Liniștea ta
Liniștea ta mă adoarme și-mi încetează gânduri
De cum te-aș putea pierde pe viitor
Și nu aud decât vocea ta, care-mi răsună în vise
Și mă ghidează cum să urc pe trepte.
Liniștea ta mă culcă, mă trezește,
Și parcă tot ce-aș face nu mai controlez,
Când mă cuprind fiorii liniștii tale
De care îmi e teama că mă voi despărți.
Liniștea ta mă atacă în negura nopții
Prin gândurile mele care se duc spre tine,
Gânduri care nu se întorc, dar de repeta,
Și mă lasă adormită de dragoste.
In liniștea ta dormeam cu ochii deschiși,
Căci inima-ți mă lăsa să te visez,
Și nu îndrăzneam să privesc în viitor sau în trecut,
Atunci când petreceam timpul lângă tine.
Adam Ioana Andreea Lenuța, 9 aprilie 20:42
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Pastel
Poem: Звёзды
Scrie o poezie si primeste o carte cadou.
Poem: Pe drum de munte!
Poem: Fitness 2024 - a.k.a Somn Obositor (AMR 180 luni....până la pensie)
Cartea de Aur. „Fata care merge pe jos” sau cum a reușit Alexandrina Hristov să cucerească publicul român cu muzica ei
Poem: Dor de satul meu
Poem: În sânul nopţii…
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor