Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti

poezii.online Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti

 

Dupa ce sculpteaza cu grija dintii pacientilor, Rebeca Bularu, isi scoate halatul alb si se grabeste la piata unde se vand carti vechi. Le alege pe cele pe care le considera potrivite si, insufletita, merge sa-si dea frau liber imaginatiei.  

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Ma uitam in primul rand coperta sa fie groasa si cand o asez sa poata sa stea in picioare, apoi verific daca la inceputul si la sfarsitul carti sunt incleiate bine, la acesta carte nu va sta cum trebuie.” 

 

Cand am mers impreuna cu ea, o vanzatoare care a aflat pentru ce le cumpara, i-a daruit Rebecai doua carti. Gestul a emotionat-o. 

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Multumesc frumos, nu toata lumea este dispusa sa mea carti si sunt foarte bune.”

 

Povestea cartilor care prind a doua viata in mainile Rebecai a inceput intamplator, cand ea a dat peste o asemenea imagine pe internet.

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Si ma uitam la imagine si nu-mi vinea a crede ca e posibil astfel sa faci, si ma uitam ca daca in Romania abia acum a inceput am zis sa fac din curiozitate pentru mine apoi sa le pun  retele de socializare.”

 

Apoi a cautat informatii si a invatat tehnica sculptatului in pagini. Acum isi petrece seri intregi modeland paginile de parca le-ar mangaia literele - indoindu-le cu grija si taindu-le cu precizie. 

 

“Daca moldelul imi spune ca prima insemnare este la anumiti milimetri, eu fac acolo si incep si indoi, prima litera e ce, incepe deja sa formeze conturul. Jumatate de milimetru daca l-am gresit la final voi vedea, greseala e vizibila.”

 

Si asa, poemele lui Puskin se transforma in fluturi, iar romanele de dragoste ajung ca portretele unor indragostiti. Sculpturile inca mai lasa la vedere poezii sau bucati de proza. Tanara spune ca nu strica lucrarile scriitorilor – in cele mai multe carti abia se mai deslusesc textele si cine stie pe unde ar fi ajuns sa fie aruncate.  

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG:  “Mie nu-mi pare rau caci in loc sa stea prafuite, sau sa fie date pe foc eu fac ceva frumos din ele.”

 

Pana acum Rebeca a reusit sa faca zeci de creatii. Pe unele le-a daruit, pe altele - le-a vandut. 

 

Prietenii sunt cei care, uneori, o ajuta si totodata incearca sa deprinda si ei arta cartilor indoite. 

 

“Mi-a placut ceea ce face si am zis ca o fac si eu, am sa-i dasruiesc cateva carti care stau vechi.”

 

Acum, Rebeca se gandeste sa-si duca arta mai departe si vrea sa inceapa sa sculpteze chipuri de oameni in carti.

 


Preluat de la: ProTv


Postat 22 septembrie 2018

Creaţii aleatorii :)

Steaua mea

Alaturi de mine zambesti,
Alaturi de tine zambesc,
si incet incet.. simt ca ma indragostesc..
De celelalte te deosebesc,
simt ca pe tine vreau sa te impodobesc.
Imi e de ajuns doar sa te privesc,
si sa imi dau seama ca pe tine te iubesc..
Sentimentele langa tine se sporesc,
fiindca eu pe tine te doresc..
Langa tine simt ca stralucesc,
langa tine probemele lipsesc,
si cel mai important, langa tine simt ca visurile se indeplinesc..
Gandurile se razboiesc,
fiindca stiu ca nu te voi avea vreodata cat timp traiesc..
Totusi, jur ca o sa te pazesc,
si in viata sa te insotesc,
desi probabil in umbra ta o sa ma topesc..
Nu pot sa iti vorbesc,
fiindca totul o sa nimicesc,
iar atunci nu o sa mai gandesc..
Dar sa stii, ca in secret, eu pe tine te iubesc
 
Mai mult...

Sentimente mistuitoare

Iubirea...
Cine-o poate defini?
Cum o poți deosebi?
Cine știe când și cum apare?
Omul nu poate răspunde la astfel de întrebări,
Dar garantează că o simte.
Oare așa să fie?
Chiar iubim când ne îndrăgostim?
Sau ne îndrăgostim când iubim?
Mă frământ să aflu ce simți pentru mine
Când eu nu știu ce vreau de la tine.
Caut să simt că mă iubești,
Dar nu știu dacă eu te iubesc.
Astfel, aștept și caut răspunsuri într-un infinit necunoscut;
Rătăcind prin adâncul sufletului meu
Care te păstrează doar pe tine în el.

Mai mult...

De ce eu?

 


De ce eu, de ce mereu eu?

Toate problemele par să mă caute mereu.

Un ghinion după altul, o furtună ce nu se mai sfârșește,

Mă simt ca o corabie pierdută, în largul mării, fără de veste.

 

De ce eu, de ce toate mi se-ntâmplă mie?

E ca și cum universul e împotriva mea, o ironie.

Vreau doar o zi liniștită, o rază de soare,

Dar norii negri mă înconjoară, mă țin sub o ploaie torențială, tare.

 

Am încercat tot ce am putut, am luptat din greu,

Dar parcă nu e de ajuns, destinul e mereu potrivnic mereu.

Mă simt obosit, epuizat, de atâta luptă,

Vreau doar să scap, să fug, să găsesc o altă poartă.

Mai mult...

amintiri

Ca nimic n-apasa anii

Peste puterea intimplarilor

Care ne tin oaspeti

 

Ca nimic n-apasa

Nici peste usile care se deschid oricum

Chiar daca nu mai avem chei

 

Simple valuri,anii

Luna ,simpla geamandura

 

Mai mult...

Închide ușa trecutului

Închide ușa! După mine
e iarnă mare și e frig;
E viscolul ce-l port în suflet
și care-mi dă puteri să strig:
un nume drag la rugăciune,
un nume drag ce n-am uitat,
al chipului ce-l port în suflet,
a celui care m-a-nghețat.

Închide ușa! După mine
e numai vifor și furtună
și dacă bat nu mai deschide,
căci frigul o să te răpună
și o să faci un boț, din suflet,
un caier negru, blestemat;
urîndu-mă, fără să știi-
involuntar te-am înghețat.

Închide ușa! După mine
e lacrima ca de tăciune,
e anotimp de moarte albă
și vis pierdut în goliciune.
Fereastra strânge-o într-un lacăt
și n-o deschide niciodat;
nu vreau să vezi cum toată marea
din ochii ei a înghețat.

închide ușa! După mine
pustiul vieții de va bate,
să pot să-l strâng pe tot, în suflet
și să îl duc cât mai departe,
iar cînd am să mă-ntroc din ducă,
trecînd pe lângă casa voastră,
să văd lumina și caldură
cum se revarsă pe fereastră
și ca o plapumă se-ntinde
pe drum, pe râuri, pe morminte,
peste aducerile-aminte
ce ca scânteia s-or aprinde
și orice nu mi-ar vine-n minte,
de-ți bat în ușă, nu-mi deschide!

Mai mult...

Știu

În miez de noapte, 

Sper să te simt aproape măcar în vis.

Ochii mi se închid cu un ușor regret,

Mă întorc la tine , sunt pregătită oare ?

 

E o seară caldă de vară,

Ne privim , simt ceva real ,

Chiar dacă e o născocire a minții umane.

Simt a ta îmbrățișare strânsă

Și sper să-mi nu-mi dai drumul niciodată.

 

Îmi șoptești:

,, Știu că nu e nimic adevărat" 

Cu lacrimi usturătoare îți răspund:

,, Știi că asta îmi doresc"

Mai mult...