Arată drumul nostru...
În mâinile tale mă topesc încet,
Tu ești lumina, eu – al nopții cer,
Îți arde inima, un foc nestins,
Iar eu, iubind, mă las cuprins.
Te caut printre umbre reci,
Aștept să-mi simți chemarea-n gând,
Dar soarta-mi scrie pași prea seci,
Și dorul arde-n tăcere blând.
Cu ochii tăi mă cauți iar,
Dar eu privesc, păstrez mister,
Întind spre tine mâini de jar,
Să aprindem stele-n cer.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Diana Viscun
Data postării: 24 februarie
Vizualizări: 173
Poezii din aceiaşi categorie
O ultimă zi
Întoarce-te jos a mea stea păzitoare
Și ține-mă în palme,că să cad mai ușor
Din a ta grijă mulți sunt gata să ceară
Pentru a ta nemurire eu sunt gata să mor
Irosește-ți putere dar pe mine mă scapă
De veșnica spaimă de viitor
În schimb îți ofer păgâna mea viață
Și zilele mele de muritor
O zi să îmi lași,de mai mult n-am nevoie
Să reușesc să vorbesc despre ce n-am vorbit
Prea tăcut-a mea fire să spună ce simte
preafrumosului chip ce mă făcea fericit
“Ar trebui ca să știe,de ce să mai tac
Tot ce a fost a avut loc să fie
Și chiar de regret,nimic n-o să fac”
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în finlandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli "rakastan sinua" aika
Me kaksi elimme onnellisina unelmissamme
Se oli "rakastan sinua" aika
Ja sitten halusin lentää siivilläni
Halusin kokea muita rakkauksia
Toiset "rakastan sinua", toiset "aina"
Mutta sinä, rakkaani, näin unta yöllä
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli halua ja tietää
Kaikki elämässä, ehkä liian nopeasti
Se oli elämän löytämistä
Surunsa, ilonsa ja hulluutensa kanssa
Halusin elää kuin aikaa
Seuraa tuntejani, elä nykyhetkessä
Mitä enemmän elin, sitä enemmän rakastin sinua hellästi
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua.
Teatrul
Azi fărâmă-i cerul,
tristul meu decor
În care regăsesc o notă
de regret și dor,
Făcând în cercuri piruete,
un dans murdar și fantezist
Îmi joc rolul vieții mele …
singur, mut și trist.
În vene-mi fierbe neputința
și în suflet dorul arde
Nu sunt replici să mă-ncerce
și cortina iarăși cade,
Ochii-s ațintiți la stele
prin decorul de carton
Minunate constelații
în lumina de neon.
Pe podeaua veche zace
chip de dor și de tristețe
Peste tot culori de vise
încărcate cu speranțe
Un chip râde și privește
într-o clipă de trecut,
Altul plânge și se pierde
printre oameni … nevăzut.
Am stins luminile în sală
să pot privi ca-ntr-un abis
Crezând că astfel voi fi liber
dar o teamă m-a cuprins,
Teatrul este-un loc de joacă
dintre două fantezii …
Fericirea și tristețea,
două chipuri de copii.
Umbre triste mă provoacă,
să zâmbesc de aș putea
Dar pe scena vieții mele
tot repet: -Nu mă uita!
Pe tavanul plin de stele
teatrul este o galaxie
Sting și ultima lumină,
toate… să-mi rămână mie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
Dă-mi ploi târzii și cer senin,
Dă-mi nopți de vis sau zile-n chin,
Dă-mi focul care arde mut,
Dar nu-mi da drumul nici un minut.
Dă-mi vântul care rupe crengi,
Dă-mi dorul greu ce nu-l alegi,
Dă-mi tot ce vrei să pierzi acum,
Dar nu-mi da drumul pe vreun drum.
Dă-mi tăceri sau vorbe-n van,
Dă-mi ce-i pierdut, ce nu-i uman,
Dă-mi stele stinse, fără zare,
Dar ține-mă, nu-mi da uitare.
Dă-mi tot ce sufletul mai vrea,
Oricât de greu ar apăsa,
Dar lasă-mi jurământul sumbru:
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul.
Scaun gol
A rămas un scaun gol
În odaia părăsită,
Cu un dor ce arde-n colț
Și o liniște zdrobită.
Plânge fără glas, încet,
De un dor ce n-are sfârșit,
Cine-i va aduce-ncet
Pe cel drag, și pe cel drept?
Toată casa e pustie,
Dar acel scaun stingher
Povestește în tăcere
Despre drag și despre cer.
El e scaunul uitării,
Martor veșnic, neclintit,
Umbra rece-a alinării,
Acel dor de nesfârșit.
Semn al celor ce s-au dus,
Ce-au plecat fără de veste,
Fiecare, la apus,
Lasă-n urmă o poveste.
A rămas un scaun mut,
Ca un martor al durerii,
Doamne, dacă n-am să-l uit,
Dă-mi alin și-un gând dorit.
