Arată drumul nostru...
În mâinile tale mă topesc încet,
Tu ești lumina, eu – al nopții cer,
Îți arde inima, un foc nestins,
Iar eu, iubind, mă las cuprins.
Te caut printre umbre reci,
Aștept să-mi simți chemarea-n gând,
Dar soarta-mi scrie pași prea seci,
Și dorul arde-n tăcere blând.
Cu ochii tăi mă cauți iar,
Dar eu privesc, păstrez mister,
Întind spre tine mâini de jar,
Să aprindem stele-n cer.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Neputincioasele cuvinte
Poem: Zbor de pescăruș
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Poem: Lirism Calamburic
Poem: Epigrame XXVIII
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Poem: Insomnie
Poem: Cerbul
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare