Tu, eu și prezentul
Mă întreb cu ce am greșit eu oare
Când fericirea doar o amintire pare.
Zâmbetele tale dulci s-au dus departe,
Iar acum o mare de regrete ne desparte.
Drumul meu după pașii tăi se ghida,
Ritmul inimii mele doar tu îl puteai schimba,
Dar nu mai e nimic cert în lumea de astăzi,
Și doar cu tine acum aș găsi ale realității oglinzi.
Cu gândul dus departe, dar mereu la tine,
Știu că doar vina mai e-n suflet la mine
Si aștept și doar la greșelile veșnice mă gândesc,
Până când, tristă, singură și îngândurată ațipesc.
O vreme, m-ai făcut să mă simt liberă și curajoasă,
Însă acum orice hotărâre a mea mi se pare copilăroasă.
Cu tine puteam fi oricând, oricine,
Dar am rămas să fiu eu doar cu mine.
Poate că povestea noastră se încheie aici,
Poate că am să aștept de furie să te vindeci,
Sau poate că voi accepta și acum vina ca fiind a mea,
O crimă obișnuită în lumea pașnică din iluzia ta.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 15 февраля 2023
Просмотры: 959
Стихи из этой категории
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Transparența
Iubitul meu cu chip de înger,
Pari din exterior un fulger.
Dorul care mă cuprinde,
Nu accepți că e pentru tine..
În urma unei concluzii,
Nu înțeleg sensul furtunii.
Așteptarea și dorul meu,
Chemarea la îngerul meu..
Timpul, o, da! Timpul!
Din picături de vise, sufletu-și croiește
Lacrimi ce îți taie răsuflarea-n piept
Se adună norii-n câmpul de narcise,
E cam întuneric, oare ce aștept?
Sus pe o colină, soarele se luptă,
Caută o breșă-n cerul greu de fier,
Se va mai deschide, ușa aia ruptă?
Mai exista șansă? Oare să mai sper?
Dinspre ceas răzbate zgomotul de arcuri -
Timpul ce se luptă cu un mecanism.
Nimenea nu poate, nici chiar peste veacuri
Ca să îl oprească,… e un paseism!
Norii nu-s pe viață, ușa nu-i doar una,
Soarele răsare, totul e frumos,
Ceru-i plin de stele, apare și luna,
Timpul? O, da!...Timpul nu-i mărinimos.
Cerc logic
Îmi place să tac. Să tac și s-ascult.
În juru-mi, atîta tumult
Și strigăte și ecouri de glasuri subțiri,
Să te privesc la fel de pierdut,
În vraja primei iubiri!
Oriunde-aș fi printre străini,
Oricum ar fi ei de haini,
Câtă vreme-s lângă tine,
De nimeni și nimic nu-mi pasă
Pentru că mă simt acasă
Și-mi este bine!
...
Când vrei să mă-ntrebi
De-mi este bine,
Gândește doar că sunt cu tine,
Și lângă tine-atâta știu:
Sunt acasă și sunt viu!
...
Mai mult de-atât, ce să-ți mai spun?
Multe n-am să-ți povestesc,
Fiind cu tine, sunt mai bun
Fiind mai bun, o, te privesc
Și privindu-te îți spun
Soarele meu, cât te iubesc!
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în portugheză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como antes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Eram os dias do "eu amo-te
Nós dois vivendo felizes nos nossos sonhos
Era o tempo dos "eu amo-te".
E depois quis abrir as minhas asas.
Queria experimentar outros amores
Outros "amo-te", outros "sempre".
Mas era contigo que sonhava à noite, meu amor
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Era querer e conhecer
Tudo sobre a vida, talvez depressa demais
Estava a descobrir a vida
Com as suas tristezas, as suas alegrias, as suas loucuras.
Eu queria viver como o tempo
Seguir as minhas horas, viver o presente
Quanto mais eu vivia, mais te amava ternamente
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demais e não posso viver sem ti.
,,O clipă de sinceritate" în italiană
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Un momento di sincerità
Un momento di sincerità
invece di arrivederci
regaliamo un po' di bellezza
quest'ultima ora.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo.
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Transparența
Iubitul meu cu chip de înger,
Pari din exterior un fulger.