O ultimă zi
Întoarce-te jos a mea stea păzitoare
Și ține-mă în palme,că să cad mai ușor
Din a ta grijă mulți sunt gata să ceară
Pentru a ta nemurire eu sunt gata să mor
Irosește-ți putere dar pe mine mă scapă
De veșnica spaimă de viitor
În schimb îți ofer păgâna mea viață
Și zilele mele de muritor
O zi să îmi lași,de mai mult n-am nevoie
Să reușesc să vorbesc despre ce n-am vorbit
Prea tăcut-a mea fire să spună ce simte
preafrumosului chip ce mă făcea fericit
“Ar trebui ca să știe,de ce să mai tac
Tot ce a fost a avut loc să fie
Și chiar de regret,nimic n-o să fac”
Noapte bună!
Îmi amintesc cum îmi spuneai
Că sunt al tău unic talisman,
Și ce rapid tu te-ai schimbat
Și-am devenit al tău dușman
Răceala multă am simțit la tine
Și mai mereu motiv de ceartă,
Orice spuneam ducea la iritare
Iar eu naiv spuneam...mă iartă
Toți cei din jur mă întrebau?
De unde mi se trage supărarea,
Iar eu râzând le răspundeam
Sunt bine și coboram privirea
Târziu am înțeles ce se întâmplă
Când între noi nimic nu a mai fost,
Iar să lungim ceva ce nu mai merge
Era o pierdere de timp și fără rost
Și a urmat o despărțire tare grea
După un timp de viață împreună,
Iar rana ni s-a vindecat la amândoi
Când altcuiva am spus, noi...noapte bună!
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în finlandeză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli "rakastan sinua" aika
Me kaksi elimme onnellisina unelmissamme
Se oli "rakastan sinua" aika
Ja sitten halusin lentää siivilläni
Halusin kokea muita rakkauksia
Toiset "rakastan sinua", toiset "aina"
Mutta sinä, rakkaani, näin unta yöllä
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua
Se oli halua ja tietää
Kaikki elämässä, ehkä liian nopeasti
Se oli elämän löytämistä
Surunsa, ilonsa ja hulluutensa kanssa
Halusin elää kuin aikaa
Seuraa tuntejani, elä nykyhetkessä
Mitä enemmän elin, sitä enemmän rakastin sinua hellästi
Anteeksi tämä lapsellinen mielijohte
Anteeksi, tule takaisin luokseni kuten ennen
Rakastan sinua liikaa enkä voi elää ilman sinua.
Teatrul
Azi fărâmă-i cerul,
tristul meu decor
În care regăsesc o notă
de regret și dor,
Făcând în cercuri piruete,
un dans murdar și fantezist
Îmi joc rolul vieții mele …
singur, mut și trist.
În vene-mi fierbe neputința
și în suflet dorul arde
Nu sunt replici să mă-ncerce
și cortina iarăși cade,
Ochii-s ațintiți la stele
prin decorul de carton
Minunate constelații
în lumina de neon.
Pe podeaua veche zace
chip de dor și de tristețe
Peste tot culori de vise
încărcate cu speranțe
Un chip râde și privește
într-o clipă de trecut,
Altul plânge și se pierde
printre oameni … nevăzut.
Am stins luminile în sală
să pot privi ca-ntr-un abis
Crezând că astfel voi fi liber
dar o teamă m-a cuprins,
Teatrul este-un loc de joacă
dintre două fantezii …
Fericirea și tristețea,
două chipuri de copii.
Umbre triste mă provoacă,
să zâmbesc de aș putea
Dar pe scena vieții mele
tot repet: -Nu mă uita!
Pe tavanul plin de stele
teatrul este o galaxie
Sting și ultima lumină,
toate… să-mi rămână mie.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul
Dă-mi ploi târzii și cer senin,
Dă-mi nopți de vis sau zile-n chin,
Dă-mi focul care arde mut,
Dar nu-mi da drumul nici un minut.
Dă-mi vântul care rupe crengi,
Dă-mi dorul greu ce nu-l alegi,
Dă-mi tot ce vrei să pierzi acum,
Dar nu-mi da drumul pe vreun drum.
Dă-mi tăceri sau vorbe-n van,
Dă-mi ce-i pierdut, ce nu-i uman,
Dă-mi stele stinse, fără zare,
Dar ține-mă, nu-mi da uitare.
Dă-mi tot ce sufletul mai vrea,
Oricât de greu ar apăsa,
Dar lasă-mi jurământul sumbru:
Dă-mi orice, dar nu-mi dă drumul.
Scaun gol
A rămas un scaun gol
În odaia părăsită,
Cu un dor ce arde-n colț
Și o liniște zdrobită.
Plânge fără glas, încet,
De un dor ce n-are sfârșit,
Cine-i va aduce-ncet
Pe cel drag, și pe cel drept?
Toată casa e pustie,
Dar acel scaun stingher
Povestește în tăcere
Despre drag și despre cer.
El e scaunul uitării,
Martor veșnic, neclintit,
Umbra rece-a alinării,
Acel dor de nesfârșit.
