Realitatea arde
Trăim în lumea rece pierduți de realitate
O formă fără fond când dragostea te arde
Cine-a decis ce-i rău, ce-i bine, cine poate
Doar reguli fără suflet din inimile moarte
De ce mă seacă dor, nu l-am chemat să vină
De ce iubesc de mor, de ce am eu o vină
De ce mă-nalță vis, de ce nu-i realitate
Mă caută de zor să mă trezească-n noapte
De ce îmi tulburi gândul, de ce nu ești aproape
Am sufletul plecat, la tine-i dus și arde
Iubirea l-a chemat, tot caută departe
Rămân abandonat, pierdut de realitate
O fi strict ce se vede, ce simți doar ți se pare
Ce zornăie prin suflet sunt sparte sticle goale
Iubirea mișcă munți, adună sau desparte
Când doi sunt doar în vis ce-i realitate arde
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 7 aprilie 2023
Comentarii: 2
Vizualizări: 714
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
E ziua ta femeie
E ziua ta femeie
E primăvara ta
Tu este cea mai frumoasă
Și tot ce va urma.
Și fiecare clipă din fiecare ceas
E o mare de iubire
Dragoste și extaz.
Între orgoliu și iubire
Decât să pierd iubirea-n vânt,
Mai bine las mândria-nfrânt.
Căci sufletul ce-i plin de dor
Se stinge-n umbra unui zbor.
Un om în deșert poate spera,
Dar deșertul din suflet nu va pleca.
Mai bine să cad și să mă ridic,
Decât să rămân un suflet mic.
Iubirea nu-i joc de mărire,
E foc ce aduce sfințire.
Decât să pierzi tot ce-ai iubit,
Mai bine fii cel ce-a zâmbit.
Căci omul nu-i deșert pustiu,
Ci râu ce-apasă spre târziu.
Să ierți, să crești, să dăruiești,
Așa iubirea o trăiești.
Primăvara inimii mele în franceză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Le printemps de mon coeur
Un gentil garçon, George...
Un garçon introverti, George...
Un drôle de garçon, George...
Un garçon comme je n'en ai jamais rencontré auparavant, George,
Un garçon pour qui chaque attention compte, George,
Un garçon qui aime les poèmes, George,
Un garçon expressif et artistique, George,
Un garçon qui veut vraiment nous emmener faire un tour en vélo hydroélectrique, George...
Un garçon qui veut vraiment qu'on s'assoie et raconte des histoires lors du pique-nique, George,
Un garçon avec qui aller au cinéma, qui joue, George,
Garçon aux goûts simples mais bien choisis, George,
Un garçon courageux et déterminé, George,
Un garçon qui aime les vieux magazines de mode, George,
Un garçon qui, à chaque occasion, apporte plus de fleurs, de bonbons, George,
Un garçon dont les poèmes m'attirent de plus en plus, George,
Un garçon qui écrit, coupe et réécrit mille fois jusqu'à exprimer exactement ce qu'il veut, George,
Un garçon avec qui je vais chez le voisin qui donne des cours d'espagnol, George,
Un garçon qui, si j'ai du retard dans mes apprentissages, médite sur moi aussi, George,
Un garçon qui écoute à peu près le même genre de musique, George.
George, mes souvenirs de toi, comment je t'ai rencontré et combien j'ai aimé la façon dont tu écrivais, comment tu mangeais de la pizza, comment tu riais de mes blagues (parce que d'habitude je ris seulement), comment tu te moquais de moi parfois, comment nous avions l'habitude de marcher dans les ruelles, comment nous roulions tous les deux en moto, sur l'autoroute du Soleil, dépassant les limites de vitesse, les cheveux au vent, insouciants, comment nous savions nous faire du bien, nous remonter le moral, nous amusez-vous dans les pubs, allez aux matchs de football, criez et crachez des graines, jouez avec mon chat Nebelung, donnez-moi un stylo qui vous ennuyait, je le réparerais et vous seriez très heureux. Doux souvenirs, dommage que tu sois parti avec je ne sais quel projet au Brésil. Ce n'est rien, tu étais jeune, comme dirait Otilia de "Otilia's Enigma", tu avais des rêves et tu devais les réaliser. Il y a tellement d'autres filles, mais tu avais vraiment besoin de ce projet. Je te comprends, tu ne l'as pas fait. laissez-moi beaucoup de poèmes, mais je les garderai, leur souvenir s'épanouira de plus en plus quand je les lirai, les feuilleterai, quand j'apprécierai votre écriture et ce que vous vouliez exprimer à travers ces lignes.
