2  

Pe-un singur sens

Spun Te Iubesc, inima grea abia de bate

A obosit, de-atâta liniște se zbate

Nu simt nici veri, nici primăveri, zile uitate

Strivit de cer sufletul strigă, foc îl arde

 

Spun Te Iubesc, prin uşa-nchisă nu răzbate

Chiar şi pereţii se topesc s-asculte-aproape

Acoperişul a zburat, ploaie se-abate

Trimisă-n ceruri către nori pleacă departe

 

Plimbaţi de dor stropii se-arată la ferestre

Pământul florilor din geam udând de sete

Când tu răsari în dimineţi privind prin gene

Dintr-e petale-un Te Iubesc va face semne

 

Şi Te Iubesc pe-un singur sens fără scăpare

Chiar de e-nchisă către tine orice cale

Ne-am împărţit în două lumi clădind hotare

Ce e stupid, un Te Iubesc sau pagini goale?

 

Spun Te Iubesc seara când somnul nu mai vine

 Adorm cu greu, visul frumos iarăşi revine

Tu mă săruţi până topit dispar în tine

Cu două inimi vei trăi şi pentru mine


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Silvian Costin poezii.online Pe-un singur sens

Data postării: 28 aprilie 2022

Adăugat la favorite: 1

Timp de citire: ~2 min.

Vizualizări: 1892

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Nu voi, eu

Nu, nu voi, eu

Eu am vrut să mă nasc

Să ajung aripă de nor zburând măiastru

Frântura albă a curcubeului

 

Voi ați fi vrut, dar eu

Eu nu știam să pot

Și-atunci am învățat verdele frunzelor,

Căldura focului, strigătul vântului, susurul apelor.

Acum, cărând prezentul, ascult albul zăpezilor

Mă-nvață rece să tac rodind sămânță

 

Nu, nu voi

 Eu să mă caut

Umblând desculț printre oarbe speranțe

Ajung umbră cerșind  lumina

Storcând povară udă

Curg despletit în neștire

 

Adun frânturi din voi și tot nu știu

Ce-i vrerea când nu vrea

Ce-i drept când umblă strămb

Ce-i sufletul nătâng

De ce-am ajuns să plâng

Mai mult...

A nins mult

A nins mult peste suflet cu noapte

Așternându-se iarnă pe toate

Mă ascund între litere moarte

Căutându-mi cuvintele-n fapte

 

Fremătând biată inimă arde

Ascultând la o poartă departe

Amintirea șoptind ne-ntrebate

A nins mult cu tăceri adresate

 

Gândul lung meditând se abate

Umblă strâmb printr-e vise abstracte

Mă înfrâng două stele plecate

A nins mult cu secunde-alungate

 

Întrebând urma tălpii nomade

Îmi răspunde clădind baricade

Înghețând drumul pasului șade

A nins mult astupând orice cale

 

Fuge timpul crescându-mi etate

Goale ore zburând anulate

Unde sunt nu mai știe nici poate

A nins mult așteptându-ți aproape

Mai mult...

Ascultă

Oprește lumea dimprejur, suflet ascultă

Închide-afară orice gând, frică alungă

Sub un cireș închide ochii și ascultă

S-auzi sămânța din pământ rodind cum urcă

 

Ascultă frunzele crescând, timpul cum umblă

Ascultă valu-mpins de vânt, greieri-n luncă

Ascultă ploile curgând, râul din umbră

Gândul chemându-te plângând, omul ascultă

 

Planeta-i ruptă-n bun și rău, urlând se-ncruntă

Lumea-ntre zei se-mparte-n tabere, se-nfruntă

Lasă-i pe toți și-ascultă-mi dragostea cum cântă

Numai iubirea va putea să șteargă umbră

 

Ascultă-mi inima și zi-mi de vrei să tacă

Te-ascunzi fugind crezând că timpul o să șteargă

Dragostea nu se va opri nicicând să bată

Te va-nsoți până ce timpul o să ardă

Mai mult...

Să fie om

Să fie lumină, și întunericul a sucombat

Să fie om, și plămădită e făptură

Să fie doi, și o tăcere-a amuțit

Dintr-o cutie o tristețe s-a ivit

 

Să fie rău unde e bine, și-a stricat

Să fie noapte între zile, și-a venit

Să fie cer, și luna stele-a invitat

Să fie umbră când plâng norii ascuțit

 

Să fie azi căci poate măine a plecat

Trecând prin noapte întunericul l-a luat

Să fie inimă bătând adevărat

Să fie om când o lumină a strigat

Mai mult...

