Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Diana Viscun
Дата публикации: 23 февраля
Просмотры: 142
Стихи из этой категории
Simfonia lui DE CE
De ce atâta tăcere
S-a așternut peste noi
Când era doar o plăcere
Să ne vorbim amândoi..
De ce azi mă privești cu ură
Când viața nu-i decât o picatură
De ce noi ne-am pierdut în timp
De ce din nou.. ne trece-un anotimp?
De ce-mi rămâi chemare tăcută
Dor sfânt...ce arde necontenit
De ce-mi rămâi cale necunoscută
De ce simt sufletul atât de ostenit.
De ce încâ imi fuge gândul la tine
Spune-mi de ce ?. Dacă nu te intorci
Spune-mi de ce simt cum totul in mine
Uneori, mai vibrează-n armonici.
De ce îmi amintesc a ta privire
Și nu găsesc împotrivire
De ce îmi amintesc al tău zâmbet
Și cât însemna pentru al meu suflet.
De ce nu mi-ai lăsat
Amintirea unei îmbrățişări
De ce mi-ai furat
Plăcerea unei degustări..
De ce, ce-am avut noi
Ai lăsat prematur să moară
De ce timpul l-ai blocat,
L-ai oprit la ul|tima seară..
De ce nu-mi nchid bine ochii
Și parcă imi adie gustul
Vinului de 5 stele
Ce îmi fericea apusul.
Offf....de ce căruta cu "de ce?"
La mine ai răsturnat-o?
Eu, doar voiam să te îmbrățişez,
C-un vin să îmi umpli paharul..
De ce mai esti in visul meu
Când mi-ai rămas atât de rău
De ce în tot din jurul meu
De ce îti caut stralucirea...
De ce un amalgam de sentimente
De dor, încă, mă fac să tresar
De ce-mi revin în gând momente
De ce atâta poezie?.. în zadar.
De ce? De ce? De ce???
Pentru că-i tot ce mi-a rămas
Să scriu ce simt la orice pas
Și scriu în ton cu anotimpul
Ścriu uneori să-mi treacă timpul..
Si scriu că îmi cad frunze si e frig
Că-i timpul toamnei inimilor frânte
Şi-n căderea lor simt cum mă sting
Pierdută in amintirile reci și mute.
Și poate cad că e momentul lor
Să aducă un strop de supărare
Și foșnesc în mine frunze de dor
Mi-e o altă toamna gri si apăsätoare
Dar poate cad nu pentru că vor
Cad pentru lacrimile mele amaref
în dansul lor m-as prinde ușor
Să cad la final in bratele tale..
Cerul afară deja s-a întunecat
E toamnă peste oraş şi-n suflet
Mi-e inima sloi de când ai plecat
Scriu..Și-mi pun singură căldură în suflet
#unpahardepoezie
Dormi
Daca ai fi-n povesti, ai fi craiasa
Si intregul univers ti s-ar alina in ochi
Sa stii ca un Luceafar te admira din fereastra,
Lumina lui, relevandu-te cat dormi.
Mirosul tau, ma lasa sa traiesc
Faptura ta, culeasa din bobi de soare
Mangaie spiritul ceresc,
Mangaie o infinitate intreaga.
Si cand te intorci cu spatele la geam
Nemurirea unui inger se termina,
Tot ce-i luat din plai si guri de rai
Luna, stele - toate plang, cu lacrimi de rugina.
Cerul, infinit de plin, in pauza -
S-a ferecat letal
Intr-o tacere de suspin, si-acum reteaza
Ca o zgaraietura in metal
Si o gratie argintie se dizolva in contrast
Cu melodia corosiva, ce o rasuna hornul
Dar acel inger dornic, inca sta la al tau cap
Si resemnat iti tot vegheaza somnul.
Tablou
Cu lacrimi calde, pe borderou,
Pictez cu drag, eu, chipul tău
Și-i dau contur nedefinit,
Iubirii,ce m-a înlănțuit.
Culori calzi, culori reci,
Prin mii de stări, vrei să mă treci.
Creând vizual acest tablou,
Dansând în vals sau tangou.
Și tot pictez, dar, tremurând,
Formele ce îmi stau în gând.
Și cad culori , ca din cascadă,
Vrăjit, cât ești de minunată.
În gustul sec de Sauvignon,
Am stări ce vin în domino.
Dar pun garou, acest tablou,
Căci la final, e chipul tău .
Infinit
De tu ești dragostea
Și ești,
Cu siguranță îți pot spune...
Iar pentru cei ce vor să știe cine-s eu,
Îti spun doar ție s-audă toată lumea,
Glumesc știi vorba asta,
Sunt portavocea sau glasul îngerilor noștri sau mai degrabă doar ai tăi!
Nu-i Dumnezeu si El acolo,
Cel care mi te-a scos in cale?