Dorul care mă cuprinde,
Nu accepți că e pentru tine..
În urma unei concluzii,
Nu înțeleg sensul furtunii.
Așteptarea și dorul meu,
Chemarea la îngerul meu..
Timpul, o, da! Timpul!
Din picături de vise, sufletu-și croiește
Lacrimi ce îți taie răsuflarea-n piept
Se adună norii-n câmpul de narcise,
E cam întuneric, oare ce aștept?
Sus pe o colină, soarele se luptă,
Caută o breșă-n cerul greu de fier,
Se va mai deschide, ușa aia ruptă?
Mai exista șansă? Oare să mai sper?
Dinspre ceas răzbate zgomotul de arcuri -
Timpul ce se luptă cu un mecanism.
Nimenea nu poate, nici chiar peste veacuri
Ca să îl oprească,… e un paseism!
Norii nu-s pe viață, ușa nu-i doar una,
Soarele răsare, totul e frumos,
Ceru-i plin de stele, apare și luna,
Timpul? O, da!...Timpul nu-i mărinimos.
Cerc logic
Îmi place să tac. Să tac și s-ascult.
În juru-mi, atîta tumult
Și strigăte și ecouri de glasuri subțiri,
Să te privesc la fel de pierdut,
În vraja primei iubiri!
Oriunde-aș fi printre străini,
Oricum ar fi ei de haini,
Câtă vreme-s lângă tine,
De nimeni și nimic nu-mi pasă
Pentru că mă simt acasă
Și-mi este bine!
...
Când vrei să mă-ntrebi
De-mi este bine,
Gândește doar că sunt cu tine,
Și lângă tine-atâta știu:
Sunt acasă și sunt viu!
...
Mai mult de-atât, ce să-ți mai spun?
Multe n-am să-ți povestesc,
Fiind cu tine, sunt mai bun
Fiind mai bun, o, te privesc
Și privindu-te îți spun
Soarele meu, cât te iubesc!
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în portugheză
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como antes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Eram os dias do "eu amo-te
Nós dois vivendo felizes nos nossos sonhos
Era o tempo dos "eu amo-te".
E depois quis abrir as minhas asas.
Queria experimentar outros amores
Outros "amo-te", outros "sempre".
Mas era contigo que sonhava à noite, meu amor
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demasiado e não posso viver sem ti
Era querer e conhecer
Tudo sobre a vida, talvez depressa demais
Estava a descobrir a vida
Com as suas tristezas, as suas alegrias, as suas loucuras.
Eu queria viver como o tempo
Seguir as minhas horas, viver o presente
Quanto mais eu vivia, mais te amava ternamente
Perdoa-me este capricho de criança
Perdoa-me, volta para mim como dantes
Amo-te demais e não posso viver sem ti.
,,O clipă de sinceritate" în italiană
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Un momento di sincerità
Un momento di sincerità
invece di arrivederci
regaliamo un po' di bellezza
quest'ultima ora.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo.
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Другие стихотворения автора
Locuiește azi un suflet
Locuiește azi un suflet
Ce-i de mult uitat de lume
Care are într-un cântec
O magie mai anume
Si sperând sa o găsească
Un alt suflet curajos
Cineva s-o liniștească
Și-i va fi lui credincios
Căci a suferit nu-i gluma
Ani la rând ea tot stătea
Si uitându-se la mâna
Ea spera, spera , spera
S-o salveze pe vecie
De tortura lui , extrema
Sa facă din-nou magie
Si sa fie iar emblema
Suflet deșertic
Lăsat de izbeliște
În abisul-ntunecat ,
Agonia-i boală crunta
Când incerci să scapi.
Hoinar si trist
Cu păcatele in spate,
Singur ,tăcut
Cu gânduri tulburare,
Privind etern spre nicăieri.
Fără vreun scop sau datorie,
Pustiul sufletului meu
Ca un deșert fără camile ,
Statornic inghetat in mine.