Timpul albastrului respins

Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață

Zboară petalele ucise-n roșu-aprins

Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă

Pornind o iarnă de-un albastru necuprins

 

Seduce oarbă strălucirea pe retină

Distanța crește alergând spre interzis

Cortina zidurilor mute mă deprimă

Curge albastru deformânduse încins

 

Sălbatic dorul înflorește în grâdină

Inima bate agitânduse desprins

Ies amintirile-ascuțite pe tulpină

Înțeapă sufletul târându-l în abis

 

Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină

Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins

Alimentând zilele false cu rutină

Se-neacă nopțile în freamătul nestins

 

Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină

Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins

Rămân prefață pe o pagină străină

Visele zboară contemplând un paradis

 

La ușă bate viitorul în surdină

Prezentul fuge declarându-se învins

Trecutul plânge refuzând să îi deschidă

Timpul albastru chinuindu-se respins

Mai mult...

Aceeași

Acasă, de ar fi aceeași casă

La drum, dacă ar fi același drum

Deși petrecem timpul scurt pe-aceeași lume

Nu împărțim aceleași pagini pe-un album

 

Cu-aceeași cană de-am sorbi de sete apă

Nisipul fin de-am măsura cu-același pas

Deși  pe cer se-arată-n noapte-aceeași lună

Numai în vise noi dansăm același vals

 

Șezând la masă,  de ar fi aceeași masă

Neagră sau alb-aceeași pâine să-mpărțim

Deși pământul ne rodește-aceeași hrană

Gustul amar îmi lasă trist al meu destin

 

Zâmbete calde-ar lumina aceleași zile

Lacrimi ar curge împărțind același loc

Din nori căzând udă pământu-aceeași ploaie

Tristă  la mine pe obraz o simt curgând

 

Trăind în doi ne-am bucura-n aceleași clipe

Tot noi oftând ne-am întrista-n același timp

Deși prin noi aceleași ceasuri bat secunde

Zilele nu ne-aduc același anotimp

 

În două suflete-ar vibra aceeași taină

Inimi ar bate-același cântec fremătând

Deși vorbim  de când ne știm aceeași limbă

Fără de sens a devenit acel cuvânt

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Te caut întruna...

 

E noapte și nu se mai vede,

Și totuși te caut întruna,

Luna de pe cer se repede,

Să-mi umple în suflet lacuna.

 

Plouă și noaptea încet mă orbește,

Te caut, alergând printre stropi,

Luna, de sus, zâmbind mă privește,

Și încontinuu îmi face din ochi.

 

E frig și noaptea aprig m-apasă,

Cu spinii în tălpi mi te caut,

Luna plângând, nu mă lasă,

Și-mi cântă duioasă din flaut.

 

E ger și noaptea în os îmi pătrunde,

Te caut cu ștreangul de gât,

Luna în neant se ascunde,

Pământul devenind orb și tăcut.

 

Ninge și noaptea mi-i albă,

Și iarăși te caut, înzăpezit,

Luna pe-a stelelor salbă,

Sclipește vinovat și livid.

 

E noapte și nimic nu mai văd,

Și totuși te caut întruna,

Dar vai, ce blestem, ce prăpăd,

Pe tine te-ascunde chiar Luna!

Mai mult...

Împărăteasa

1.A fost odată-n zori de vis

Din sânge ‘nalt de-mpărăție

Un prinț cu chip de paradis

Și amor de bogăție

2.Zâmbet blând și chip angelic,
Cu-n umor aparte, fin,
Ochi nisipoși și nas safiric,
Și un glas,diamantin..

 

3.Noaptea ascultă șoapte moi,

Vise cad lin pe cer senin,

Umbre joacă-n pași de foi,

Tăcute, fără vreun suspin.

 

4.El privește cum pe cer

Ea creează constelații

Și cu-n vals mare de fulger,

Frânge vaste galaxii

 

5.Ea-l observă de pe lună

Sufletul de amor se umple,

Lunca-n lat și lung se-adună

Când ea stă pe gând în tâmple,

 

6.El se uită-n cer pe nori

Visează-n dulci fantasme,

Ea privea de zori în zori

Din suflet ies miresme.

 

7.Îl vede-o zi, îl vede cinci
Împărăteasa prinde drag,

Zi de zi-l vede pe lunci

În căsuța de sub fag.

