1  

Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti

poezii.online Cartile vechi si care nu mai pot fi citite pot deveni fluturi, inimi sau portrete cu indragostiti

 

Dupa ce sculpteaza cu grija dintii pacientilor, Rebeca Bularu, isi scoate halatul alb si se grabeste la piata unde se vand carti vechi. Le alege pe cele pe care le considera potrivite si, insufletita, merge sa-si dea frau liber imaginatiei.  

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Ma uitam in primul rand coperta sa fie groasa si cand o asez sa poata sa stea in picioare, apoi verific daca la inceputul si la sfarsitul carti sunt incleiate bine, la acesta carte nu va sta cum trebuie.” 

 

Cand am mers impreuna cu ea, o vanzatoare care a aflat pentru ce le cumpara, i-a daruit Rebecai doua carti. Gestul a emotionat-o. 

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Multumesc frumos, nu toata lumea este dispusa sa mea carti si sunt foarte bune.”

 

Povestea cartilor care prind a doua viata in mainile Rebecai a inceput intamplator, cand ea a dat peste o asemenea imagine pe internet.

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Si ma uitam la imagine si nu-mi vinea a crede ca e posibil astfel sa faci, si ma uitam ca daca in Romania abia acum a inceput am zis sa fac din curiozitate pentru mine apoi sa le pun  retele de socializare.”

 

Apoi a cautat informatii si a invatat tehnica sculptatului in pagini. Acum isi petrece seri intregi modeland paginile de parca le-ar mangaia literele - indoindu-le cu grija si taindu-le cu precizie. 

 

“Daca moldelul imi spune ca prima insemnare este la anumiti milimetri, eu fac acolo si incep si indoi, prima litera e ce, incepe deja sa formeze conturul. Jumatate de milimetru daca l-am gresit la final voi vedea, greseala e vizibila.”

 

Si asa, poemele lui Puskin se transforma in fluturi, iar romanele de dragoste ajung ca portretele unor indragostiti. Sculpturile inca mai lasa la vedere poezii sau bucati de proza. Tanara spune ca nu strica lucrarile scriitorilor – in cele mai multe carti abia se mai deslusesc textele si cine stie pe unde ar fi ajuns sa fie aruncate.  

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG:  “Mie nu-mi pare rau caci in loc sa stea prafuite, sau sa fie date pe foc eu fac ceva frumos din ele.”

 

Pana acum Rebeca a reusit sa faca zeci de creatii. Pe unele le-a daruit, pe altele - le-a vandut. 

 

Prietenii sunt cei care, uneori, o ajuta si totodata incearca sa deprinda si ei arta cartilor indoite. 

 

“Mi-a placut ceea ce face si am zis ca o fac si eu, am sa-i dasruiesc cateva carti care stau vechi.”

 

Acum, Rebeca se gandeste sa-si duca arta mai departe si vrea sa inceapa sa sculpteze chipuri de oameni in carti.

 


Preluat de la: ProTv


Postat 22 septembrie 2018
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

Ia-mă

Vino, ia-mă,

scoate-mă din formă

numai scapă-mă de aici,

din locul ăsta cu sclipici.

 

Vino, ia-mă

și du-mă departe

de lumile astea deșarte

și de-a oamenilor teamă.

Vino și uită-mă îndată,

numai lasă-mi zilele acasă.

 

Dă-i-le oricui,

oricui tu cunoscui,

și lasă-mă să merg

doar acolo unde cred.

 

Vino, visule,

si nu pleca,

scoate-ma din bule

si ajuta-ma a vindeca.

Lasa-ma s-alunec

pe ale tale aripi

pline doar de-al tau farmec.

Mai mult...

Gândul

Sufoc gândurile aprinse-n mine 

Nu le las să mai respire 

Aud zgomote-n neliniște

Vor toate doar la tine.

 

Simt că ești aproape 

Doar că răbdarea e dușmanul 

Sar și se zbat ca nebunele 

Nu mai pot , sărmanele.

 

Nu e vina ta ,

Păcatul îl comite întotdeauna gândul

Că de nu ai mai fi 

Eu sigur nu aș mai putea trăi.

Mai mult...

Regrete târzii

acum e prea târziu să mă ascund

 

după metafore

 

( de ce-aș face-o tocmai acum?)

cine se înhamă de bunovoie

la jugul cuvântului

trăiește deja în metaforă

respiră metafora

nu-i nicio rușine să-ți crească aripi în locul picioarelor

( se întâmplă de când lumea în Galopagos!)

flapsuri

un fel de aripioare mai mici

în locul mâinilor

atrofiate de evoluție

( uneori evoluția înseamnă și pierdere asumată

ca la ruletă!)

în această lume a zborului virtual

nu există turnuri de control

care să dirijeze traficul infernal al metaforelor

nu există coliziuni între gânduri

catastrofe aeriene

regretul meu este că în timp ce metafora

înflorește într-o lume fascinantă a visului

eu mă usuc în acest înveliș prozaic

al cărnii…

Mai mult...

Curg lacrimi !

Doamne,nu cred că-merit tot ce-mi dai,

 Deși , am greșit ca fiecare, vreau să ajung în rai.

Nu știu cât de grele-s păcatele mele,

Dar văd în jurul meu azi numai rele.

Nu știu pentru cine curg lacrimi și oftez,

Pentru cine am dreptul, să pledez?

 

Părinții ce-și pierd copii prin lume?

Copiii cu mintea tulbure ce-și molestează părinșii?

Părinții, care au muncit pe brânci, să le fie copiilor bine?

Copiii părăsiți, care au ieșit la lumină cu cuget curat?

Unii, s-au înrăit, sau apucat de hoții și furat?

 

Doamne, acum m-am luminat și văd mai bine,

Am pe cineva acolo sus , care are grijă de mine,

Parcă, toate cele rele, nu mă ating....

Eu nu am necazuri, pentru care să plâng....

 

Doamne, tu le știi pe toate și le vezi 

Muritorii au multe păcate, dar trebuie să-i crezi

Pedepsește-i pe trădătorii de țară și pe cei de afară

Oprește măcelul dintre frați și popoare,

Pwdepsește-i pe cei vinovați, vărsătorii de sânge 

Și cred că muritorii nu vor mai plânge

 

 

 

 

 

Mai mult...

Я не стану воспоминанием.

Я стар, я болен, я забыт.

Я больше ничего не стою,

На небеса мне путь закрыт,

Один я на один теперь с бедою.

 

Когда я стану пеплом над рекой,

Надеюсь кто-то все-же вспомнит.

Пойдет он тоненькой моей тропой,

и пустоту оставленную мной, заполнит.

 

Я никогда не стану кем-то,

ибо забытым быть вот мой удел.

Мои стихи не разноцветны,

Я сер, я темен, я быть таким посмел.

Mai mult...

My dad's princess

I always was my dad's princess,

My dad's girl,

But now something is diffrent

And we always fight.

 

I used to be my dad's girl,

A model in every photo,

A perfect princess from every movie i was watching,

And a singer every time i hearded a song.

 

I was always my dad's princess,

Everyone said out loud

And i laughted in his arms

Until now, we always fight.

 

I always was my dad's princess,

Like a queen who waits the crown,

But in my path its a hole

and I'm still falling down.

 

I always was my dad's princess,

He always used to read me stories

About castells, kings and princess,

But in one day, he randomly stopped.

 

I always was my dad's princess,

But now, the person i know is gone 

And I'm fighting with a stranger

Who still thinks he is my dad.

Mai mult...
#Interesant  Autor: scr
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live