Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Diana Viscun
Data postării: 23 februarie
Vizualizări: 114
Poezii din aceiaşi categorie
N-avem nevoie de frumos
N-avem nevoie de frumos,
De lucru bun şi adevărat,
Ne place fructul găunos,
Şi munca stând în pat.
Creem un balamuc multicolor,
Culori livide şi stridente,
Cu lighioane în decor,
Şi personaje indecente.
Pe viermele ce roade-n măr,
Simbol l-am declarat,
Bem apă otrăvită din ciubăr,
În care întâi mizerii am vărsat.
Pe prunc din alăptat l-am rupt,
Vedetă am făcut din mamă,
Venin de cobră noi am supt,
Şi acum muşcăm fără de teamă.
De apocalipsă în fiecare zi vorbim,
Acum i-o ştire neinteresantă,
Pe cel de sus nu-L mai iubim,
Şi-a Lui venire ne pare amuzantă.
Coboară omule cu mintea,
În inima-ţi de piatră,
Prin foc să-ţi treacă gândul,
Să poţi păşi din nou pe apă.
Doamne scăpa-ma de rău
Duhule sfânt tu știi bine,
Cât te-am supărat pe tine.
Cer întîi a mă ierta,
Pentru tot ce-n viața mea,
Am făcut rău,eu știu bine,
Că te-am supărat pe tine.
Celor ce mi-au făcut rău,
Iartă-i doamne în locul meu.
Scapă-ma doamne de rău.
Te iubesc și asta vreau,
Toate ție ți le dau...
Să faci precum ție voia.
In veci nu voi renunța,
Vreau sa fiu doamne cu tine,
Mulțumind pentru acest bine.
TU imi ești...
Inspirație,
Suflet,
Aer,
Dor,
Scop în viata,
Puișor,
Muză,
Buză,
Zâmbet,
Urlet,
Patimă,
Si lacrimă.
Tot ce vreau,
Tot ce-mi doresc,
Mai ales,
Tot ce iubesc!
Am confundat iubirea
Noi doi am confundat iubirea
Cu o senzaţie sau cu ce vrei
Am gustat cu totul din alte fructe
Numai nu din ale dragostei
Am confundat iubirea cu pasiunea
Aia n-a fost iubire, a fost ceva uşor,
Tot aşteptam să-mi crească aripi
Şi din iubire să zbor.
Dar n-a fost iubire, a fost altceva,
Ceva trecător, nu înţeleg anume ce
A fost cum spunea Minulescu "o scurtă nebunie"
Numai nu dragoste...
Am confundat iubirea cu o rătăcire
Ne-am rătăcit şi eu şi tu...
Nici nu ne-am dat seama ce a fost anume
Dar nu a fost iubire...Nu!
Iubirea e altceva, e dumnezeire,
E aerul ce tot pluteşte şi nu-l vezi,
Iubirea e calea cea mai sfântă
Pe care doar o dată o urmezi.
Am confundat iubirea c-o simplă legătură
Ce ne-a unit pe-o clipă, sau mai mult,
Am confundat iubirea c-un simplu joc
Care mi-a plăcut, dar care a trecut.
Am confundat iubirea cu un vis frumos,
Noi doar visam, dar nu iubeam cu-adevărat
Nimeni nu-i de vină că ne-am rătăcit
Vom găsi şi noi cândva iubirea, neapărat!
Am luat un vin
Și-am luat un vin, să-mi fac curaj
Să-ţi spun cât dor îmi de tine
Dar după amarul ce sufletul mi-a ars
Am realizat că nu se merită! mai bine...
Decizia îmi aparţine mie,
Să-mi las o lacrimă pierdută-n vânt
Decât să plâng in fața ta că nu sunt bine,
Iar tu să nu scoți cuvânt...
Mai bine singură, păstrez tăcerea,
Chiar de dorul te mai cheamă,
Din focul stins aprind puterea
Să-nvăț să trăiesc fără teamă...
Căci lacrima îmi va usca pământul
Și vântul o va duce departe,
Dar eu voi rămâne să-mi aflu avântul
Lăsând în urmă doar umbre deșarte.
Noi, rătăciți în vânt.
Am vrut mereu să-ți spun
că mi-a fost dor –
de tine, de noi,
de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.
Am vrut mereu să-ți arăt
cât de desăvârșită era viața
când ochii tăi luminau apusurile,
când sufletul tău, fragil și nestins,
mă îmbrățișa fără cuvinte.
Ți-am scris odată o scrisoare,
dar vântul, nemilos și rătăcitor,
a furat-o în zbor spre nicăieri.
Cum să-l învinovățesc pe el?
Când noi înșine am fost doar vânt
rătăcind unul pe
lângă celălalt.
N-avem nevoie de frumos
N-avem nevoie de frumos,
De lucru bun şi adevărat,
Ne place fructul găunos,
Şi munca stând în pat.
