Întreabă-mă
Întreabă-mă ce fac, ce mă apasă
Întreabă-mă de știu drumul acasă
Întreabă-mă de simt ce mai e viață
Întreabă-mă cât încă îmi mai pasă
Întreabă-mă ce văd, ce am în față
Întreabă-mă de inima albastră
Întreabă-mă s-o prind unde se-agață
Întreabă-mă-ncurând altfel îngheață
Întreabă-mă ce-s norii din fereastră
Întreabă-mă de florile din glastră
Mă-ntreabă când le iei cu tine-acasă
Stau rupte de tăcere-n apă stoarsă
Întreabă-mă de ploile căzute
Fierbinți caută inima să-ți ude
Mă-ntreabă când ajungă să o sărute
Să afli ce e dor, cât sunt de multe
Întreabă-te de când n-ai întrebat
Întreabă-mă pe mine ce-a urmat
Întreabă-mă să-ți spun cât te-am visat
Răspund la întrebări și ne-ntrebat
Întreabă-mă de tine să te-ntreb
Întreabă-mă cu sufletul să sper
Întreabă-mă cu ochii s-ating cer
Întreabă-mă orice să pot să-ntreb
Întreabă-mă de aer, de pământ
Întreabă-mă-nainte să m-ascund
Întrebă-mă mereu, vreau să te-aud
Întrebă-mă să-ntreb și apoi s-ascult
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 8 martie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 748
Poezii din aceiaşi categorie
"Unforgettable" în portugheză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Inesquecível
Inesquecível, é isso que você é
Inesquecível, perto ou longe
Como uma canção de amor que se apega a mim
Como o pensamento de você faz coisas comigo
Nunca antes alguém foi tão
Inesquecível em todos os sentidos
E para sempre, é assim que você ficará
É por isso, querido, é incrível
Aquele alguém tão inesquecível
Acha que sou inesquecível também
Inesquecível em todos os sentidos
E para sempre, é assim que você ficará
É por isso, querido, é incrível
Aquele alguém tão inesquecível
Acha que também sou inesquecível.
Lasă-mă să tac
Lasă-mă să tac în nopțile mai grele
În zilele ce nu mi-au fost pe plac
Pentru nopțile ce nu ai fost în ele
Lasă-mă să tac
Când dimineață îmi străpungi privirea
Nu aștepta să-ți spun că-mi ești pe plac
De mă iubești îmi înțelegi tăcerea
Te-aștept la mine,de vii să nu mă lași să tac
Să mă citești cum l-ai citit pe Eminescu
Fiind a mea,să mă preferi un veac
Să mă-nțelegi cum înțelegi pe Minulescu
De sunt ce vrei să nu mă lași să tac
Iubite, astazi pling
Iubite,astazi pling in taina
si sufletu-mi e-atit de-orfan!
Ma arde soarele-amintirii
Tronind ca un destis tiran.
Stralucitoare tinerete
ne-a ratacit,c-un trist suris,
Ca esti din alta primavara
ca sunt din alte lumi de vis.
Spre a uita de despartire
primeste de la mine-n dar
lumina stelei aparute
pe cerul tainic si amar.!
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
DOAR REGRET
N-am să plâng că m-ai rănit
După pași de-o viașă
Am să plâng că te-am iubit
Într-o dimineață.
Nici nu-ți cer ce-am pătimit
Să mi dai înapoi
Dar regret că n-am găsit
Drum pentru noi doi.
Suflet rătăcit
Privesc cerul, dar nu mai văd stelele,
Doar umbrele triste ale iubirii mele.
Ochii mi-s grei de amintiri nemuritoare,
Iar glasul cel spart e vrajit de-o poveste muritoare.
Te văd în vise, dar nu poți să mă simți,
În inima ta, dragostea s-a stins,
Iar eu rămân prizonier în propria-mi durere,
Un suflet rătăcit, o inimă ce cere.
"Unforgettable" în portugheză
Unforgettable, that's what you are
Unforgettable though near or far
Like a song of love that clings to me
How the thought of you does things to me
Never before has someone been more
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too
Unforgettable in every way
And forever more, that's how you'll stay
That's why, darling, it's incredible
That someone so unforgettable
Thinks that I am unforgettable too.