Copilului meu
tu, copilu din mine, vei plange
o sa te tortureze cum stiai langa el a rade
si cum in bratele lui te facea a cade,
maine insa in bratele durerii vei sade
unde vei simtii cum inima ti impietreste.
sa nu te invinovatesti
sa nu cumva la suflet sa te racesti
cand vei afla ca singurica o sa trebuiasca sa te incalzesti,
ori ca altfel ai sa stralucesti
dar acu in durerea straniu de mare.
ti as fi scris, sa te pregatesti
dar stiu cum esti
ai incepe in ganduri sa te ratacesti,
si cand durerea va lovi din plin ai sa amortesti
caci esti al meu copil ce zace in iubire.
"Lumea mea are chipul tău"
Să fii al meu, înseamnă să-mi fii dor,
Când timpul trece greu și fără zbor,
Să-mi fii lumină-n clipa cea mai grea,
Și alin când inima nu mai vrea.
Să fii al meu, e drum fără sfârșit,
E pasul care știe ce-a iubit,
E liniștea ce-mi curge prin cuvânt,
Și glasul tău, când totul e tăcând.
Să fii al meu, nu-i vis, ci e trăire,
O clipă care naște amintire,
Un „noi” ce stă în suflet neclintit,
Și-n ochii tăi — un „da” nesfârșit.
despartire
voi pleca
odata cu umbrele noptii,
cand zorii se vor furisa
cu pasi racorosi si tarzii
in asternutul tau instelat
si-ti vor aseza la picioare
ofranda lor de lumina,
iti voi mangaia pentru ultima oara
parul,
si pentru ultima oara
iti voi saruta sanii cu miere,
cat te-am iubit,
desi n-am crezut niciodata
ca in tine imi voi gasi
limanul
pe care-l caut de atata amar de vreme,
trebuie sa plec,
sa imi continui calea ratacita
care duce poate spre nicaieri
sau poate
catre taramul tainic si luminos
unde sufletul meu
s-a nascut pentru intaia oara,
si unde
a contemplat pentru prima oara
paradisul...
Brăila
Mă plimbai pe străzile Brăilei de multe ori, le-am străbătut la pas, și cu fiece plimbare am descoperit câ te ceva. Brăila, un oraș alinat de briza răcoroasă a Dunării, fluviul superb, care este precum sufletul orașului. Aici, oamenii simt diverse situații precum valurile Dunării, și fiecare val reușește să răzbească, și să încânte privirea, impresionând cu armonia sa.
Aici, fiecare om are o poveste bătrânească de spus. Tradițiile diferitelor comunități nu s-au pierdut, ci au fost conservate cu multă grijă de pasionalii brăileni. Portul, acum căzut în dizgrație, cândva a fost inima orașului, care a putut să devină ce este astăzi cu ajutorul său. Brăila, un oraș cu multe etnii, provenite din diverse colțuri ale Europei, este un oraș al armoniei între popoare și cultură.
Clădirile sale, monumente arhitectonice, îmbină modernul cu vechiul. Poți vedea case din ani '20, stând alături de clădiri noi. Și totul se îmbină într-un grațios dans dintre epoci, un dans care nu are cum să nu îți stârnească interesul și admirația.
Bisericile numeroase ale Brăilei conservă, alături de muzeu și clădiri celebre, istoria unei așezări vechi, cu o poveste îndelungată în spate. Nimeni nu ar putea bănui câte comori culturale se pot ascunde în spatele unor fațade, acoperișuri, uneori chiar ruine. Totul este o combinație între oeiental și occidental, cu amprenta locală.
Locuitorii, primitori, îți oferă totul. Nimeni nu este o mai bună călăuză decât un brăilean care a crescut și a iubit în acest oraș, ce se leagănă în ritmul Dunării.
De aceea, dragi cititori, Brăila este unică. Căci înseamnă o combinație între natură și omenire, un mixt ce a reușit. Și, tocmai de aceea, vă invit să vizitați orașul, cu drumurile sale vechi, natură minunată, dar și locuitori buni, diferiți doar prin cultură, dar nu și prin umanitate.
AUTOR: S.E.M.
(inițialele mele)
Locuiește azi un suflet
Locuiește azi un suflet
Ce-i de mult uitat de lume
Care are într-un cântec
O magie mai anume
Si sperând sa o găsească
Un alt suflet curajos
Cineva s-o liniștească
Și-i va fi lui credincios
Căci a suferit nu-i gluma
Ani la rând ea tot stătea
Si uitându-se la mâna
Ea spera, spera , spera
S-o salveze pe vecie
De tortura lui , extrema
Sa facă din-nou magie
Si sa fie iar emblema
Suflet deșertic
Lăsat de izbeliște
În abisul-ntunecat ,
Agonia-i boală crunta
Când incerci să scapi.