Creem un balamuc multicolor,
Culori livide şi stridente,
Cu lighioane în decor,
Şi personaje indecente.
Pe viermele ce roade-n măr,
Simbol l-am declarat,
Bem apă otrăvită din ciubăr,
În care întâi mizerii am vărsat.
Pe prunc din alăptat l-am rupt,
Vedetă am făcut din mamă,
Venin de cobră noi am supt,
Şi acum muşcăm fără de teamă.
De apocalipsă în fiecare zi vorbim,
Acum i-o ştire neinteresantă,
Pe cel de sus nu-L mai iubim,
Şi-a Lui venire ne pare amuzantă.
Coboară omule cu mintea,
În inima-ţi de piatră,
Prin foc să-ţi treacă gândul,
Să poţi păşi din nou pe apă.
Doamne scăpa-ma de rău
Duhule sfânt tu știi bine,
Cât te-am supărat pe tine.
Cer întîi a mă ierta,
Pentru tot ce-n viața mea,
Am făcut rău,eu știu bine,
Că te-am supărat pe tine.
Celor ce mi-au făcut rău,
Iartă-i doamne în locul meu.
Scapă-ma doamne de rău.
Te iubesc și asta vreau,
Toate ție ți le dau...
Să faci precum ție voia.
In veci nu voi renunța,
Vreau sa fiu doamne cu tine,
Mulțumind pentru acest bine.
TU imi ești...
Inspirație,
Suflet,
Aer,
Dor,
Scop în viata,
Puișor,
Muză,
Buză,
Zâmbet,
Urlet,
Patimă,
Si lacrimă.
Tot ce vreau,
Tot ce-mi doresc,
Mai ales,
Tot ce iubesc!
Am confundat iubirea
Noi doi am confundat iubirea
Cu o senzaţie sau cu ce vrei
Am gustat cu totul din alte fructe
Numai nu din ale dragostei
Am confundat iubirea cu pasiunea
Aia n-a fost iubire, a fost ceva uşor,
Tot aşteptam să-mi crească aripi
Şi din iubire să zbor.
Dar n-a fost iubire, a fost altceva,
Ceva trecător, nu înţeleg anume ce
A fost cum spunea Minulescu "o scurtă nebunie"
Numai nu dragoste...
Am confundat iubirea cu o rătăcire
Ne-am rătăcit şi eu şi tu...
Nici nu ne-am dat seama ce a fost anume
Dar nu a fost iubire...Nu!
Iubirea e altceva, e dumnezeire,
E aerul ce tot pluteşte şi nu-l vezi,
Iubirea e calea cea mai sfântă
Pe care doar o dată o urmezi.
Am confundat iubirea c-o simplă legătură
Ce ne-a unit pe-o clipă, sau mai mult,
Am confundat iubirea c-un simplu joc
Care mi-a plăcut, dar care a trecut.
Am confundat iubirea cu un vis frumos,
Noi doar visam, dar nu iubeam cu-adevărat
Nimeni nu-i de vină că ne-am rătăcit
Vom găsi şi noi cândva iubirea, neapărat!
Am luat un vin
Și-am luat un vin, să-mi fac curaj
Să-ţi spun cât dor îmi de tine
Dar după amarul ce sufletul mi-a ars
Am realizat că nu se merită! mai bine...
Decizia îmi aparţine mie,
Să-mi las o lacrimă pierdută-n vânt
Decât să plâng in fața ta că nu sunt bine,
Iar tu să nu scoți cuvânt...
Mai bine singură, păstrez tăcerea,
Chiar de dorul te mai cheamă,
Din focul stins aprind puterea
Să-nvăț să trăiesc fără teamă...
Căci lacrima îmi va usca pământul
Și vântul o va duce departe,
Dar eu voi rămâne să-mi aflu avântul
Lăsând în urmă doar umbre deșarte.
Noi, rătăciți în vânt.
Am vrut mereu să-ți spun
că mi-a fost dor –
de tine, de noi,
de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.
Am vrut mereu să-ți arăt
cât de desăvârșită era viața
când ochii tăi luminau apusurile,
când sufletul tău, fragil și nestins,
mă îmbrățișa fără cuvinte.
Ți-am scris odată o scrisoare,
dar vântul, nemilos și rătăcitor,
a furat-o în zbor spre nicăieri.
Cum să-l învinovățesc pe el?
Când noi înșine am fost doar vânt
rătăcind unul pe
lângă celălalt.
Alte poezii ale autorului
2018
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Te visez fără să vreau,
Sentimentele m-ademeneau.
Dar cât nu m-aș gândi la tine,
Tu nu vii, nu vii la mine.
Putrezesc și nu mai pot,
Ești, ai fost și vei fi tot.
Cât de tragic nu ar fi,
Pentru tine m-aș jertfi.
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Cel mai strașnic este acum,
O să uit cândva, oricum,
Cum pe tine te-am iubit,
Cum pe tine te-am dorit.