Inesquecível
Inesquecível, é isso que você é
Inesquecível, perto ou longe
Como uma canção de amor que se apega a mim
Como o pensamento de você faz coisas comigo
Nunca antes alguém foi tão
Inesquecível em todos os sentidos
E para sempre, é assim que você ficará
É por isso, querido, é incrível
Aquele alguém tão inesquecível
Acha que sou inesquecível também
Inesquecível em todos os sentidos
E para sempre, é assim que você ficará
É por isso, querido, é incrível
Aquele alguém tão inesquecível
Acha que também sou inesquecível.
Lasă-mă să tac
Lasă-mă să tac în nopțile mai grele
În zilele ce nu mi-au fost pe plac
Pentru nopțile ce nu ai fost în ele
Lasă-mă să tac
Când dimineață îmi străpungi privirea
Nu aștepta să-ți spun că-mi ești pe plac
De mă iubești îmi înțelegi tăcerea
Te-aștept la mine,de vii să nu mă lași să tac
Să mă citești cum l-ai citit pe Eminescu
Fiind a mea,să mă preferi un veac
Să mă-nțelegi cum înțelegi pe Minulescu
De sunt ce vrei să nu mă lași să tac
Iubite, astazi pling
Iubite,astazi pling in taina
si sufletu-mi e-atit de-orfan!
Ma arde soarele-amintirii
Tronind ca un destis tiran.
Stralucitoare tinerete
ne-a ratacit,c-un trist suris,
Ca esti din alta primavara
ca sunt din alte lumi de vis.
Spre a uita de despartire
primeste de la mine-n dar
lumina stelei aparute
pe cerul tainic si amar.!
Când a iubi e conjugat la imposibil
Ce viață zbuciumată
Ce stare complicată
Iubirea-i doar o pată
Un nor pe cer senin
Ce regulă-ncurcată
Ce inimă-nodată
Iubirea-i evitată
O boală de cretin
Ce lume-ntortocheată
Ce strâmbă judecată
Iubirea minunată
E-o groapă în destin
Ce rană fermecată
Ce lecție ciudată
Iubirea săgetată
Devine corp străin
Ce liniște bogată
Ce lacrimă uscată
Iubirea cea curată
E-o doză de venin
Ce soartă desculțată
Ce verb de înghețată
Ce-aromă parfumată
Iubirea-i doar un chin
DOAR REGRET
N-am să plâng că m-ai rănit
După pași de-o viașă
Am să plâng că te-am iubit
Într-o dimineață.
Nici nu-ți cer ce-am pătimit
Să mi dai înapoi
Dar regret că n-am găsit
Drum pentru noi doi.
Suflet rătăcit
Privesc cerul, dar nu mai văd stelele,
Doar umbrele triste ale iubirii mele.
Ochii mi-s grei de amintiri nemuritoare,
Iar glasul cel spart e vrajit de-o poveste muritoare.
Te văd în vise, dar nu poți să mă simți,
În inima ta, dragostea s-a stins,
Iar eu rămân prizonier în propria-mi durere,
Un suflet rătăcit, o inimă ce cere.