 

8.Iară-n orișicare noapte,
Când Maria șade-n lună,
Plin de dor de om pornește,
Pe-o furtună muribundă

 

9.Sta’ la fereastră clătinată,
Oftând lacrimi șiroaie,
De amor pășește beată,
Pe-o umbră de văpaie.

 

10.Și cum penele-i se mișcă

Fluierând pe al lui pat,

Îl atinge,parcă-l pișcă,

Pe al ei mândru curat.

 

11.Codrin tresare deodată,
Neștiind ce a văzut,
Fata zboară speriată,
Lăsând pe pat un aer mut.

 

12.Trecu o zi,trecură cinci
Dorind simțiri umane,
Întristată-n lacrimi seci,
Se aruncă în oceane.

 

13.Și din cercuri luminiș

Unde magic a căzut

Palme-n perle sar cruciș

Din adânc necunoscut,

 

14.Ochii-nchiși de gene dulci

Se-nalță din zarea neagră,

Pe-o trăsură albă-n fulgi

Maria-n tunet dă și zboară..

 

15.Și ajunge-a lui fereastră

Stă pe codrii ei de vânt,

Iar cu o iubire sumbră

Pășește-n casă și în gând

 

16.Se așterne pe-al său vis,
Cu tenul alb și moale,
Și cu rouă aprinsă-n iris
Începe a merge agale.

 

17.Zboară falnic peste dealuri,
Și-l zărește ea pe tânăr,
Cu emoții dalbe-n vene,
Se-alunecă pe umăr..

 

18.Ca un fulg de nea,de-argint,
Ce cade magic din Olimp,
Luminată, ea se arată,
Ca un strop,mișcat de timp:

 

19.O zeiță,ochi din aur

Aripi albe de zăpadă

Un pas rece de cutremur

Pielea-i fină,înghețată

 

20.Iară-n glasul ei cromatic

Se aud foșnete moi

Are corpu’-i pare mitic,

Și-o coroană de zori.

 

21.Blânda batere de vânt

O dansează peste iarbă ,

Ea vioaie,el cu-n gând,

Ea șoptește-n vis,arzând:

 

22.-Raza mea cea aurie,
Prima-n gândul tău de vânt,
Vino-ncoa a mea iubire
Să fii zeu pe-un cer de gând

 

23.Căci din umbre de pe stele

Eu îți răscolesc și lumea,

Tatăl meu mi-e soarele

Iar muma mi-e pădurea.

 

24. În palate de cristal,

Te-oi duce veacuri multe

Și lumea toată din astral

De tine or s-asculte.

 

25.Numai,dă-mi o sărutare,

Pe-a mele buze crăpate,

Căci nu simt din depărtare

Dragostea,pe chip de arte.-

 

26.Căzând pradă-n ochi de aur,
El grăiește cu dorință:
-Oi avea ochi de tezaur,
De mă cauți cu voință

 

27.Dar eu sunt un simplu om,
Tu ești zeița lunii sus,
Dar te vreau, al meu simptom,
Și-oi fi raza ta de apus

 

28.Doar lasă-ți moartea-n umbră

Și fii al meu dulce fior,
Ne-om uni a noastră fibră,
Uniți magic cu amor.

 

29.Mă voi prelinge încetișor
Pe pielea-ți înghețată,
Te-oi săruta,de sus în jos,
Să rămâi..paralizată.-

 

30.-Să îmi ceri chiar nemurirea?

Nemurirea,spui,e-un fleac..

Eu mi-aș pierde și puterea,

Căci gura ta mi-e cer și leac.

 

31. Însă tatăl nu-mi dă voie

El nu cunoaște moarte

Iar eu rătăcesc vioaie

Printre stelele deșarte.-

 

32.Îmbătată-n suferință,
Face călătorii eterne,
Căci vrea să fie ființă,
Cine-i dă murirea? Cine?

 

33.Se zboară-n cer plângând,
Cu palme înecate-n dor
Suspină rouă tremurând,
Se șade-n lună ușor.

 

34.Și-ncepe să picteze
Basme vii, cu stele,
Toarnă-un vals de umbre
Umbre-n ape de filele…

 

35.Trecu o zi, trecură cinci

Și iarăși noaptea vine

Pândea la geam cu ochi adânci

Și dorințe cu suspine,

 

36.Iar din taina lui iubire,

Se aud șoapte de mister

El o plânge cu durere,

Ea se aprinde-n zori pe cer.

 

36.Fantasma ei de ceară

Rotește un cerc de vânt,

O audiere-n palmă sacră

O minune-n cer urmând.

