Armonie
Vin negru pentru nopțile albe,
Flori roz pentru zilele negre,
Lumina stelelor pentru tenebre,
Să-mi fie mereu toate salbe.
Natura toată să-mi inspire
Un gând născut în conștiință,
Oferit de suflet ca dorință
De multe drumuri fără oprire.
Să dăruiești mereu cu prietenie,
O picătură din iubirea magică,
Cu care să înalți în viața pașnică
O fântână a bucuriei și de armonie.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Cornelia Buzatu
Data postării: 21 august 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 789
Poezii din aceiaşi categorie
Tu
Tot timpul, ai fost Tu
Și ai avut mereu un atuu
Pentru că știai că ești slăbiciunea mea
Și ai profitat la maxim de ea
M-ai sedus cu vorbe dulci
Și cu acele mângâieri
Până când am fost prinsă
Într-o capcană de vină
Însă, ce nu știi tu
Este că, ești și tu pentru mine,un atuu
Pentru că ochii tăi nu mă pot minții
Și văd dragostea ta din priviri
Și mă holbez la tine cu drag
Pentru că, pentru mine ești un dar
Și nu voi mai face aceași greșeală
Ca să te pierd iară
Și dacă la început, mă credeam defectă
Mi-ai arătat, că eu sunt cea perfectă
Și ochii mei vor fi doar pentru tine
Pentru că vreau să fii parte din mine
Grija atentă pe care mi-o dai
Toate acele jocuri , la care doar visai
M-au făcut să simt fluturi de iubire
Pe care nu i-am mai simțit pentru nimeni
Însă, amândoi m-ai avem de lucrat
La cea ce este stricat
Pentru că perfecți vrem să devenim
Ca să putem juca în acest film
Iar proagoniștii principali suntem noi
Și nu îmi vine să cred că visăm la asta amândoi
Și o să am grijă de sufletul tău înnorat
Pentru că vreau să devin curcubeul tau înfrumusețat
Și după atâta timp
În care, nefericirea pe mine ma dobândit
Îmi văd speranța în ochii tăi
Și îmi doresc ca tu să vezi fericire în ai mei!
Suflete-ntr-un destin
Ca o stea tu strălucești
Inima mi-o încălzești
Pe cerul nopții licărești
Visurile-mi împlinești.
Pun dorințe mii și mii
Lângă mine tu să vii
Să fim doi sub cer senin
Suflete-ntr-un destin.
Să stai cu mine noapte de noapte
Să-mi șoptești dulci visuri toate,
Sub clar de lună să fim doi
Să ne iubim fără nevoi.
Cu un zâmbet larg pe față
Noi în fiecare dimineață
Vom începe ziua iau
Plini de dragoste si har.
Ceruri care Miroase-a Tine
Te caut în amurg,în umbra fiecărui om
Te simt în talismane, în cărți de-a pururea uitate
Am să te simt și după ce-am să mor
Atunci o să-mi devii singura prioritate
Tu, fecioară cu imortalitate.
În fruntea îngerilor căzuți
Tu stai neclintită, înmiresmată cu parfum de miruri
În fruntea tuturor arbuștilor
Tu stai cu-n suflet plin de dor și pururea adorat.
În cer, tu ești zeița tuturor stăpânelor
De pretutindeni, din pământ și până-n cer
În sufletul meu ești un simplu înger
Pur ca izvorul vieții din al tău palat.
Îți simt mirosul dulce ca mierea de albine
Dar mai mult îți simt buzele pe al meu obraz
Oh, zeița mea din ceruri
Dă-mi să simt inocența din ochii tăi.
Căzând în tine
Te-am văzut în umbra unei camere pline,
ca un secret pe care lumina încerca să-l ascundă.
Vocea ta era cea mai tăcută furtună,
mă trăgea sub valuri, mă trăgea aproape,
până când n-am mai putut respira fără greutatea ta.
Și acum sunt prinsă,
ca un val ce se sparge prea devreme.
Fiecare parte din mine tânjește după tine,
dar tu rămâi nemișcat,
ca o lună îndepărtată pe care n-o voi atinge niciodată.
Oh, cad în tine,
ca un cântec fără sfârșit,
ca un râu ce se îndoaie
să întâlnească oceanul din ochii tăi.
Fiecare bătaie a inimii e o mărturisire,
dar tu ești tăcerea pe care nu o pot rupe.
Am trasat în vis liniile mâinilor tale,
degete ca hărți pe care nu le voi deschide vreodată.
Râsul tău rămâne ca fumul în plămânii mei,
și ard,
ard în golul unde obișnuiai să fii.