Nu eu sunt un pribeag căzut în ale tale brațe,
Sau poate tu cea care-mi cade-n față
Să o salvez de negrele tristeți?
Și cei iubirea de nu-i însuși Dumnezeu,
Când vrea să ne vorbească infinit?
Nu ești tu însăși nemurirea?
Nu-s eu iubitul tău ce-l ține de mână pe Hristos?
Nu suntem noi acei captivi ai libertății noastre?
Crezi tu că a murit iubirea sau că e mort El însuși Dumnezeu
Când îl rugăm să ne ajute,
Să evadam în infinitul Său?
Curaj iubito a sosit și ceasul nostru,
Al meu,al tău și-acolo e același Dumnezeu!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Străinătatea
Străinătate blestemată
M-ai amăgit că o să pot!
Am ajuns chiar prea departe
Știind că pot să mai înot.
Prin adâncimi m-am scufundat,
Sperai să mă înec...
Dar oceanul liniștit,
Pot încă să-l mai trec.
Am lăsat părinți acasă,
Ce-mi duc dorul neîncetat!
Mai amăgit străinătate
De lângă ei eu am plecat.
Acum suspină sufletul prin lacrimi
Ce se adâncesc în oase.
Să rămâi tu blestemată
Ca-i luat pe toți din case.
Rădăcini îndurerate
Din familii sunt plecate.
Muncesc pentru bani,
rămân doar cu păcate.
Am alergat atâția ani la rând
Doar după bani, am înțeles...
Pe când părinții mei iubiți,
Se roagă pentru al meu succes.
Am ales să merg doar înainte
Fără căi ce nu au sens.
Străinătate blestemată
N-ai avut pe altul de ales?
Mult timp chiar a trecut
probabil că sunt ani.
N-am adunat nimic mai mult,
Decât sudoare și doi bani.
Poate nu a fost să fie
Poate nu a fost să fie,
Sau nu a fost să fim,
Iubire sau dezamăgire,
Cred că nu mai știm...
Ai lăsat un gol în mine,
Pe care altul l-a umplut,
Poate nu a fost să fie,
Oare pierdem ce iubim?
Sau de fapt ne amăgim?
Simfonia lui DE CE
De ce atâta tăcere
S-a așternut peste noi
Când era doar o plăcere
Să ne vorbim amândoi..
De ce azi mă privești cu ură
Când viața nu-i decât o picatură
De ce noi ne-am pierdut în timp
De ce din nou.. ne trece-un anotimp?
De ce-mi rămâi chemare tăcută
Dor sfânt...ce arde necontenit
De ce-mi rămâi cale necunoscută
De ce simt sufletul atât de ostenit.
De ce încâ imi fuge gândul la tine
Spune-mi de ce ?. Dacă nu te intorci
Spune-mi de ce simt cum totul in mine
Uneori, mai vibrează-n armonici.
De ce îmi amintesc a ta privire
Și nu găsesc împotrivire
De ce îmi amintesc al tău zâmbet
Și cât însemna pentru al meu suflet.
De ce nu mi-ai lăsat
Amintirea unei îmbrățişări
De ce mi-ai furat
Plăcerea unei degustări..
De ce, ce-am avut noi
Ai lăsat prematur să moară
De ce timpul l-ai blocat,
L-ai oprit la ul|tima seară..
De ce nu-mi nchid bine ochii
Și parcă imi adie gustul
Vinului de 5 stele
Ce îmi fericea apusul.
Offf....de ce căruta cu "de ce?"
La mine ai răsturnat-o?
Eu, doar voiam să te îmbrățişez,
C-un vin să îmi umpli paharul..
De ce mai esti in visul meu
Când mi-ai rămas atât de rău
De ce în tot din jurul meu
De ce îti caut stralucirea...
De ce un amalgam de sentimente
De dor, încă, mă fac să tresar
De ce-mi revin în gând momente
De ce atâta poezie?.. în zadar.
De ce? De ce? De ce???
Pentru că-i tot ce mi-a rămas
Să scriu ce simt la orice pas
Și scriu în ton cu anotimpul
Ścriu uneori să-mi treacă timpul..
Si scriu că îmi cad frunze si e frig
Că-i timpul toamnei inimilor frânte
Şi-n căderea lor simt cum mă sting
Pierdută in amintirile reci și mute.
Și poate cad că e momentul lor
Să aducă un strop de supărare
Și foșnesc în mine frunze de dor
Mi-e o altă toamna gri si apăsätoare
Dar poate cad nu pentru că vor
Cad pentru lacrimile mele amaref
în dansul lor m-as prinde ușor
Să cad la final in bratele tale..