Dragostea mea!
Gândul meu zboară spre tine,
Ducând cu el iubirea mea,
Și-ți va aduce de la mine,
Ceea ce simt că-i dragostea
Te rog nu-mi pune etichetă,
Vreau scuza să-mi accepți,
Chiar dacă ea iar se repetă,
Și-ți este greu din nou să ierți
Nu pot veni cum am promis,
Să ne-ntâlnim să discutăm,
Și să vorbim în mod deschis,
Nimic să nu mai amânăm
Distanța dintre noi e mare,
Și uneori devine apăsătoare
Să nu te văd asta mă doare,
Și simt cum dragostea dispare
Sunt neliniștit și am o teamă,
Că ochii nevăzuți se pot uita,
Dar știu că mi-ai furat inima,
Și de la tine n-o pot muta
..................................
Voi încerca să vin în țară,
Unde îmi este dragostea,
Degeaba ai câștig afară,
Dacă trăiești departe..de iubirea ta!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Sfarsit si început
La sfarsit de an... nu am putut sa-ti dau mesaj de bine
N-as putea ghici ce dorință ți-ai pus
Dar m-am hotărât sa fac un pas în spate
Am insistat destul și mai mult te-ai opus
La sfarsit de an.... sper sa fii bine
Oricat am încercat...n-ai vrut sa înțelegi ce simt
Ai continuat sa ma ignori... si asta este
E început de an... si îmi e dor... nu pot sa mint...
Absolut
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut,
Când spui că mă iubești
Te rog să crezi că nu te mint,
Coboară Raiul pe pământ,
Știind că tu ești scară către Cer,
Ce trece printre norii cei frumoși,
Și gri,albaștri, albi pufoși
Dar delicați ca glasul tău plin de mister,
Catifelați ca pielea ta gingașă,
Iubirea ce ți-o port ca muntii-i uriașă,
Cu tine pot iubi iar viața e speranță...
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
E ziua ta femeie
E ziua ta femeie
E primăvara ta
Tu este cea mai frumoasă
Și tot ce va urma.
Și fiecare clipă din fiecare ceas
E o mare de iubire
Dragoste și extaz.
Între orgoliu și iubire
Decât să pierd iubirea-n vânt,
Mai bine las mândria-nfrânt.
Căci sufletul ce-i plin de dor
Se stinge-n umbra unui zbor.
Un om în deșert poate spera,
Dar deșertul din suflet nu va pleca.
Mai bine să cad și să mă ridic,
Decât să rămân un suflet mic.
Iubirea nu-i joc de mărire,
E foc ce aduce sfințire.
Decât să pierzi tot ce-ai iubit,
Mai bine fii cel ce-a zâmbit.
Căci omul nu-i deșert pustiu,
Ci râu ce-apasă spre târziu.
Să ierți, să crești, să dăruiești,
Așa iubirea o trăiești.
Primăvara inimii mele în franceză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Le printemps de mon coeur
Un gentil garçon, George...
Un garçon introverti, George...
Un drôle de garçon, George...
Un garçon comme je n'en ai jamais rencontré auparavant, George,
Un garçon pour qui chaque attention compte, George,
Un garçon qui aime les poèmes, George,
Un garçon expressif et artistique, George,
Un garçon qui veut vraiment nous emmener faire un tour en vélo hydroélectrique, George...
Un garçon qui veut vraiment qu'on s'assoie et raconte des histoires lors du pique-nique, George,
Un garçon avec qui aller au cinéma, qui joue, George,
Garçon aux goûts simples mais bien choisis, George,
Un garçon courageux et déterminé, George,
Un garçon qui aime les vieux magazines de mode, George,
Un garçon qui, à chaque occasion, apporte plus de fleurs, de bonbons, George,
Un garçon dont les poèmes m'attirent de plus en plus, George,
Un garçon qui écrit, coupe et réécrit mille fois jusqu'à exprimer exactement ce qu'il veut, George,
Un garçon avec qui je vais chez le voisin qui donne des cours d'espagnol, George,
Un garçon qui, si j'ai du retard dans mes apprentissages, médite sur moi aussi, George,
Un garçon qui écoute à peu près le même genre de musique, George.