Alte poezii ale autorului
Povești de iarnă
Se-așează brumă peste frunza arămie
Copacii freamătă privind creanga pustie
Florile-și lasă pe pământ sămânța vie
Distinsa toamnă încheind a sa domnie
Haiducul vânt pornește-n goană vijelie
Cireada norilor mânând-o spre câmpie
Acoperind cerul cu haină plumburie
Domnița iarnă conducând ceremonie
Pârâu-ngheță acceptând criogenie
Se furișează pe sub sticla sidefie
Macină piatra dovedind supremație
Susură lin interpretând o melodie
Din cer pornește alb spectacol de magie
Fulgii de nea dansând balet cu fantezie
Plutind incert coboară pături să devie
Se-așează glugă pe pământuri argintie
Prin văi și dealuri se adună colonie
Sosesc copii alergănd cu veselie
Bulgării zboră anunțând o bătălie
Coboară săniile gonind cu vitejie
Culoarea tace ascultând monotonie
Dar se întoarce fluturând la geam zglobie
Crăciunul coace o dorință-ntr-o cutie
Preface visele în mare bucurie
Să curgă timpul
Și-are să curgă timpul veșted strâns în noi
Golit de roate bate ceasul doar din arcuri
Se zbate-o inimă uitată prin noroi
S-o-ndepărtăm echilibrat călcând cu tancuri
Și-are să curgă timpul fără vre-un motiv
Pe drum de praf a zăbovit o amintire
Bucăți de vise, răsturnate cad pe zi
Se-adună iar în asfințit, s-aștepte noapte
Și-are să curgă timpul florilor de măr
Lăsând în urmă anotipurile-albastre
Se-ntinde lungă o petală albă-n păr
Rămân desculț lipsit de aripa speranței
Și-are să curgă timpul până la nimic
Strivind cu noapte poarta cerului senină
Plângând uitate doruri strigă să deschid
Din nepăsare-au să rămână încuiate
Și-are să fugă timpul soarelui pe lună
Și-are să ardă o iubire cale lungă
Și-are să curgă timpul inimi-n țărână
Secat de suflet trupul umblă ca o umbră
Arde
Fugind nebun de urma soarelui ce arde
La umbra norului mă stinge loc pustiu
Adăpostindu-mă de zilele uscate
Mă udă lacrima cărându-mi dor târziu
Cerul se umple de lumini plutind în noapte
Dar numai una-mi arde inima sclipind
Pătrunde-n vise inventând o realitate
Steaua departe, prea deprte strălucind
Privirea-nchide amintirile sub pleoape
Arzând retina cu imagini dogorind
Convoacă-n taină amăgirile deșarte
Pornind furtuna umblă cugetul dormind
Arzând cuvintele ce-au vrut să fie șopte
Le-aștern pe pagina tăcerilor mințind
Cenușa timpului scutindu-le de fapte
Între coperțile trecutului murind
Rămâne sufletul strivindu-se de poate
Caută sufletul pereche stăruind
Uită că timpul furișându-se va arde
La poarta umbrelor ajunge ispășind
Sertare
Într-un sertar am două scaune și-o floare
Un ac de păr și o dorință mult pre mare
În alt sertar doarme un pat și-o înserare
Două sertare află-n ele întâmplare
Ocupă spațiul stând deschise către soare
Așteaptă rănile deschise o salvare
Să le donez tot conținutul ce mă doare
Nu le primesc căci au și alți-așa sertare
Cu veri firești le-aș încărca de mi-ar fi mare
Multe povești trăite-n doi fără hotare
Cu poze vesele și pline culoare
Dar ce păcat, sunt ocupate cu-ntristare
Se-adună umbre-ntunecând alte sertare
Din ele curg în călimară ploi amare
Să le aștern descălecând pe pagini goale
Zburând în ultimul sertar fără scăpare
Le-nghite praful aruncându-le-n uitare
Totate cuvintele-ngropate-n așteptare
Le-neacă timpul alergând cu nepăsare
Caut în beznă prin sertare fir de soare
Aș ocupa dulapul tot cu altă stare
Dar nu găsesc unde se află prin sertare
Stau încurcat filozofând idei bizare
Întins în patul răsturnat de-un ac și-o floare
Îngerul iubirii
Pe cer un înger strălucind ți-aprinde-n vis fantasme
Din aripi curg hălăduind pleiade lungi de astre