Oh, cad în tine,
ca cerul ce cade în noapte,
ca o flacără ce aleargă după întuneric,
deși știu că nu-i bine.
Fiecare pas mă duce mai aproape,
dar tu ești o umbră pe care n-o pot ține.
Spune-mi, cum să mă opresc din a te iubi,
când lumea se rotește în numele tău?
Cum să găsesc drumul înapoi,
când tu ai devenit casa pe care n-o voi avea niciodată?
Oh, cad în tine,
și nu știu cum să renunț.
Iubirea ta e o gravitație pe care nu o pot înfrunta,
și mă trage, mă trage,
mă trage în jos.
Amor cu parfum de trandafiri
Te voi iubi cu miere și parfum de trandafiri,
Săruturi dulci îți dăruiesc,
Apoi povești de dragoste îți povestesc,
Îmbrațișați să stăm,
Să ne iubim ca doi nebuni,
Sosiți în Absolut!
Te vreau pe veci a mea,
Să-ți fur întreaga ființă,
Tu ești iubirea vieții mele,
Te vreau mereu fără oprire,
Iar vremea când vei fi a mea,
Doar Dumnezeu o stie...
Eu doar mă rog și iar mă rog,
Sunt cel care iubirea-ti cere!
(1 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vraja sarutului nocturn
Lasă-mă să te ating cu un sărut
Și să te alint cu-n roșu în obraji,
Ca florile ce-n primăvară cresc,
Pe câmpuri nesfârșite, în veșmânt de vrăji.
Lasă-mă să-ți pictez pe ochi stele,
Și-n părul tău, ca vântul să mă-nșir,
Să ne topim în nopți de catifea,
Cu inimi vibrând, sub cerul de safir.
Lasă-mă să te port prin visuri calde,
Pe aripi de lumină și parfum,
Să fim doi fluturi într-un vals etern,
Să strălucim în roua dimineții, blând.
Tu
Tot timpul, ai fost Tu
Și ai avut mereu un atuu
Pentru că știai că ești slăbiciunea mea
Și ai profitat la maxim de ea
M-ai sedus cu vorbe dulci
Și cu acele mângâieri
Până când am fost prinsă
Într-o capcană de vină
Însă, ce nu știi tu
Este că, ești și tu pentru mine,un atuu
Pentru că ochii tăi nu mă pot minții
Și văd dragostea ta din priviri
Și mă holbez la tine cu drag
Pentru că, pentru mine ești un dar
Și nu voi mai face aceași greșeală
Ca să te pierd iară
Și dacă la început, mă credeam defectă
Mi-ai arătat, că eu sunt cea perfectă
Și ochii mei vor fi doar pentru tine
Pentru că vreau să fii parte din mine
Grija atentă pe care mi-o dai
Toate acele jocuri , la care doar visai
M-au făcut să simt fluturi de iubire
Pe care nu i-am mai simțit pentru nimeni
Însă, amândoi m-ai avem de lucrat
La cea ce este stricat
Pentru că perfecți vrem să devenim
Ca să putem juca în acest film
Iar proagoniștii principali suntem noi
Și nu îmi vine să cred că visăm la asta amândoi
Și o să am grijă de sufletul tău înnorat
Pentru că vreau să devin curcubeul tau înfrumusețat
Și după atâta timp
În care, nefericirea pe mine ma dobândit
Îmi văd speranța în ochii tăi
Și îmi doresc ca tu să vezi fericire în ai mei!
Suflete-ntr-un destin
Ca o stea tu strălucești
Inima mi-o încălzești
Pe cerul nopții licărești
Visurile-mi împlinești.
Pun dorințe mii și mii
Lângă mine tu să vii
Să fim doi sub cer senin
Suflete-ntr-un destin.
Să stai cu mine noapte de noapte
Să-mi șoptești dulci visuri toate,
Sub clar de lună să fim doi
Să ne iubim fără nevoi.
Cu un zâmbet larg pe față
Noi în fiecare dimineață
Vom începe ziua iau
Plini de dragoste si har.
Ceruri care Miroase-a Tine
Te caut în amurg,în umbra fiecărui om
Te simt în talismane, în cărți de-a pururea uitate
Am să te simt și după ce-am să mor
Atunci o să-mi devii singura prioritate
Tu, fecioară cu imortalitate.
În fruntea îngerilor căzuți
Tu stai neclintită, înmiresmată cu parfum de miruri
În fruntea tuturor arbuștilor
Tu stai cu-n suflet plin de dor și pururea adorat.