George, mes souvenirs de toi, comment je t'ai rencontré et combien j'ai aimé la façon dont tu écrivais, comment tu mangeais de la pizza, comment tu riais de mes blagues (parce que d'habitude je ris seulement), comment tu te moquais de moi parfois, comment nous avions l'habitude de marcher dans les ruelles, comment nous roulions tous les deux en moto, sur l'autoroute du Soleil, dépassant les limites de vitesse, les cheveux au vent, insouciants, comment nous savions nous faire du bien, nous remonter le moral, nous amusez-vous dans les pubs, allez aux matchs de football, criez et crachez des graines, jouez avec mon chat Nebelung, donnez-moi un stylo qui vous ennuyait, je le réparerais et vous seriez très heureux. Doux souvenirs, dommage que tu sois parti avec je ne sais quel projet au Brésil. Ce n'est rien, tu étais jeune, comme dirait Otilia de "Otilia's Enigma", tu avais des rêves et tu devais les réaliser. Il y a tellement d'autres filles, mais tu avais vraiment besoin de ce projet. Je te comprends, tu ne l'as pas fait. laissez-moi beaucoup de poèmes, mais je les garderai, leur souvenir s'épanouira de plus en plus quand je les lirai, les feuilleterai, quand j'apprécierai votre écriture et ce que vous vouliez exprimer à travers ces lignes.
Dragostea mea!
Gândul meu zboară spre tine,
Ducând cu el iubirea mea,
Și-ți va aduce de la mine,
Ceea ce simt că-i dragostea
Te rog nu-mi pune etichetă,
Vreau scuza să-mi accepți,
Chiar dacă ea iar se repetă,
Și-ți este greu din nou să ierți
Nu pot veni cum am promis,
Să ne-ntâlnim să discutăm,
Și să vorbim în mod deschis,
Nimic să nu mai amânăm
Distanța dintre noi e mare,
Și uneori devine apăsătoare
Să nu te văd asta mă doare,
Și simt cum dragostea dispare
Sunt neliniștit și am o teamă,
Că ochii nevăzuți se pot uita,
Dar știu că mi-ai furat inima,
Și de la tine n-o pot muta
..................................
Voi încerca să vin în țară,
Unde îmi este dragostea,
Degeaba ai câștig afară,
Dacă trăiești departe..de iubirea ta!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Sfarsit si început
La sfarsit de an... nu am putut sa-ti dau mesaj de bine
N-as putea ghici ce dorință ți-ai pus
Dar m-am hotărât sa fac un pas în spate
Am insistat destul și mai mult te-ai opus
La sfarsit de an.... sper sa fii bine
Oricat am încercat...n-ai vrut sa înțelegi ce simt
Ai continuat sa ma ignori... si asta este
E început de an... si îmi e dor... nu pot sa mint...
Absolut
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut,
Când spui că mă iubești
Te rog să crezi că nu te mint,
Coboară Raiul pe pământ,
Știind că tu ești scară către Cer,
Ce trece printre norii cei frumoși,
Și gri,albaștri, albi pufoși
Dar delicați ca glasul tău plin de mister,
Catifelați ca pielea ta gingașă,
Iubirea ce ți-o port ca muntii-i uriașă,
Cu tine pot iubi iar viața e speranță...
Iubito există absolut în Dumnezeu,
Iar ochii tăi frumoși îmi amintesc de zei,
Dar eu îți spun că dragostea-i un Absolut,
Este Hristos este simplul sărut!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
Ascultă
Oprește lumea dimprejur, suflet ascultă
Închide-afară orice gând, frică alungă
Sub un cireș închide ochii și ascultă
S-auzi sămânța din pământ rodind cum urcă
Ascultă frunzele crescând, timpul cum umblă
Ascultă valu-mpins de vânt, greieri-n luncă
Ascultă ploile curgând, râul din umbră
Gândul chemându-te plângând, omul ascultă
Planeta-i ruptă-n bun și rău, urlând se-ncruntă
Lumea-ntre zei se-mparte-n tabere, se-nfruntă
Lasă-i pe toți și-ascultă-mi dragostea cum cântă
Numai iubirea va putea să șteargă umbră
Ascultă-mi inima și zi-mi de vrei să tacă
Te-ascunzi fugind crezând că timpul o să șteargă
Dragostea nu se va opri nicicând să bată
Te va-nsoți până ce timpul o să ardă
Fluturi
Pe-un colț de univers numit acasă
Răsar din praf și apă flori de câmp
Ieșind în lumea mică și curioasă