Pășind în zbor cărări se-ntind petale-nmiresmate
În urmă stelele sclipind plutesc imaculate
Din ochi scânteile-i lucind te-ating înaripate
Stârnindu-ți dorul te înving privirile-adresate
Cu zâmbet scutură senin pe zilele-norate
Alegoria-n gând pornind imagini parfumate
Ți-aprinde focul mistuind toți demoni-n păcate
Sperând să-ți cânte glas divin cuvinte fermecate
Crescându-ți aripi de măslin pe ramurile toate
Legând cu îngerul destin etern în realitate
Întrebări
Arde aprins sufletul trist, ca o hârtie
Cade respins alunecând în nebunie
Dorul nestins aduce-n vise amăgire
Dragostea umblă risipindu-se-n pustie
Am întrebat un trecător despre iubire
Și mi-a răspuns: cea care-ți umple amintire
Deschide aripi, te cuprinde bucurie
Numai în doi se va aprinde fericire
Am întrebat și primăvara, poate știe
Cu flori de Mai a-ntins covorul pe câmpie
Către livezi m-ampins cu zumzet de albine
Singur și trist am admirat doar eu cu mine
Cuprins de ploaie-am întrebat și curcubeul
Și-antins culorile în arc pictându-mi cerul
Ajuns în noapte-a mai rămas doar efemerul
Ascuns prin toate s-a retras păstrând misterul
Nelămurit am întrebat în toamnă vântul
Suflând copacii aiurit umple tot câmpul
Acoperind cu frunze veștede pământul
Șuieră fără de răspuns să-ncurce gândul
Și-atunci întreb stelele toate despre una
Cea care sufletul mi-a frânt pornind furtuna
Tăcute-n noapte mă privesc pețindu-mi luna
Nu mi-au răspuns nici ele toate nici ea una
Mi-a mai rămas de întrebat cerul și lumea
Soarele, noaptea și pe voi: unde-i minunea?
De ce iubim când ne aruncă omisiunea
Unde sunt oamenii cei buni, ce-i compasiunea?
Ascuns de timp am să întreb la porți divine
Unde-i lumina când te stinge o iubire
De s-ar putea cândva din nou s-ajung la tine
Degeaba-ntreb, răspunsu-i mort, n-are să-nvie
Povești de iarnă
Se-așează brumă peste frunza arămie
Copacii freamătă privind creanga pustie
Florile-și lasă pe pământ sămânța vie
Distinsa toamnă încheind a sa domnie
Haiducul vânt pornește-n goană vijelie
Cireada norilor mânând-o spre câmpie
Acoperind cerul cu haină plumburie
Domnița iarnă conducând ceremonie
Pârâu-ngheță acceptând criogenie
Se furișează pe sub sticla sidefie
Macină piatra dovedind supremație
Susură lin interpretând o melodie
Din cer pornește alb spectacol de magie
Fulgii de nea dansând balet cu fantezie
Plutind incert coboară pături să devie
Se-așează glugă pe pământuri argintie
Prin văi și dealuri se adună colonie
Sosesc copii alergănd cu veselie
Bulgării zboră anunțând o bătălie
Coboară săniile gonind cu vitejie
Culoarea tace ascultând monotonie
Dar se întoarce fluturând la geam zglobie
Crăciunul coace o dorință-ntr-o cutie
Preface visele în mare bucurie
Să curgă timpul
Și-are să curgă timpul veșted strâns în noi
Golit de roate bate ceasul doar din arcuri
Se zbate-o inimă uitată prin noroi
S-o-ndepărtăm echilibrat călcând cu tancuri
Și-are să curgă timpul fără vre-un motiv
Pe drum de praf a zăbovit o amintire
Bucăți de vise, răsturnate cad pe zi
Se-adună iar în asfințit, s-aștepte noapte
Și-are să curgă timpul florilor de măr
Lăsând în urmă anotipurile-albastre
Se-ntinde lungă o petală albă-n păr
Rămân desculț lipsit de aripa speranței
Și-are să curgă timpul până la nimic
Strivind cu noapte poarta cerului senină
Plângând uitate doruri strigă să deschid
Din nepăsare-au să rămână încuiate
Și-are să fugă timpul soarelui pe lună
Și-are să ardă o iubire cale lungă
Și-are să curgă timpul inimi-n țărână
Secat de suflet trupul umblă ca o umbră
Arde
Fugind nebun de urma soarelui ce arde
La umbra norului mă stinge loc pustiu