În cer, tu ești zeița tuturor stăpânelor
De pretutindeni, din pământ și până-n cer
În sufletul meu ești un simplu înger
Pur ca izvorul vieții din al tău palat.
Îți simt mirosul dulce ca mierea de albine
Dar mai mult îți simt buzele pe al meu obraz
Oh, zeița mea din ceruri
Dă-mi să simt inocența din ochii tăi.
Căzând în tine
Te-am văzut în umbra unei camere pline,
ca un secret pe care lumina încerca să-l ascundă.
Vocea ta era cea mai tăcută furtună,
mă trăgea sub valuri, mă trăgea aproape,
până când n-am mai putut respira fără greutatea ta.
Și acum sunt prinsă,
ca un val ce se sparge prea devreme.
Fiecare parte din mine tânjește după tine,
dar tu rămâi nemișcat,
ca o lună îndepărtată pe care n-o voi atinge niciodată.
Oh, cad în tine,
ca un cântec fără sfârșit,
ca un râu ce se îndoaie
să întâlnească oceanul din ochii tăi.
Fiecare bătaie a inimii e o mărturisire,
dar tu ești tăcerea pe care nu o pot rupe.
Am trasat în vis liniile mâinilor tale,
degete ca hărți pe care nu le voi deschide vreodată.
Râsul tău rămâne ca fumul în plămânii mei,
și ard,
ard în golul unde obișnuiai să fii.
Oh, cad în tine,
ca cerul ce cade în noapte,
ca o flacără ce aleargă după întuneric,
deși știu că nu-i bine.
Fiecare pas mă duce mai aproape,
dar tu ești o umbră pe care n-o pot ține.
Spune-mi, cum să mă opresc din a te iubi,
când lumea se rotește în numele tău?
Cum să găsesc drumul înapoi,
când tu ai devenit casa pe care n-o voi avea niciodată?
Oh, cad în tine,
și nu știu cum să renunț.
Iubirea ta e o gravitație pe care nu o pot înfrunta,
și mă trage, mă trage,
mă trage în jos.
Amor cu parfum de trandafiri
Te voi iubi cu miere și parfum de trandafiri,
Săruturi dulci îți dăruiesc,
Apoi povești de dragoste îți povestesc,
Îmbrațișați să stăm,
Să ne iubim ca doi nebuni,
Sosiți în Absolut!
Te vreau pe veci a mea,
Să-ți fur întreaga ființă,
Tu ești iubirea vieții mele,
Te vreau mereu fără oprire,
Iar vremea când vei fi a mea,
Doar Dumnezeu o stie...
Eu doar mă rog și iar mă rog,
Sunt cel care iubirea-ti cere!
(1 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vraja sarutului nocturn
Lasă-mă să te ating cu un sărut
Și să te alint cu-n roșu în obraji,
Ca florile ce-n primăvară cresc,
Pe câmpuri nesfârșite, în veșmânt de vrăji.
Lasă-mă să-ți pictez pe ochi stele,
Și-n părul tău, ca vântul să mă-nșir,
Să ne topim în nopți de catifea,
Cu inimi vibrând, sub cerul de safir.
Lasă-mă să te port prin visuri calde,
Pe aripi de lumină și parfum,
Să fim doi fluturi într-un vals etern,
Să strălucim în roua dimineții, blând.
Alte poezii ale autorului
Iarna
Argintic strălucește raza de soare
Pe mantia albă ce-mbracă pământul.
Aliat al iernii Octombrie-i oare,
Cu toamna călcând jurământul?
Copacii cu frunzele îngălbenite
Doresc să le-așterne în poale,
Ca desfrunziți apoi să invite
Decembrie cu alba haină moale.
Noiembrie nemulțumit, la mijloc rămâne,
Căci toamna mereu îl dezmoștenește.
Iar iarna care îl face s-amâne
Pentru la anul ceea ce-și dorește.
Acele de la pălărie
Unii nu înțeleg sensul negativ al cuvântului abuz.
Alții au transformat în sinonime, îndrăzneala cu tupeul.
Sunt persoane care nu au limite la felul în care percep modul de a-și trăi viața.
Se fac confuzii între a respecta un ideal, a pune în practică niște principii, cu înțelegerea eronată a conceptului de libertate.
Nu s-a înțeles că tradițiile unui neam și valorile istorice, spirituale, culturale ale unei nații trebuie păstrate, reevaluate și etalate permanent, pentru a sădi veșnic o sămânță roditoare.