Doar amintirile mă-nșeală,
Că totul este o greșeală.
Dar când la tine mă gândesc,
Mor de dor, înnebunesc.
Cred
Știu,
Cred,
Voi iubi,
Nu există frică, nici îndoieli,
Doar fericire de a crea.
Sunt valuri de căderi,
Dar am puterea să mă ridic,
Și toți, cu uimire,
Văd cine pot deveni.
Ești unică,
Iubește-te pe tine însăți,
Nu lăsa vorbele rele
Să-ți întunece sufletul.
Cred,
Știu,
Vei fi mereu plină,
Doar de tine însăți,
Și îndrăgostită de viață.
E liniște
E liniște-n minte, în suflet, în viață,
Lumina străpunge sufletul,
Și mă simt a lumii creație.
Gândesc deseori ce-a fost în trecut,
Și joc în cap noi scenarii,
E fără sens, deși înțeleg,
Că trecutul e neschimbabil.
E liniște, doar tot mă frământ,
În suflet eu sunt o mare,
Ce trece furtunile tremurând,
Că voi îneca corăbii.
Arată drumul nostru...
În mâinile tale mă topesc încet,
Tu ești lumina, eu – al nopții cer,
Îți arde inima, un foc nestins,
Iar eu, iubind, mă las cuprins.
Te caut printre umbre reci,
Aștept să-mi simți chemarea-n gând,
Dar soarta-mi scrie pași prea seci,
Și dorul arde-n tăcere blând.
Cu ochii tăi mă cauți iar,
Dar eu privesc, păstrez mister,
Întind spre tine mâini de jar,
Să aprindem stele-n cer.
2018
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Te visez fără să vreau,
Sentimentele m-ademeneau.
Dar cât nu m-aș gândi la tine,
Tu nu vii, nu vii la mine.
Putrezesc și nu mai pot,
Ești, ai fost și vei fi tot.
Cât de tragic nu ar fi,
Pentru tine m-aș jertfi.
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Cel mai strașnic este acum,
O să uit cândva, oricum,
Cum pe tine te-am iubit,
Cum pe tine te-am dorit.
Doar amintirile mă-nșeală,
Că totul este o greșeală.
Dar când la tine mă gândesc,
Mor de dor, înnebunesc.
Cred
Știu,
Cred,
Voi iubi,
Nu există frică, nici îndoieli,
Doar fericire de a crea.
Sunt valuri de căderi,
Dar am puterea să mă ridic,
Și toți, cu uimire,
Văd cine pot deveni.
Ești unică,
Iubește-te pe tine însăți,
Nu lăsa vorbele rele
Să-ți întunece sufletul.
Cred,
Știu,
Vei fi mereu plină,
Doar de tine însăți,
Și îndrăgostită de viață.
E liniște
E liniște-n minte, în suflet, în viață,
Lumina străpunge sufletul,
Și mă simt a lumii creație.
Gândesc deseori ce-a fost în trecut,
Și joc în cap noi scenarii,
E fără sens, deși înțeleg,
Că trecutul e neschimbabil.
E liniște, doar tot mă frământ,
În suflet eu sunt o mare,
Ce trece furtunile tremurând,
Că voi îneca corăbii.
Arată drumul nostru...
În mâinile tale mă topesc încet,
Tu ești lumina, eu – al nopții cer,
Îți arde inima, un foc nestins,
Iar eu, iubind, mă las cuprins.
Te caut printre umbre reci,
Aștept să-mi simți chemarea-n gând,
Dar soarta-mi scrie pași prea seci,
Și dorul arde-n tăcere blând.
Cu ochii tăi mă cauți iar,
Dar eu privesc, păstrez mister,
Întind spre tine mâini de jar,
Să aprindem stele-n cer.
2018
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Te visez fără să vreau,
Sentimentele m-ademeneau.
Dar cât nu m-aș gândi la tine,
Tu nu vii, nu vii la mine.
Putrezesc și nu mai pot,
Ești, ai fost și vei fi tot.
Cât de tragic nu ar fi,
Pentru tine m-aș jertfi.
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Cel mai strașnic este acum,
O să uit cândva, oricum,
Cum pe tine te-am iubit,
Cum pe tine te-am dorit.
Doar amintirile mă-nșeală,
Că totul este o greșeală.
Dar când la tine mă gândesc,
Mor de dor, înnebunesc.
Cred
Știu,
Cred,
Voi iubi,
Nu există frică, nici îndoieli,
Doar fericire de a crea.
Sunt valuri de căderi,
Dar am puterea să mă ridic,
Și toți, cu uimire,
Văd cine pot deveni.
Ești unică,
Iubește-te pe tine însăți,
Nu lăsa vorbele rele
Să-ți întunece sufletul.
Cred,
Știu,
Vei fi mereu plină,
Doar de tine însăți,
Și îndrăgostită de viață.