Adăpostindu-mă de zilele uscate
Mă udă lacrima cărându-mi dor târziu
Cerul se umple de lumini plutind în noapte
Dar numai una-mi arde inima sclipind
Pătrunde-n vise inventând o realitate
Steaua departe, prea deprte strălucind
Privirea-nchide amintirile sub pleoape
Arzând retina cu imagini dogorind
Convoacă-n taină amăgirile deșarte
Pornind furtuna umblă cugetul dormind
Arzând cuvintele ce-au vrut să fie șopte
Le-aștern pe pagina tăcerilor mințind
Cenușa timpului scutindu-le de fapte
Între coperțile trecutului murind
Rămâne sufletul strivindu-se de poate
Caută sufletul pereche stăruind
Uită că timpul furișându-se va arde
La poarta umbrelor ajunge ispășind
Sertare
Într-un sertar am două scaune și-o floare
Un ac de păr și o dorință mult pre mare
În alt sertar doarme un pat și-o înserare
Două sertare află-n ele întâmplare
Ocupă spațiul stând deschise către soare
Așteaptă rănile deschise o salvare
Să le donez tot conținutul ce mă doare
Nu le primesc căci au și alți-așa sertare
Cu veri firești le-aș încărca de mi-ar fi mare
Multe povești trăite-n doi fără hotare
Cu poze vesele și pline culoare
Dar ce păcat, sunt ocupate cu-ntristare
Se-adună umbre-ntunecând alte sertare
Din ele curg în călimară ploi amare
Să le aștern descălecând pe pagini goale
Zburând în ultimul sertar fără scăpare
Le-nghite praful aruncându-le-n uitare
Totate cuvintele-ngropate-n așteptare
Le-neacă timpul alergând cu nepăsare
Caut în beznă prin sertare fir de soare
Aș ocupa dulapul tot cu altă stare
Dar nu găsesc unde se află prin sertare
Stau încurcat filozofând idei bizare
Întins în patul răsturnat de-un ac și-o floare
Îngerul iubirii
Pe cer un înger strălucind ți-aprinde-n vis fantasme
Din aripi curg hălăduind pleiade lungi de astre
Pășind în zbor cărări se-ntind petale-nmiresmate
În urmă stelele sclipind plutesc imaculate
Din ochi scânteile-i lucind te-ating înaripate
Stârnindu-ți dorul te înving privirile-adresate
Cu zâmbet scutură senin pe zilele-norate
Alegoria-n gând pornind imagini parfumate
Ți-aprinde focul mistuind toți demoni-n păcate
Sperând să-ți cânte glas divin cuvinte fermecate
Crescându-ți aripi de măslin pe ramurile toate
Legând cu îngerul destin etern în realitate
Întrebări
Arde aprins sufletul trist, ca o hârtie
Cade respins alunecând în nebunie
Dorul nestins aduce-n vise amăgire
Dragostea umblă risipindu-se-n pustie
Am întrebat un trecător despre iubire
Și mi-a răspuns: cea care-ți umple amintire
Deschide aripi, te cuprinde bucurie
Numai în doi se va aprinde fericire
Am întrebat și primăvara, poate știe
Cu flori de Mai a-ntins covorul pe câmpie
Către livezi m-ampins cu zumzet de albine
Singur și trist am admirat doar eu cu mine
Cuprins de ploaie-am întrebat și curcubeul
Și-antins culorile în arc pictându-mi cerul
Ajuns în noapte-a mai rămas doar efemerul
Ascuns prin toate s-a retras păstrând misterul
Nelămurit am întrebat în toamnă vântul
Suflând copacii aiurit umple tot câmpul
Acoperind cu frunze veștede pământul
Șuieră fără de răspuns să-ncurce gândul
Și-atunci întreb stelele toate despre una
Cea care sufletul mi-a frânt pornind furtuna
Tăcute-n noapte mă privesc pețindu-mi luna
Nu mi-au răspuns nici ele toate nici ea una
Mi-a mai rămas de întrebat cerul și lumea
Soarele, noaptea și pe voi: unde-i minunea?
De ce iubim când ne aruncă omisiunea
Unde sunt oamenii cei buni, ce-i compasiunea?
Ascuns de timp am să întreb la porți divine
Unde-i lumina când te stinge o iubire
De s-ar putea cândva din nou s-ajung la tine
Degeaba-ntreb, răspunsu-i mort, n-are să-nvie