

Tinerete fără batranete si viața fără de moarte,

Se micsora si se întărea,de mare putere avea ea parte!

Venus mândra,strălucind a feminin s-a alătura la ce-i divin.

La erupții vulcanice va trebui ca sa ma închin.

Caldura e mare si norii sunt portocalii,

Aici nu este un loc pentru cei care vor sa fie vii!

Aliniandu-se perfect la soare,planeta Pământ este in floare!

Habitatul ideal pentru viața ce vrea sa prospere.

Albastra de ape,se scaldă in abundenta vieții!

Locul de întâlnire al elementelor,descrierea frumuseții.

Planeta roșie s-a alăturat in pași de dans,

Marte furios aproape ca a făcut balans!

Rece si uscat,condus de gelozie!

Isi dorește da fie colonizat,câta ipocrizie!

Jupiter nu a întârziat sa apăra,ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.

Planeta s-a acoperit cu un ocean metalic de tip smoala.

Impunatoare prin mărime si furtuni, te va învața cu ea sa nu te pui!

Ea are si ajutoare,planete mici de bine făcătoare.

Regele balului va fi Saturn desigur,

Mandru cu inele niciodată nu se va simții nesigur!

Stapan pe sine cu norii lui de gheata,

Planeta modernă ii va fi scrisă pe prefața.

Uranus departe de soare a înghețat in albastruie culoare,

Gigant de gheata cu temperaturi polare!

Planeta s-a alăturat la dans strategic si rece,

Nu prea știe el a se petrece...

Nori de vortex si furtuna,trebuie sa fie ea!

Neptun la fel de rece,de gheata ii e calea!

Intunecata si puternica,ea va fi regina!

Intr-un final fericit ea va fi eroina.

Orbitand soarele in sens contrar al ceasului,

Trecere timpului va fi favoarea dansului.

Prin savurarea clipei ei făceau întrecere,

Aseara ei au dat o adevarata petrecere!

🖤Evanescence🖤 https://youtu.be/PJGpsL_XYQI?si=i-Ab-Pv8IpoVwILv

Nimic mai sufletește adânc decât oglinda unei ploi,

După nori si furtuna soarele strălucea printre culori.

Balti de apa reflectând spre un univers paralel,

Faceau realitatea sa fie a fanteziei carusel.

Cand mintea nu are hotare adâncul apei nu fictiv.

Realitatea dându-mi sentimente cu gust mai mult nociv.

Lumea de dincolo părea a eclipsa misterul vieții prezente,

Sentimente apocaliptice înfiripandu-se printre momente.

Melancolic era dorul de viața de după moarte,

Linistea după furtuna era ceva menită soartei.

Oglinda vie scursa pe asfaltul ud si negru,

Ma seduci printr-un portal atât de rece,sumbru.

Rece prin caldura fanteziei unei lumi paralele,

Sentimente oglindite ce întrec limitele normale.

Ascunse raze de soare se admirau in taina apei oglinzii,

Peisajul rece ca prin farmece se îmblânzii.

Căutam conturul lumii intr-un loc fără de păcat,

Creaturi subterane ieșeau din pământ secat.

Sufletul meu se visa intr-un abis al melancoliei,

Sa fie ceva real sau face parte fanteziei?

Calatorind prin timp totul s-a rezumat in amintire!

Un lac negru strălucea când la a nopții întâlnire,

Intunericul cerului s-a scufundat in apa adânca,

Astrul alb al nopții dădea acum porunca!

Esenta negrului mister strălucea sub semi-luna,

Focul inimii s-a aprins punându-i nopții vina.

Privirea mea redescoperea o planeta din univers,

Iar ceasul astronomic părea sa bată in revers.

Apa in culori nocturne părea a fi din alta lume,

Gândul meu fanatic ducea misterul pana la culme.

O simpla atingere si totul era reflexie de stele,

Un miraj al nopții printre picături de apa goale.

Misterul adâncit in apa,fantezie si tortura.

Răcoarea neagră a nopții lunaticilor armura,

Miezul nopții eclipsa in liniștea secretului,

Orice viața de fațada destinată trecutului.

Deschid portalul nopții cu o cheie de platina,

Aura teritoriului va străluci la a ta lumina!

Adevar ascuns la vedere printre jocurile minții,

Sirete si nebănuite sunt aceste cai ale sortii.

Răscruce de drum pe liniile fine ale destinului,

Asternute-n palma conturează harta visului.

Viata printr-un timp și spațiu parca pixelat,

Pe expansiunea sinelui părea a se fi axat.

Daca eram una cu totul sau totul eram eu?

In memoria matematica sa cred îmi este greu.

Nenumarate forme de viața și colonii de vietăți,

Prin dimensiunea a treia se deosebeau de dietati.

Natura statica și elemente curioase,

Astre luminate pe ceruri grandioase.

Peisaje schimbătoare calculate in solistitii,

Legi de fizica ce fac ordine printre superstiții.

Eram pe pământ și conturam cu gândul stele,

S-au aliniat planete sa alunge vremurile grele.

Trecutul e acum istorie și viitorul oglindit. 
Prezentul este sacru, totul prin el e făurit.

Mi-am privit din nou in palma,

Geometrie ce o țin in gând cu rama.

Elementul cheie era particula lui Dumnezeu,

Stiinta care alina sufletul oricărui ateu.

Pura coincidenta sau precizie matematica ?

Intriganta era a jocului șireata tactica.

Linia orizontului mereu ascunsa in eter, 

Si eu amanta fidela a tot ceea ce înseamnă mister.

Magia era centrul și dragostea formula sacra,

Experiment intr-o realitate macra!

Punctele cardinale ma purtau in fantezie,

Iar viitorul părea sa-mi facă curtoazie.

Cu busola in palma și universul in gând,

Ceasul astronomic a pus planetele in rând.

Tot ce e menit sa fie și sa fie inevitabil!

Fie ca orice vis sa devină ceva palpabil.

Estul e secret și vestul e in mister,

Restul protejat de al divinității înger.

Destinul si numerologia aveau ceva in comun,

Cunoștința te poate face la orice rău imun.

Ei sunt apa care vede,

Suflet din țărână scos!

Focul care iubind,arde.

Trupii goi,vid întunecos.

Pe loc divin pasesc cei doi,

Izul florilor,a lor culori.

Regatul existentei noi!

Alesii zilei,a nopți orori.

Merg acolo sau vin aici?

Cei puri,cei vii,rătăciți.

Bantuind prin zile-i dulci,

Gradina ei o gusta.

Am uitat sa va spun eu oare?

Este și un șarpe de culoare.

El va fi dușman cu mine,

Se va iubi doar pe sine.

Ra și Luna va numesc,

Primii mei,comoara mea.

Ingeri dragi va dăruiesc,

De demoni sa va feresc!

De ii cauți nu ii găsești!

I-am ascuns in tine.

Indraznesti?

Din lupta suprema sa dovedești?

Drum lung aveți voi sigur,

Cai șirete dar și drepte.

De te grabesti mergi singur!

Impreuna,de departe.

In cuvintele-mi secrete vei găsii,

Ra,fiul soarelui privii!

Frumusetea celei vii,

Luna cu ochi de foc,zambii.

Si le place ei trăiesc,

Un întreg alcătuiesc.

Veate de la zei primesc,

Glas in minte ii surprinde.

Gasiti drumul de la mijloc,

Cautati in noapte,soare!

In dragoste găsiți si ura,

Iar in moarte dulcea-mi viața!