Cerul afară deja s-a întunecat
E toamnă peste oraş şi-n suflet
Mi-e inima sloi de când ai plecat
Scriu..Și-mi pun singură căldură în suflet
#unpahardepoezie
Dormi
Daca ai fi-n povesti, ai fi craiasa
Si intregul univers ti s-ar alina in ochi
Sa stii ca un Luceafar te admira din fereastra,
Lumina lui, relevandu-te cat dormi.
Mirosul tau, ma lasa sa traiesc
Faptura ta, culeasa din bobi de soare
Mangaie spiritul ceresc,
Mangaie o infinitate intreaga.
Si cand te intorci cu spatele la geam
Nemurirea unui inger se termina,
Tot ce-i luat din plai si guri de rai
Luna, stele - toate plang, cu lacrimi de rugina.
Cerul, infinit de plin, in pauza -
S-a ferecat letal
Intr-o tacere de suspin, si-acum reteaza
Ca o zgaraietura in metal
Si o gratie argintie se dizolva in contrast
Cu melodia corosiva, ce o rasuna hornul
Dar acel inger dornic, inca sta la al tau cap
Si resemnat iti tot vegheaza somnul.
Tablou
Cu lacrimi calde, pe borderou,
Pictez cu drag, eu, chipul tău
Și-i dau contur nedefinit,
Iubirii,ce m-a înlănțuit.
Culori calzi, culori reci,
Prin mii de stări, vrei să mă treci.
Creând vizual acest tablou,
Dansând în vals sau tangou.
Și tot pictez, dar, tremurând,
Formele ce îmi stau în gând.
Și cad culori , ca din cascadă,
Vrăjit, cât ești de minunată.
În gustul sec de Sauvignon,
Am stări ce vin în domino.
Dar pun garou, acest tablou,
Căci la final, e chipul tău .
Infinit
De tu ești dragostea
Și ești,
Cu siguranță îți pot spune...
Iar pentru cei ce vor să știe cine-s eu,
Îti spun doar ție s-audă toată lumea,
Glumesc știi vorba asta,
Sunt portavocea sau glasul îngerilor noștri sau mai degrabă doar ai tăi!
Nu-i Dumnezeu si El acolo,
Cel care mi te-a scos in cale?
Nu eu sunt un pribeag căzut în ale tale brațe,
Sau poate tu cea care-mi cade-n față
Să o salvez de negrele tristeți?
Și cei iubirea de nu-i însuși Dumnezeu,
Când vrea să ne vorbească infinit?
Nu ești tu însăși nemurirea?
Nu-s eu iubitul tău ce-l ține de mână pe Hristos?
Nu suntem noi acei captivi ai libertății noastre?
Crezi tu că a murit iubirea sau că e mort El însuși Dumnezeu
Când îl rugăm să ne ajute,
Să evadam în infinitul Său?
Curaj iubito a sosit și ceasul nostru,
Al meu,al tău și-acolo e același Dumnezeu!
(30 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Străinătatea
Străinătate blestemată
M-ai amăgit că o să pot!
Am ajuns chiar prea departe
Știind că pot să mai înot.
Prin adâncimi m-am scufundat,
Sperai să mă înec...
Dar oceanul liniștit,
Pot încă să-l mai trec.
Am lăsat părinți acasă,
Ce-mi duc dorul neîncetat!
Mai amăgit străinătate
De lângă ei eu am plecat.
Acum suspină sufletul prin lacrimi
Ce se adâncesc în oase.
Să rămâi tu blestemată
Ca-i luat pe toți din case.
Rădăcini îndurerate
Din familii sunt plecate.
Muncesc pentru bani,
rămân doar cu păcate.
Am alergat atâția ani la rând
Doar după bani, am înțeles...
Pe când părinții mei iubiți,
Se roagă pentru al meu succes.
Am ales să merg doar înainte
Fără căi ce nu au sens.
Străinătate blestemată
N-ai avut pe altul de ales?
Mult timp chiar a trecut
probabil că sunt ani.
N-am adunat nimic mai mult,
Decât sudoare și doi bani.
Poate nu a fost să fie
Poate nu a fost să fie,
Sau nu a fost să fim,
Iubire sau dezamăgire,
Cred că nu mai știm...
Ai lăsat un gol în mine,
Pe care altul l-a umplut,
Poate nu a fost să fie,
Oare pierdem ce iubim?
Sau de fapt ne amăgim?
Другие стихотворения автора
E liniște
E liniște-n minte, în suflet, în viață,
Lumina străpunge sufletul,
Și mă simt a lumii creație.
Gândesc deseori ce-a fost în trecut,
Și joc în cap noi scenarii,
E fără sens, deși înțeleg,
Că trecutul e neschimbabil.
E liniște, doar tot mă frământ,
În suflet eu sunt o mare,
Ce trece furtunile tremurând,
Că voi îneca corăbii.