 

37.Și cum sta nedumerită

Scriind romane peste cer,

O pitică doamnă moartă

Cu ochi vii,surâs etern

 

38.Cu cristale roși de cosmos

Într-un păr de diamante ,

Se înalță zgomotos

Cu epitete fermecate,

 

39.E-un miros,cadavru viu,

Ține-n mână un toiag

O trestie cu aur sângeriu

Ca un templu de smarald..

 

40.Și alunecă prin văi

Cu-n aer imperial,

Leșină flori și galaxii

Și stelele se mișcă-n vals.

 

41.Joacă valuri colorate

Peste praguri de furtună

Și-i aduce nestemate,

Unui codru de lumină.

 

42.Și ea zboară universuri

Dorința-i să-l găsească ,

Ochii sunt ca două faruri

Noaptea-n lat s-o liniștească

 

43.Pe-o trăsură de dragoni

Vine ea purtând un foc,

Străbate tăceri și baloni

În vraja nopții, fără ochi

 

44.În final vede pe tânăr,

Adormit,cu mâna-i sus,

Are părul parcă-i cufăr

Și o față de sedus.

 

45.Intră-n visu’-i de alamă

Cu ochi morți de-mpărăție

Un vampir făr’ de coroană

Cu pas de-amor,de beție

 

46.Pașii ei dau incolor

Peste flori pustii-n pădure

Iar în frunte poartă-un dor,

Și pe piept un nod de mure..

 

47.Unde-l vede, într-un lac

Nuferi roșu de amor,

Scânteiază luna-n prag

Și plutesc obositor.

 

48.Apa-n cercuri se rotește

De-ale lui aruncături

Ea înoată, se ivește,

Și-l privește dintre murmuri.

 

49.Trupu-i pare vis de gheață,
Foc în ochi și-n piept furtună,
Ea se-apropie cu dulceață
El o vede-n clar de lună.

 

50.El, stingher, nu dă-napoi,
Căci dorința îl sfâșie
Vocea-i tremură în ploi:
-Tu ești vis... sau feerie?-

 

51.Ea cu glasul mort de demon

Și cu palma-i pe obraji

Îi șoptește:- Te vreau om,

Să mă sfărâmi din miraji

 

52.Căci de dorul tremurând

Venit-am a doua oară,

Să-ți absorb iubiri din gând

Să devii a mea comoară..

 

53.Căci mămica-mi vântul rece,

Iar tatăl meu soarbe din ea

Și sub venele-mi,de-aproape,

Se-ascunde o umbră rea

 

54.Ce cuvântă lacrimi grele

Mă conduc în iad de ură,

Flăcări ce ard pe sub piele

Iar tăcerea mi-e armură.

 

55.Totuși cer o sărutare,

Una..și-apoi te-oi duce

Peste mări uitate-n zare,

Veacuri multe de-or străluce-

 

56.Auzind-o cu blândețe

Tremurând de ochii ei

Îi șoptește,luând în brațe,

Vraja gurii cu scântei:

 

57.-Te coboară tu pe lume

Să fim doi magici porumbei,

Și nu ne-or ști de nume

Și-om pierde urmele de zei.

 

58.Stând sub crengile de plopi

Oi ține capul pe-ai tăi sâni,

În brațe strâng a tale nopți,

Din anii ce curg ca fântâni

 

59.Și când te ridici pe vârfuri

Eu te țin de subțiori

Plutesc cu tine în valuri

Îmi scald dorințele-n fiori

 

60.Și te sărut la infinit

Îți arăt în crengi amorul

Și stăm sub roșul asfințit,

Înot ochii tăi ca lacul-

 

61.-Cum ai vrea să mă cobor

Sau nu înțelegi tu oare?

Tu ai viață, ești muritor

Iar eu sunt nemuritoare?

 

62.Oi primi o altă lege

Mă dezleg din zeitate

Suflet de om ce mă unge,

În aceste mări deșarte.-

…

 

63. În vremuri întunecate

Plină-n dragoste de om,

Ea în dor aprins străbate

Zboruri în al iubirii somn.

 

64.Sub rochia-i se astup

Mii de galaxii în zbor

Ani lumină lin se ascund

Sub secunde,cad ușor..

 

65.Aripi blânde de rubin

Scot scântei însângerate,

Purtând al iubirii chin

Peste flori de stele sparte,

 

66. Cade-n groapa fără timp,

Nu-i nici ochi ca să îl vezi,

Liniștea se face-n chip

Și nu-i gând ca să-l visezi.