Doi fluturi colorați plutesc râzând
Închiși între betoane stau în casă
Doi fluturi de oraș muncesc pământ
Plantează tristă floare la freastră
Privind spre orizontul gri și strâmt
Alți fluturi merg grăbindu-se la coasă
Se-adună-n lăzi de sticlă murmurând
Schimbându-și mima tristă în voioasă
Și-ascund aripa frântă suspinând
Ursita-mparte șansele serioasă
Toți fluturii ar vrea să prindă vânt
Câțiva or să plutească-n iarbă deasă
Din floare tot nectarul culegând
Așa petrecem scurta noastră viață
Zburăm printre iluzii dispărând
Rămâne amintirea cea frumoasă
Doi fluturi colorați plutind râzând
Mi-e dor
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de noi
Ce-a fost odat’
Ce-a fost în doi
Mi-e dor de zile
Mi-e dor de mor
Ce-ai pus în mine
Ce-aduce nor
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de brazi
Ce-a fost visare
Ce nu e azi
Mi-e dor de muză
Mi-e dor de ochi
Ce-aduce lacrimi
Ce-am scurs pe drum
Mi-e dor din suflet
Mi-e dorul stors
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tot
Ce-ar fi să fim
Ce-ar fi să ne-ntâlnim într-un salcâm
Când primăvara scoate florile din creangă
Strivind tăcerile să nu le auzim
Vorbind culorile din alb să crească nalbă
Ce-ar fi căderile să nu le mai primim
Urcând în suflete lumina către vară
Stârniți de zâmbete pe buze să vopsim
Cu mierea dulce gura roșie de fragă
Ce-ar fi privirile să nu le dezlipim
Developănd aceleași stele pe sub pleapă
Când adormim ne va rula în vise film
Despre un soare ce aprinde lunii salbă
Ce-ar fi secundele să nu le auzim
Bătăi de inimă surzind eterna roată
Pe timpul rege încurcând să-l ațipim
De noi uitând să ne petrecem doi în șoaptă
Ce-ar fi culorile pe toate să le știm
Din curcubeu să adunăm o înghețată
Gustând plăcerile din viață să sorbim
Topind încet buchetul fin de ciocolată
Ce-ar fi un doi creat din noi să făurim
Cu eu și tu să împletim o cazemată
Visele toate adunând să le-mplinim
Ce-ar fi să fim același pas pe-aceiași treaptă
Arde
Fugind nebun de urma soarelui ce arde
La umbra norului mă stinge loc pustiu
Adăpostindu-mă de zilele uscate
Mă udă lacrima cărându-mi dor târziu
Cerul se umple de lumini plutind în noapte
Dar numai una-mi arde inima sclipind
Pătrunde-n vise inventând o realitate
Steaua departe, prea deprte strălucind
Privirea-nchide amintirile sub pleoape
Arzând retina cu imagini dogorind
Convoacă-n taină amăgirile deșarte
Pornind furtuna umblă cugetul dormind
Arzând cuvintele ce-au vrut să fie șopte
Le-aștern pe pagina tăcerilor mințind
Cenușa timpului scutindu-le de fapte
Între coperțile trecutului murind
Rămâne sufletul strivindu-se de poate
Caută sufletul pereche stăruind
Uită că timpul furișându-se va arde
La poarta umbrelor ajunge ispășind
Simte ce simt
Pornește-un vânt de vară suflând apleacă lanul
Se-ndreaptă către munte, cântând se mișcă ramul
Coboar-apoi spre mare, ușor împinge valul
Împinge și în vele s-atingă barca malul
Să curgă pune-n șoaptă un cântec liniștit
Cu ochi-nchiși încearcă s-ajungi să simți ce simt
Pe mâna ce-ai întins cu lacrimi am stropit
Fierbinți se scurg în palmă, poate-ai să simți ce simt
Deschide-ambele brațe, primește-mă la tine
Închide-mă-ntre ele să luminăm destine
Lipeste-apoi urechea, să simți cum bate-n mine
Din suflet luăm culoare pictând o poezie
O-mbrâțișare calda, un gest fără de vină
Redă în ochi scânteia, un zâmbet să revină
Mai mult nu am să cer, doar stropul de lumină
Simte ce simt de poți, să ardem într-o rimă
Ascultă
Oprește lumea dimprejur, suflet ascultă
Închide-afară orice gând, frică alungă
Sub un cireș închide ochii și ascultă
S-auzi sămânța din pământ rodind cum urcă
Ascultă frunzele crescând, timpul cum umblă
Ascultă valu-mpins de vânt, greieri-n luncă
Ascultă ploile curgând, râul din umbră
Gândul chemându-te plângând, omul ascultă
Planeta-i ruptă-n bun și rău, urlând se-ncruntă
