Tu, eu și prezentul
Mă întreb cu ce am greșit eu oare
Când fericirea doar o amintire pare.
Zâmbetele tale dulci s-au dus departe,
Iar acum o mare de regrete ne desparte.
Drumul meu după pașii tăi se ghida,
Ritmul inimii mele doar tu îl puteai schimba,
Dar nu mai e nimic cert în lumea de astăzi,
Și doar cu tine acum aș găsi ale realității oglinzi.
Cu gândul dus departe, dar mereu la tine,
Știu că doar vina mai e-n suflet la mine
Si aștept și doar la greșelile veșnice mă gândesc,
Până când, tristă, singură și îngândurată ațipesc.
O vreme, m-ai făcut să mă simt liberă și curajoasă,
Însă acum orice hotărâre a mea mi se pare copilăroasă.
Cu tine puteam fi oricând, oricine,
Dar am rămas să fiu eu doar cu mine.
Poate că povestea noastră se încheie aici,
Poate că am să aștept de furie să te vindeci,
Sau poate că voi accepta și acum vina ca fiind a mea,
O crimă obișnuită în lumea pașnică din iluzia ta.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 15 februarie 2023
Vizualizări: 957
Poezii din aceiaşi categorie
Ne plouă..iubito!
Ne plouă iubito cu picuri reci
Dar, cum să simt că aș fi ud,
Când trupu-ți strâng, hulpav
Și-mi plac cuvintele ce le aud.
Pășim îmbrățișați și ne-amintim
De anii noștri ce-i purtăm în cârcă,
De ce-a fost greu sau bine-n viață
Și despre tot ce astăzi...ne încearcă.
Cândva credeam că timpu-i lung
Și vreme-aveam pentru socoată,
Acum simțim că anii-s numărați
Și că vom fi chemați...la judecată.
De sus luna ne luminează calea
Și ne arată pe unde să plutim,
Și din înalt, duios, pare să spună
Că timpul nu-i trecut, să ne iubim.
Nu stau să văd cum noru-o fură
Și dragăstos, soția îmi sărut,
Și mulțumiri înalț la Domnul
Că golu-n viață...mi-a umplut!
Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Sticloviu
Mă auzi, dar niciodată nu mă asculți;mă vezi, dar niciodată nu mă privești;mă atingi, dar niciodată nu mă mângâi;mă miroși,dar niciodată nu-mi simți mireasma îmbietoare.
Îmi împrăștii inima în mii de cioburi,
Îmi tai carnea cu un fierăstrău,
Iar când vii și le pui cap la cap
Imi faci inima de sticlă să bată din nou […]
Doar o mică atingere de-a ta,
Doar un chicot mic,
Fac ca lumea mea să-nflorească
Ca florile din mijlocul lui Avril…
Un simplu vis cu tine
O simplă atingere trupească
Fac ca eu să înfloresc din ruine.
Ink Flows
Like ink on paper
Old and new memories answer
Vague thoughts into wishes
Each puddle, a story flashes
Yet, in ink I wrote
Our ambience simply on a note
Uncut emotions on a pen
Use of your beauty, sweet awaken
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Jurăminte
Nu-s jurămintele frumoase minciuni colorate?
Nu-s culorile toate vesele jurăminte?
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Că marea-i albastră ce are un evantai de sclipiri cu valurile sparte...
Iar tu ești acum acasă,
Eu scriindu-ți cu lacrimi,
Știindu-te mult prea departe...
Există dragoste cu jurăminte?
Există!
Însă nouă ne pasă,
Mie de tine ,ție de mine,
Noi credem în iubirea cu jurăminte..!
Chiar dacă o lume întreagă întreabă,
De-s jurămintele frumoase minciuni colorate,
Ori culorile toate-s vesele jurăminte....
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Dar mie îmi pasă de tine
Sperând că și ție îți pasă de mine,
Iar dragostea noastră,
Nu știe și nici nu vrea să moară vreodată,
Jurând de taină neauzite șoptite jurăminte!
(20 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ne plouă..iubito!
Ne plouă iubito cu picuri reci
Dar, cum să simt că aș fi ud,
Când trupu-ți strâng, hulpav
Și-mi plac cuvintele ce le aud.
Pășim îmbrățișați și ne-amintim
De anii noștri ce-i purtăm în cârcă,
De ce-a fost greu sau bine-n viață
Și despre tot ce astăzi...ne încearcă.
Cândva credeam că timpu-i lung
Și vreme-aveam pentru socoată,
Acum simțim că anii-s numărați
Și că vom fi chemați...la judecată.
De sus luna ne luminează calea
Și ne arată pe unde să plutim,
Și din înalt, duios, pare să spună
Că timpul nu-i trecut, să ne iubim.
Nu stau să văd cum noru-o fură
Și dragăstos, soția îmi sărut,
Și mulțumiri înalț la Domnul
Că golu-n viață...mi-a umplut!
Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Sticloviu
Mă auzi, dar niciodată nu mă asculți;mă vezi, dar niciodată nu mă privești;mă atingi, dar niciodată nu mă mângâi;mă miroși,dar niciodată nu-mi simți mireasma îmbietoare.
Îmi împrăștii inima în mii de cioburi,
Îmi tai carnea cu un fierăstrău,
Iar când vii și le pui cap la cap
Imi faci inima de sticlă să bată din nou […]
Doar o mică atingere de-a ta,
Doar un chicot mic,
Fac ca lumea mea să-nflorească
Ca florile din mijlocul lui Avril…
Un simplu vis cu tine
O simplă atingere trupească
Fac ca eu să înfloresc din ruine.
Ink Flows
Like ink on paper
Old and new memories answer
Vague thoughts into wishes
Each puddle, a story flashes
Yet, in ink I wrote
Our ambience simply on a note
Uncut emotions on a pen
Use of your beauty, sweet awaken
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Jurăminte
Nu-s jurămintele frumoase minciuni colorate?
Nu-s culorile toate vesele jurăminte?
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Că marea-i albastră ce are un evantai de sclipiri cu valurile sparte...
Iar tu ești acum acasă,
Eu scriindu-ți cu lacrimi,
Știindu-te mult prea departe...
Există dragoste cu jurăminte?
Există!
Însă nouă ne pasă,
Mie de tine ,ție de mine,
Noi credem în iubirea cu jurăminte..!
Chiar dacă o lume întreagă întreabă,
De-s jurămintele frumoase minciuni colorate,
Ori culorile toate-s vesele jurăminte....
Și ce-s săruturile noastre iubită dragă,
Minciuni ori jurăminte ori nici că ne pasă,
Dar mie îmi pasă de tine
Sperând că și ție îți pasă de mine,
Iar dragostea noastră,
Nu știe și nici nu vrea să moară vreodată,
Jurând de taină neauzite șoptite jurăminte!
(20 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
Diaspora
Tot mai mulți moldoveni pleacă,
Și nu se mai gândesc la familie
Ca fiecare om așteapta,
Cât va mai tine această filosofie.
Lucrează cu anii la betoane
Pentru a primi niste monede,
Dar cu niste rabdări că pe poale
Ei vor succede.
Tot trece timpul pîna când,
Se gândește să plece înapoi,la familie
Dar tot îl trece un gând...
Cât va continua această poezie?
Și ajugând acolo,
Se gândesc la diaspora
Deoarece vor ca,
Să trăiască acolo mai bine
Au condiții de trai,dar...
Nu pot lăsa familia,
Căci este că un dar(cadou)
Ce nu poate fi prețuit nici că Biblia.
Și tot ajung la un gând comun,
Părinții,familia nu sunt mai pretiuti că diaspora
Așa că gândestete bine,până îți spun
Nu te grăbi a explora
Căci viața are multe întorsături,
Prin care trec toti,
Cu foarte multe răsturnături
Dar,oricât de greu ar fi tu tot inoți..
Compusa și scrisă de:Leca Nicolae
Ființa armonioasa
Înaltul cer s-a deschis
Si tu mi-ai apărut in vis
Ca o raza de lumina
Coborând ușor de sus
Venind sa-mi ierți nerăbdarea
Pan' la al soarelui apus
Privirea ta m-a săgetat
Si trupul meu ti s-a supus
O prea dulce zeitate
Vindeca-mi dorul nespus
Lumina ochilor tai
Străvezie și plăpândă
Cu chip suav și trup subțire
Si cu-o voce mult prea blândă
Mi-ai sporit cu glas armonic
Si cu ochii de cleștar
Iti jur iubire pura,fără a-se sfârși
Pana când inima se va ofilii
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Rugăciune către Sfântul Mare Mucenice Gheorghe purtătorul de biruință
În var ai fost tu aruncat
Mucenicie -ai îndurat
Pe roată tu ai fost târât,
De idolatrii ocărât,
Ai săvârșit multe minuni,
Deși ei credeau că sunt minciuni,
Atât de mult ai îndrăznit,
Cunună tu ai dobândit .
Iar trupul tău nestricăcios,
În raclă așezat,
Celor ce cred în Hristos,
Spre-nchinare le-a fost dat ,
Și din mormânt tu vindecare,
Ne-aduci la tot necazul mare.
Sfinte Mare Mucenice Gheorghe te rugăm,
Ajută -ne pe noi credința dreaptă s-o păstrăm. Amin !
- Rada Maria 6D -
Un trandafir roșu
Un trandafir roșu
În mâinile tale
Pe care-aș vrea să le sărut
Simt urmele făcute de petale
De-un trandafir ce tu mi-ai dăruit
Și cine ar putea cuprinde
Al tău veșmânt plin de iubire
Eu aș putea da o-ncercare
Inima mea să o deschid cu-o floare
Cuvinte scrise în culoare
Iubire și pasiune
Rămân pe veci în sufletul nostru
Dăruind un trandafir roșu!
Cristina Vesa
,, Când spun amor ,,
Când spun amor , eu spun iubire ,
Când spun iubire , spun amor ,
Și-n fericita potrivire
Găsesc mereu , același dor ..