 

67.Iară ea în nebuloasă

Într-o clipă parc’-ajuns

Iar cu plânsete pe față

Demiurgului i-a spus:

 

68.-Dătătorul meu de viață

Reia-mi al nemuririi nimb,

Ia-mi puterea de zeiță

Pentru amor tu dă-mi în schimb,

 

69. Un trup de carne,cald,supus,

Un surâs de muritoare,

O inimă cu dor ascuns

Și-un zâmbet dulce de floare..

 

70. Doar iubirea lui mă arde

Când visez și tremur toată,

Că el stă pe-a mele coarde

Și în codri mă sărută..

 

71. Când pășesc sub clar de lună

Îi închid eu geana dulce,

Și mă zbor pe o furtună

Cu un zâmbet plin de luce.

 

72. Sufletu’-mi vrea pasiune,

Pasiune-n roșu apus,

Să gem cu ochii de minune

În zori să mă prindă sus-

 

73. Tatăl ei.. și trist și rece

Cu un răcnet clar și gol,

Urlă-n umbra ce îl trece

Suflet prins în necontrol:

 

74.-Niște zei nu au iubire

Iar tu dorești alte reguli?

Pe tronul lor, fără safire,

Tu trăiești goale amoruri?

 

75.De ai știi câți oameni mor

Și se nasc spre a muri,

Ei n-au reguli, n-au zeul lor

Ei sunt oase cu figuri..

 

76.Cere-mi orice, fără moarte,

Îți creez alte pământuri

Îți dau și stele și dreptate

Îți dau pământu-n lanțuri,

 

77.Sau poate vrei țărmuri în larg

Să conduci și să le spulberi,

Sau vrei catarg lângă catarg,

Să străbați marile oștiri?-

 

78.Ea, îmbrăcată-n fantezii

Și cu rouă de vulcan

Cu un trăsnet de la codrii

Urlă precum un titan:

 

79.-Mi-l doresc, pe veșnicie,

Fac orice, doar dă-mi un corp

Lăudat, tu,pe vecie,

Vei rămâne, ori zeu ori mort!-

 

80. El, gândind singurătăți

Cu-n ușor rânjet de fier,

Pășește-n noaptea fără ceți,

Șoptește într-un glas sever:

 

81.- Vei primi ce-ai vrut copilă,

Trup din carne și din oase

Așa cum ai vrut,cu silă,

Să sfidezi a noastre soarte

 

82.Vei fi primul zeu ce moare

Pentru-n suflet jalnic de om,

Și-ai să pierzi a mea onoare

Și pe veci al lunii tron,

 

83.Vei renaște din durere

Cu un chip de fetișcană,

Ochi albaștri de putere

Și un corp finuț de zână,

 

84.Vei avea un păr din aur

Galben precum soarele,

Și un glas fin de tezaur,

Ce va căra apele.

 

85. Să nu reziști tentației

Unui muritor din oase,

Din raiul zeilor,tu vei

Rătăci pământuri moarte-

 

86. Însuși Demiurgul zisă,

Cel fără umanitate

Soarta fiicei va fi scrisă,

Cu un trup firav aparte

 

87.Din universul cel pustiu,

Răsare un bob de stea

Care zboară timpuriu,

Constelațiile de nea.

 

88.Ca un fulger ce străbate

Ani lumină în secunde,

Printre stele ea abate

Ale nopții plete ude.

 

89.Zile lungi se risipesc

Pân’ la stânca ei de viață,

Unde timpul stă-n îngheț

Și lumina n-o răsfață

 

90. Într-o bulă de petale

Ca un vis cu glasuri stinse,

Adormită,ea plutește

Printre astre necuprinse..

 

91.Somnul ei încă păstrează

Dorul de sărut sub soare,

Căci ea printr-un gând visează,

Prințul ei sub zori de zare.

 

92. Încă cade, încă doarme,

Și contemplă sărutări

Sub emoții de fantasme,

Sub nemuritoare mări..

 

93.Iar,ajunse-n cer pe nori

Cu rubin de sânge-n frunte,

Ca Icarus cade-n zori

Și tăceri adânci pătrunde.

 

94. Zeci de mii de vrăbiuțe

O așază pe pământ

Oi,capre și pisicuțe,

Vin s-o trezească din gând.