Sunt prea mulți adepți ai moralei, în detrimentul acțiunii de a face un lucru să funcționeze sub apanajul performanței, eficienței și progresului.
Sunt prea puțini cei care simpt că rădăcinile native au o origine ce nu poate fi ignorată.
Nu știm dacă suntem cei mai mari sau poate prea mici în acest Univers.
Sunetele calme ale timpului ce în spațiu se transformă, dau rezonanțe ample fondului ce ia forme distincte și uneori confuze.
Se poate oare să descoperi în noapte ce-i ascuns luminii, și în zorii zilei ce nu se vede în noapte?
Cei ce nu înțeleg sensibilitatea, nu își acceptă duritatea, mimând cu multă aroganță superioritatea lor față de viață.
Nu tot ce simpte omul este util, și a fi tăcut nu înseamnă a fi umil.
Dacă unii râd mereu de cei din jur,
De ei înșiși și-au bătut joc destul.
Și-n modul de a se exprima fudul,
Generații întregi îi vor condamna dur.
Un caracter prin educație și cultură se obține.
Filozofia naturii
Am urcat un vârf de munte
Și am atins cerul cu gândul.
Pe al lui abis să-l înfrunte
Omagiul cântându-i colindul.
De sus privind către vale
Imaginația mea dă roade.
La sunete clare de cavale
Oamenii-s subiect de balade.
La poalele muntelui bătrân
Apa lină și o pajiște se-ntind.
Acolo flora și fauna rămân
Frumusețea naturii amintind.
Cărarea ce duce spre culmi
Aceeași este și spre înapoi.
Păstrezi verticalitatea din ulmi
Și melodiosul sunet de cimpoi.
Clipele vieții
Scurte sunt clipele bucuriilor
Și lungi zilele amintirilor.
Triste momentele de răvășire,
Liniștitoare cele de regăsire.
Neliniște-n nopțile de singurătate,
Abis gândurilor îndepărtate.
Speranțe-n zorii dimineții
Simbolul uman dat vieții.
Aleea ce se pierde-n infinit,
Atrage sufletu-mi umbrit,
Cuplând cu orizontul o lumină
Soarta-i oblăduire divină.
Curaju-i boboc neînflorit
Subjugat unui gând neîmplinit.
Nesiguranța-i bolta dorinței,
Împlinirea-i apanajul credinței.
Visul este curcubeul ivit,
Spectru străluce pe cer însorit,
Floare deschisă-n albastru
La licărirea unui astru.
Gânduri 3
Cutreieri meleaguri ale gândului
Cu sufletul tânjind după iubire,
Și-nfrunți eroic semnele amurgului,
Căutând mereu portița de ieșire.
Portiță deschisă spre o cale
Ce o dorești în drumul vieții,
Așa cum vinul se visează în pocale
Iar tu îmbrăcată-n nuanțele tinereții.
Așa cum floarea așteaptă răsăritul,
Lumina Soarelui ce o înflorește,
Așa și tu încerci să alegi cuvântul
Pentru momentul ce te încălzește.
Ritmuri în minte
În nopți albe de singurătate,
În minte cu ritmuri de tango,
Vârtos simțurile sunt purtate
Pe aripi rozalii ca de flamingo.
Bătăile inimii sunt înaripate,
Iar sufletul aspiră la iubire.
Și cu un suflu plin de voluptate
Îngădui corpului avântul de trăire.
Spre dimineață când zorii apar,
Pe ritmuri de vals starea unește
Toate simțurile ca la un stupar,
Și firav imboldul vieții renaște.
Creând în cursul întregii zile
În minte ritmuri cât mai vioaie,
Și înfruntând toate vânturile
Și ploaia, cu sunete de cimpoaie.
Visând cu ochii deschiși larg
La ritmuri de jazz și blues,
Am ridicat la corabie catarg
Navigând pe ape ce-mi dau ghes.
Și mă gândesc la clipe magice
În ritmuri de muzică piano,
Primind în dar momente feerice,
Așa cum cafeaua e și capucino.
Iarna
Argintic strălucește raza de soare
Pe mantia albă ce-mbracă pământul.
Aliat al iernii Octombrie-i oare,
Cu toamna călcând jurământul?
Copacii cu frunzele îngălbenite
Doresc să le-așterne în poale,
Ca desfrunziți apoi să invite
Decembrie cu alba haină moale.
Noiembrie nemulțumit, la mijloc rămâne,
Căci toamna mereu îl dezmoștenește.
Iar iarna care îl face s-amâne
Pentru la anul ceea ce-și dorește.
Acele de la pălărie
Unii nu înțeleg sensul negativ al cuvântului abuz.