Când spun iubire , spun dorință ,
Iar când dorință spun , mi-e dor
De minunata consecință
A unei clipe de amor .
Când spun acestea , ca un cântec
Răsună glasul meu , ușor ,
Vibrând în suflet și în pântec
Romanța dulcelui amor ..
Atunci , sărut a pozei gură ,
Și-n fericirea cea de vis
Renaște-o clipă din natură ,
Duetul nostru interzis ..
Stefan Kaurek
Diaspora
Tot mai mulți moldoveni pleacă,
Și nu se mai gândesc la familie
Ca fiecare om așteapta,
Cât va mai tine această filosofie.
Lucrează cu anii la betoane
Pentru a primi niste monede,
Dar cu niste rabdări că pe poale
Ei vor succede.
Tot trece timpul pîna când,
Se gândește să plece înapoi,la familie
Dar tot îl trece un gând...
Cât va continua această poezie?
Și ajugând acolo,
Se gândesc la diaspora
Deoarece vor ca,
Să trăiască acolo mai bine
Au condiții de trai,dar...
Nu pot lăsa familia,
Căci este că un dar(cadou)
Ce nu poate fi prețuit nici că Biblia.
Și tot ajung la un gând comun,
Părinții,familia nu sunt mai pretiuti că diaspora
Așa că gândestete bine,până îți spun
Nu te grăbi a explora
Căci viața are multe întorsături,
Prin care trec toti,
Cu foarte multe răsturnături
Dar,oricât de greu ar fi tu tot inoți..
Compusa și scrisă de:Leca Nicolae
Ființa armonioasa
Înaltul cer s-a deschis
Si tu mi-ai apărut in vis
Ca o raza de lumina
Coborând ușor de sus
Venind sa-mi ierți nerăbdarea
Pan' la al soarelui apus
Privirea ta m-a săgetat
Si trupul meu ti s-a supus
O prea dulce zeitate
Vindeca-mi dorul nespus
Lumina ochilor tai
Străvezie și plăpândă
Cu chip suav și trup subțire
Si cu-o voce mult prea blândă
Mi-ai sporit cu glas armonic
Si cu ochii de cleștar
Iti jur iubire pura,fără a-se sfârși
Pana când inima se va ofilii
În golul inimi
În golul inimi
În adâncul ei
Cu mult timp în urma
Trăia regina
Cu numele,, iubirea ,,
Arunca cu un arcuș
Veselie și iubire
Ca un Cupidon
Ieșit din fire
Vremea trece
Generați peste generați
Vorbe rele se arunca
Iar ea încet încet
Incepe sa se duca
Oamenii rai
O tot rănesc
Iar fiecare bucata lipita
Doare ,încet încet
As vrea sa o pot ajuta
Dar durerea ma termina
Nu pot pune un bandaj
Pe inima ranita
Pe cerul negru
O stea căzătoare
În golul inimi
Apare o lumina orbitoare
În întuneric
Lumina reapare
Chiar dacă în spatele ei
Golul format
Încă doare.
Rugăciune către Sfântul Mare Mucenice Gheorghe purtătorul de biruință
În var ai fost tu aruncat
Mucenicie -ai îndurat
Pe roată tu ai fost târât,
De idolatrii ocărât,
Ai săvârșit multe minuni,
Deși ei credeau că sunt minciuni,
Atât de mult ai îndrăznit,
Cunună tu ai dobândit .
Iar trupul tău nestricăcios,
În raclă așezat,
Celor ce cred în Hristos,
Spre-nchinare le-a fost dat ,
Și din mormânt tu vindecare,
Ne-aduci la tot necazul mare.
Sfinte Mare Mucenice Gheorghe te rugăm,
Ajută -ne pe noi credința dreaptă s-o păstrăm. Amin !
- Rada Maria 6D -
Un trandafir roșu
Un trandafir roșu
În mâinile tale
Pe care-aș vrea să le sărut
Simt urmele făcute de petale
De-un trandafir ce tu mi-ai dăruit
Și cine ar putea cuprinde
Al tău veșmânt plin de iubire
Eu aș putea da o-ncercare
Inima mea să o deschid cu-o floare
Cuvinte scrise în culoare
Iubire și pasiune
Rămân pe veci în sufletul nostru
Dăruind un trandafir roșu!
Cristina Vesa
,, Când spun amor ,,
Când spun amor , eu spun iubire ,
Când spun iubire , spun amor ,
Și-n fericita potrivire
Găsesc mereu , același dor ..
Când spun iubire , spun dorință ,
Iar când dorință spun , mi-e dor
De minunata consecință
A unei clipe de amor .
Când spun acestea , ca un cântec
Răsună glasul meu , ușor ,
Vibrând în suflet și în pântec
Romanța dulcelui amor ..
Atunci , sărut a pozei gură ,
Și-n fericirea cea de vis
Renaște-o clipă din natură ,
Duetul nostru interzis ..
Stefan Kaurek