Semn al celor ce s-au dus,
Ce-au plecat fără de veste,
Fiecare, la apus,
Lasă-n urmă o poveste.
A rămas un scaun mut,
Ca un martor al durerii,
Doamne, dacă n-am să-l uit,
Dă-mi alin și-un gând dorit.
Alte poezii ale autorului
E liniște
E liniște-n minte, în suflet, în viață,
Lumina străpunge sufletul,
Și mă simt a lumii creație.
Gândesc deseori ce-a fost în trecut,
Și joc în cap noi scenarii,
E fără sens, deși înțeleg,
Că trecutul e neschimbabil.
E liniște, doar tot mă frământ,
În suflet eu sunt o mare,
Ce trece furtunile tremurând,
Că voi îneca corăbii.
Cred
Știu,
Cred,
Voi iubi,
Nu există frică, nici îndoieli,
Doar fericire de a crea.
Sunt valuri de căderi,
Dar am puterea să mă ridic,
Și toți, cu uimire,
Văd cine pot deveni.
Ești unică,
Iubește-te pe tine însăți,
Nu lăsa vorbele rele
Să-ți întunece sufletul.
Cred,
Știu,
Vei fi mereu plină,
Doar de tine însăți,
Și îndrăgostită de viață.
În umbră
În umbra sufletului tău,
Îmi caut iarăși adăpostul,
Oamenii vorbesc de rău,
Și în viață care este rostul?
A nimănui îmi este cântul,
Chiar și tu mă vei uita,
Rămâne ne citit cuvântul,
Prin care viața palpita.
2018
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Te visez fără să vreau,
Sentimentele m-ademeneau.
Dar cât nu m-aș gândi la tine,
Tu nu vii, nu vii la mine.
Putrezesc și nu mai pot,
Ești, ai fost și vei fi tot.
Cât de tragic nu ar fi,
Pentru tine m-aș jertfi.
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Cel mai strașnic este acum,
O să uit cândva, oricum,
Cum pe tine te-am iubit,
Cum pe tine te-am dorit.
Doar amintirile mă-nșeală,
Că totul este o greșeală.
Dar când la tine mă gândesc,
Mor de dor, înnebunesc.
E liniște
E liniște-n minte, în suflet, în viață,
Lumina străpunge sufletul,
Și mă simt a lumii creație.
Gândesc deseori ce-a fost în trecut,
Și joc în cap noi scenarii,
E fără sens, deși înțeleg,
Că trecutul e neschimbabil.
E liniște, doar tot mă frământ,
În suflet eu sunt o mare,
Ce trece furtunile tremurând,
Că voi îneca corăbii.
Cred
Știu,
Cred,
Voi iubi,
Nu există frică, nici îndoieli,
Doar fericire de a crea.
Sunt valuri de căderi,
Dar am puterea să mă ridic,
Și toți, cu uimire,
Văd cine pot deveni.
Ești unică,
Iubește-te pe tine însăți,
Nu lăsa vorbele rele
Să-ți întunece sufletul.
Cred,
Știu,
Vei fi mereu plină,
Doar de tine însăți,
Și îndrăgostită de viață.
În umbră
În umbra sufletului tău,
Îmi caut iarăși adăpostul,
Oamenii vorbesc de rău,
Și în viață care este rostul?
A nimănui îmi este cântul,
Chiar și tu mă vei uita,
Rămâne ne citit cuvântul,
Prin care viața palpita.
2018
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Te visez fără să vreau,
Sentimentele m-ademeneau.
Dar cât nu m-aș gândi la tine,
Tu nu vii, nu vii la mine.
Putrezesc și nu mai pot,
Ești, ai fost și vei fi tot.
Cât de tragic nu ar fi,
Pentru tine m-aș jertfi.
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Cel mai strașnic este acum,
O să uit cândva, oricum,
Cum pe tine te-am iubit,
Cum pe tine te-am dorit.
Doar amintirile mă-nșeală,
Că totul este o greșeală.
Dar când la tine mă gândesc,
Mor de dor, înnebunesc.
E liniște
E liniște-n minte, în suflet, în viață,
Lumina străpunge sufletul,
Și mă simt a lumii creație.
Gândesc deseori ce-a fost în trecut,
Și joc în cap noi scenarii,
E fără sens, deși înțeleg,
Că trecutul e neschimbabil.
E liniște, doar tot mă frământ,
În suflet eu sunt o mare,
Ce trece furtunile tremurând,
Că voi îneca corăbii.
Cred
Știu,
Cred,
Voi iubi,
Nu există frică, nici îndoieli,
Doar fericire de a crea.
Sunt valuri de căderi,
Dar am puterea să mă ridic,
Și toți, cu uimire,
Văd cine pot deveni.
Ești unică,
Iubește-te pe tine însăți,
Nu lăsa vorbele rele
Să-ți întunece sufletul.
Cred,
Știu,
Vei fi mereu plină,
Doar de tine însăți,
Și îndrăgostită de viață.