Lumea-ntre zei se-mparte-n tabere, se-nfruntă
Lasă-i pe toți și-ascultă-mi dragostea cum cântă
Numai iubirea va putea să șteargă umbră
Ascultă-mi inima și zi-mi de vrei să tacă
Te-ascunzi fugind crezând că timpul o să șteargă
Dragostea nu se va opri nicicând să bată
Te va-nsoți până ce timpul o să ardă
Fluturi
Pe-un colț de univers numit acasă
Răsar din praf și apă flori de câmp
Ieșind în lumea mică și curioasă
Doi fluturi colorați plutesc râzând
Închiși între betoane stau în casă
Doi fluturi de oraș muncesc pământ
Plantează tristă floare la freastră
Privind spre orizontul gri și strâmt
Alți fluturi merg grăbindu-se la coasă
Se-adună-n lăzi de sticlă murmurând
Schimbându-și mima tristă în voioasă
Și-ascund aripa frântă suspinând
Ursita-mparte șansele serioasă
Toți fluturii ar vrea să prindă vânt
Câțiva or să plutească-n iarbă deasă
Din floare tot nectarul culegând
Așa petrecem scurta noastră viață
Zburăm printre iluzii dispărând
Rămâne amintirea cea frumoasă
Doi fluturi colorați plutind râzând
Mi-e dor
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de noi
Ce-a fost odat’
Ce-a fost în doi
Mi-e dor de zile
Mi-e dor de mor
Ce-ai pus în mine
Ce-aduce nor
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de brazi
Ce-a fost visare
Ce nu e azi
Mi-e dor de muză
Mi-e dor de ochi
Ce-aduce lacrimi
Ce-am scurs pe drum
Mi-e dor din suflet
Mi-e dorul stors
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tot
Ce-ar fi să fim
Ce-ar fi să ne-ntâlnim într-un salcâm
Când primăvara scoate florile din creangă
Strivind tăcerile să nu le auzim
Vorbind culorile din alb să crească nalbă
Ce-ar fi căderile să nu le mai primim
Urcând în suflete lumina către vară
Stârniți de zâmbete pe buze să vopsim
Cu mierea dulce gura roșie de fragă
Ce-ar fi privirile să nu le dezlipim
Developănd aceleași stele pe sub pleapă
Când adormim ne va rula în vise film
Despre un soare ce aprinde lunii salbă
Ce-ar fi secundele să nu le auzim
Bătăi de inimă surzind eterna roată
Pe timpul rege încurcând să-l ațipim
De noi uitând să ne petrecem doi în șoaptă
Ce-ar fi culorile pe toate să le știm
Din curcubeu să adunăm o înghețată
Gustând plăcerile din viață să sorbim
Topind încet buchetul fin de ciocolată
Ce-ar fi un doi creat din noi să făurim
Cu eu și tu să împletim o cazemată
Visele toate adunând să le-mplinim
Ce-ar fi să fim același pas pe-aceiași treaptă
Arde
Fugind nebun de urma soarelui ce arde
La umbra norului mă stinge loc pustiu
Adăpostindu-mă de zilele uscate
Mă udă lacrima cărându-mi dor târziu
Cerul se umple de lumini plutind în noapte
Dar numai una-mi arde inima sclipind
Pătrunde-n vise inventând o realitate
Steaua departe, prea deprte strălucind
Privirea-nchide amintirile sub pleoape
Arzând retina cu imagini dogorind
Convoacă-n taină amăgirile deșarte
Pornind furtuna umblă cugetul dormind
Arzând cuvintele ce-au vrut să fie șopte
Le-aștern pe pagina tăcerilor mințind
Cenușa timpului scutindu-le de fapte
Între coperțile trecutului murind
Rămâne sufletul strivindu-se de poate
Caută sufletul pereche stăruind
Uită că timpul furișându-se va arde
La poarta umbrelor ajunge ispășind
Simte ce simt
Pornește-un vânt de vară suflând apleacă lanul
Se-ndreaptă către munte, cântând se mișcă ramul
Coboar-apoi spre mare, ușor împinge valul
Împinge și în vele s-atingă barca malul
Să curgă pune-n șoaptă un cântec liniștit
Cu ochi-nchiși încearcă s-ajungi să simți ce simt
Pe mâna ce-ai întins cu lacrimi am stropit
Fierbinți se scurg în palmă, poate-ai să simți ce simt
Deschide-ambele brațe, primește-mă la tine
Închide-mă-ntre ele să luminăm destine
Lipeste-apoi urechea, să simți cum bate-n mine
Din suflet luăm culoare pictând o poezie
O-mbrâțișare calda, un gest fără de vină
Redă în ochi scânteia, un zâmbet să revină
Mai mult nu am să cer, doar stropul de lumină
Simte ce simt de poți, să ardem într-o rimă
Alexandra TB