Cred
Știu,
Cred,
Voi iubi,
Nu există frică, nici îndoieli,
Doar fericire de a crea.
Sunt valuri de căderi,
Dar am puterea să mă ridic,
Și toți, cu uimire,
Văd cine pot deveni.
Ești unică,
Iubește-te pe tine însăți,
Nu lăsa vorbele rele
Să-ți întunece sufletul.
Cred,
Știu,
Vei fi mereu plină,
Doar de tine însăți,
Și îndrăgostită de viață.
Arată drumul nostru...
În mâinile tale mă topesc încet,
Tu ești lumina, eu – al nopții cer,
Îți arde inima, un foc nestins,
Iar eu, iubind, mă las cuprins.
Te caut printre umbre reci,
Aștept să-mi simți chemarea-n gând,
Dar soarta-mi scrie pași prea seci,
Și dorul arde-n tăcere blând.
Cu ochii tăi mă cauți iar,
Dar eu privesc, păstrez mister,
Întind spre tine mâini de jar,
Să aprindem stele-n cer.
2018
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Te visez fără să vreau,
Sentimentele m-ademeneau.
Dar cât nu m-aș gândi la tine,
Tu nu vii, nu vii la mine.
Putrezesc și nu mai pot,
Ești, ai fost și vei fi tot.
Cât de tragic nu ar fi,
Pentru tine m-aș jertfi.
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Cel mai strașnic este acum,
O să uit cândva, oricum,
Cum pe tine te-am iubit,
Cum pe tine te-am dorit.
Doar amintirile mă-nșeală,
Că totul este o greșeală.
Dar când la tine mă gândesc,
Mor de dor, înnebunesc.
E liniște
E liniște-n minte, în suflet, în viață,
Lumina străpunge sufletul,
Și mă simt a lumii creație.
Gândesc deseori ce-a fost în trecut,
Și joc în cap noi scenarii,
E fără sens, deși înțeleg,
Că trecutul e neschimbabil.
E liniște, doar tot mă frământ,
În suflet eu sunt o mare,
Ce trece furtunile tremurând,
Că voi îneca corăbii.
Cred
Știu,
Cred,
Voi iubi,
Nu există frică, nici îndoieli,
Doar fericire de a crea.
Sunt valuri de căderi,
Dar am puterea să mă ridic,
Și toți, cu uimire,
Văd cine pot deveni.
Ești unică,
Iubește-te pe tine însăți,
Nu lăsa vorbele rele
Să-ți întunece sufletul.
Cred,
Știu,
Vei fi mereu plină,
Doar de tine însăți,
Și îndrăgostită de viață.
Arată drumul nostru...
În mâinile tale mă topesc încet,
Tu ești lumina, eu – al nopții cer,
Îți arde inima, un foc nestins,
Iar eu, iubind, mă las cuprins.
Te caut printre umbre reci,
Aștept să-mi simți chemarea-n gând,
Dar soarta-mi scrie pași prea seci,
Și dorul arde-n tăcere blând.
Cu ochii tăi mă cauți iar,
Dar eu privesc, păstrez mister,
Întind spre tine mâini de jar,
Să aprindem stele-n cer.
2018
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Te visez fără să vreau,
Sentimentele m-ademeneau.
Dar cât nu m-aș gândi la tine,
Tu nu vii, nu vii la mine.
Putrezesc și nu mai pot,
Ești, ai fost și vei fi tot.
Cât de tragic nu ar fi,
Pentru tine m-aș jertfi.
Când amintirile mă-nșeală,
Mor în somn de nădușeală.
Cel mai strașnic este acum,
O să uit cândva, oricum,
Cum pe tine te-am iubit,
Cum pe tine te-am dorit.
Doar amintirile mă-nșeală,
Că totul este o greșeală.
Dar când la tine mă gândesc,
Mor de dor, înnebunesc.
E liniște
E liniște-n minte, în suflet, în viață,
Lumina străpunge sufletul,
Și mă simt a lumii creație.
Gândesc deseori ce-a fost în trecut,
Și joc în cap noi scenarii,
E fără sens, deși înțeleg,
Că trecutul e neschimbabil.
E liniște, doar tot mă frământ,
În suflet eu sunt o mare,
Ce trece furtunile tremurând,
Că voi îneca corăbii.
Cred
Știu,
Cred,
Voi iubi,
Nu există frică, nici îndoieli,
Doar fericire de a crea.
Sunt valuri de căderi,
Dar am puterea să mă ridic,
Și toți, cu uimire,
Văd cine pot deveni.
Ești unică,
Iubește-te pe tine însăți,
Nu lăsa vorbele rele
Să-ți întunece sufletul.
Cred,
Știu,
Vei fi mereu plină,
Doar de tine însăți,
Și îndrăgostită de viață.