Alții au transformat în sinonime, îndrăzneala cu tupeul.
Sunt persoane care nu au limite la felul în care percep modul de a-și trăi viața.
Se fac confuzii între a respecta un ideal, a pune în practică niște principii, cu înțelegerea eronată a conceptului de libertate.
Nu s-a înțeles că tradițiile unui neam și valorile istorice, spirituale, culturale ale unei nații trebuie păstrate, reevaluate și etalate permanent, pentru a sădi veșnic o sămânță roditoare.
Sunt prea mulți adepți ai moralei, în detrimentul acțiunii de a face un lucru să funcționeze sub apanajul performanței, eficienței și progresului.
Sunt prea puțini cei care simpt că rădăcinile native au o origine ce nu poate fi ignorată.
Nu știm dacă suntem cei mai mari sau poate prea mici în acest Univers.
Sunetele calme ale timpului ce în spațiu se transformă, dau rezonanțe ample fondului ce ia forme distincte și uneori confuze.
Se poate oare să descoperi în noapte ce-i ascuns luminii, și în zorii zilei ce nu se vede în noapte?
Cei ce nu înțeleg sensibilitatea, nu își acceptă duritatea, mimând cu multă aroganță superioritatea lor față de viață.
Nu tot ce simpte omul este util, și a fi tăcut nu înseamnă a fi umil.
Dacă unii râd mereu de cei din jur,
De ei înșiși și-au bătut joc destul.
Și-n modul de a se exprima fudul,
Generații întregi îi vor condamna dur.
Un caracter prin educație și cultură se obține.
Filozofia naturii
Am urcat un vârf de munte
Și am atins cerul cu gândul.
Pe al lui abis să-l înfrunte
Omagiul cântându-i colindul.
De sus privind către vale
Imaginația mea dă roade.
La sunete clare de cavale
Oamenii-s subiect de balade.
La poalele muntelui bătrân
Apa lină și o pajiște se-ntind.
Acolo flora și fauna rămân
Frumusețea naturii amintind.
Cărarea ce duce spre culmi
Aceeași este și spre înapoi.
Păstrezi verticalitatea din ulmi
Și melodiosul sunet de cimpoi.
Clipele vieții
Scurte sunt clipele bucuriilor
Și lungi zilele amintirilor.
Triste momentele de răvășire,
Liniștitoare cele de regăsire.
Neliniște-n nopțile de singurătate,
Abis gândurilor îndepărtate.
Speranțe-n zorii dimineții
Simbolul uman dat vieții.
Aleea ce se pierde-n infinit,
Atrage sufletu-mi umbrit,
Cuplând cu orizontul o lumină
Soarta-i oblăduire divină.
Curaju-i boboc neînflorit
Subjugat unui gând neîmplinit.
Nesiguranța-i bolta dorinței,
Împlinirea-i apanajul credinței.
Visul este curcubeul ivit,
Spectru străluce pe cer însorit,
Floare deschisă-n albastru
La licărirea unui astru.
Gânduri 3
Cutreieri meleaguri ale gândului
Cu sufletul tânjind după iubire,
Și-nfrunți eroic semnele amurgului,
Căutând mereu portița de ieșire.
Portiță deschisă spre o cale
Ce o dorești în drumul vieții,
Așa cum vinul se visează în pocale
Iar tu îmbrăcată-n nuanțele tinereții.
Așa cum floarea așteaptă răsăritul,
Lumina Soarelui ce o înflorește,
Așa și tu încerci să alegi cuvântul
Pentru momentul ce te încălzește.
Ritmuri în minte
În nopți albe de singurătate,
În minte cu ritmuri de tango,
Vârtos simțurile sunt purtate
Pe aripi rozalii ca de flamingo.
Bătăile inimii sunt înaripate,
Iar sufletul aspiră la iubire.
Și cu un suflu plin de voluptate
Îngădui corpului avântul de trăire.
Spre dimineață când zorii apar,
Pe ritmuri de vals starea unește
Toate simțurile ca la un stupar,
Și firav imboldul vieții renaște.
Creând în cursul întregii zile
În minte ritmuri cât mai vioaie,
Și înfruntând toate vânturile
Și ploaia, cu sunete de cimpoaie.
Visând cu ochii deschiși larg
La ritmuri de jazz și blues,
Am ridicat la corabie catarg
Navigând pe ape ce-mi dau ghes.
Și mă gândesc la clipe magice
În ritmuri de muzică piano,
Primind în dar momente feerice,
Așa cum cafeaua e și capucino.