 

95. Lângă casa de sub fag

Ea deschide geana dulce,

Și-l vede pe ușă-n prag

Pe al ei prinț ce străluce

 

96.Ea cu trup de fetișcană

Și cu păr din aur moale,

El cu emoții o cheamă

Ea aleargă prin petale,

 

97.O unire ca în basme

Se formează când îl atinge

Două inimi,bat aprinse,

Într-un dans ce nu se stinge

 

98. Însuși cerul dirijează

Blândul lor sărut astral,

Soarta-n taină îi veghează

Într-un legământ real,

 

99.Codrin o sărută dulce

Când se lasă peste ea,

Se revarsă să se culce

Peste pieptul ei de nea..

 

100. Sunt uniți pe veșnicie,

Ea cu glasul îngeresc:

-Ești al meu,a mea lucie

A mea lumină,Te iubesc!-

 

101. Și, de-atunci, o stea pe boltă
Tremură din când în când,
E iubirea lor, cea strânsă..

Ei se iubesc,pe-acest pământ!

Mai mult...

Un naufragiat!

 

 

Stau pe bancă-n parc sub teiul inflorit

Ce umbră-mi dă și-s aparat de soare,

Inspir mirosul florilor atât de parfumate

Atent la ce se-ntâmplă-n... depărtare.

 

Și cum să nu mă uit, că știu că va veni 

Cu zâmbetul pe buze și părul despletit,

Iubita mea, frumoasa din căminul...trei

De care sunt, de-atâta timp..îndrăgostit.

 

Nu spun vreo vorbă... așa la întâmplare 

Să mă prefac că ei i-am dat iubirea mea,

Și doar aștept să mai primesc o sărutare

Nu, pentru că-n ea, îmi găsesc..fericirea.

 

E ora prânzului, când toți venim la masă 

Și-acum și ea, își face apariția-n decor,

O văd și, inima nu-mi mai pot...controla

O-mbrățisez și-o floare albă...îi strecor.

 

O țin de mână ca nu cumva să-mi scape

Și mândru sunt, că ea Maria, îmi e aleasa,

Aș vrea, cantina, să fie cât mai...departe

Ca timp să am, să-i zic, c-o vreau mireasă.

.......................................

Ochii i-am întâlnit și, fermecat am fost 

Și în privirea ei, adânc m-am scufundat,

Că sunt și-acum după atâția ani...în doi

Barbatul, feciorul mamei...un naufragiat!

 

 

Mai mult...

Poezie

Te-aș scrie 

Ca pe o poezie

Te-aș scrie

Să-mi rămână mie.

Să o pun în ramă,

Să o pun pe perete...

Te-aș privi cu mândrie,

Și cu fascinație

Propria mea creație!

Și daca te-aș uita

Odată ce trec anii,

Poate te-ar recita,

 Cineva

și mi-ar aminti

de patosul cu care te-am scris.

 

 

Mai mult...

Dragoste cu sufix

Croieşte-mă în linii consistente

Să nu m-atingi cu mâini indiferente

Îmi dai în nopţi lungi vise consecvente

Când te arăţi mereu doar pe fragmente

Sunt două trupuri, două monumente

Al meu, al tău, fără considerente.

În întâlniri din nopţi cu stele lente.

Noi, două inimi cu direcţii-adiacente,

Două buze şi doi ochi ca semnalmente,

Timpul şi spaţiul dintre noi absente

Nu poţi fi tu cel care face fente

Ştiind că eu trăiesc din sentimente,

De iluzii monumente...

Nu cer, nu vreau s-aud de argumente

Şi de idei, gânduri demente

Că dragostea e din sertarul condimente,

De la departamentul asistente,

Că este lux de visuri imanente.

Nu vreau la ipocriţi abonamente,

Ci din iubire sa-mi plătesc la viaţă rente.

Acestea sunt din cele inerente,

Hai să fim pentru suflet alimente,

Să ne iubim literalmente!

Mai mult...

te urăsc

urăsc să mă uit în ochii tăi,

urăsc să-mi lași în minte numai vânătăi,

după ce te joci cu orice urmă de speranță,

crezând că vei recunoaște, cu siguranță,

ce simți cu adevărat,

poate nu te vei mai simți așa împovărat.

 

urăsc când râd la glumele tale,

urăsc că sentimele mele pentru tine sunt fatale,

chiar dacă, probabil, nu îți dai seama,

dar poate se va termina, curând, drama.

totuși, poate mă înșel,

și, cu puțin noroc, simți și tu la fel.

 

urăsc faptul că însemni atât de mult pentru mine,

urăsc că ce simt nu pare să se termine,

urăsc că nu putem fi sinceri despre noi

și că încă te asiguri dacă unu cu unu fac doi,

cel mai mult te urăsc pe tine,

dar și pentru că te iubesc mă urăsc pe mine.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