Hoinar si trist
Cu păcatele in spate,
Singur ,tăcut
Cu gânduri tulburare,
Privind etern spre nicăieri.
Fără vreun scop sau datorie,
Pustiul sufletului meu
Ca un deșert fără camile ,
Statornic inghetat in mine.
Copilului meu
tu, copilu din mine, vei plange
o sa te tortureze cum stiai langa el a rade
si cum in bratele lui te facea a cade,
maine insa in bratele durerii vei sade
unde vei simtii cum inima ti impietreste.
sa nu te invinovatesti
sa nu cumva la suflet sa te racesti
cand vei afla ca singurica o sa trebuiasca sa te incalzesti,
ori ca altfel ai sa stralucesti
dar acu in durerea straniu de mare.
ti as fi scris, sa te pregatesti
dar stiu cum esti
ai incepe in ganduri sa te ratacesti,
si cand durerea va lovi din plin ai sa amortesti
caci esti al meu copil ce zace in iubire.
"Lumea mea are chipul tău"
Să fii al meu, înseamnă să-mi fii dor,
Când timpul trece greu și fără zbor,
Să-mi fii lumină-n clipa cea mai grea,
Și alin când inima nu mai vrea.
Să fii al meu, e drum fără sfârșit,
E pasul care știe ce-a iubit,
E liniștea ce-mi curge prin cuvânt,
Și glasul tău, când totul e tăcând.
Să fii al meu, nu-i vis, ci e trăire,
O clipă care naște amintire,
Un „noi” ce stă în suflet neclintit,
Și-n ochii tăi — un „da” nesfârșit.
despartire
voi pleca
odata cu umbrele noptii,
cand zorii se vor furisa
cu pasi racorosi si tarzii
in asternutul tau instelat
si-ti vor aseza la picioare
ofranda lor de lumina,
iti voi mangaia pentru ultima oara
parul,
si pentru ultima oara
iti voi saruta sanii cu miere,
cat te-am iubit,
desi n-am crezut niciodata
ca in tine imi voi gasi
limanul
pe care-l caut de atata amar de vreme,
trebuie sa plec,
sa imi continui calea ratacita
care duce poate spre nicaieri
sau poate
catre taramul tainic si luminos
unde sufletul meu
s-a nascut pentru intaia oara,
si unde
a contemplat pentru prima oara
paradisul...
Brăila
Mă plimbai pe străzile Brăilei de multe ori, le-am străbătut la pas, și cu fiece plimbare am descoperit câ te ceva. Brăila, un oraș alinat de briza răcoroasă a Dunării, fluviul superb, care este precum sufletul orașului. Aici, oamenii simt diverse situații precum valurile Dunării, și fiecare val reușește să răzbească, și să încânte privirea, impresionând cu armonia sa.
Aici, fiecare om are o poveste bătrânească de spus. Tradițiile diferitelor comunități nu s-au pierdut, ci au fost conservate cu multă grijă de pasionalii brăileni. Portul, acum căzut în dizgrație, cândva a fost inima orașului, care a putut să devină ce este astăzi cu ajutorul său. Brăila, un oraș cu multe etnii, provenite din diverse colțuri ale Europei, este un oraș al armoniei între popoare și cultură.
Clădirile sale, monumente arhitectonice, îmbină modernul cu vechiul. Poți vedea case din ani '20, stând alături de clădiri noi. Și totul se îmbină într-un grațios dans dintre epoci, un dans care nu are cum să nu îți stârnească interesul și admirația.
Bisericile numeroase ale Brăilei conservă, alături de muzeu și clădiri celebre, istoria unei așezări vechi, cu o poveste îndelungată în spate. Nimeni nu ar putea bănui câte comori culturale se pot ascunde în spatele unor fațade, acoperișuri, uneori chiar ruine. Totul este o combinație între oeiental și occidental, cu amprenta locală.
Locuitorii, primitori, îți oferă totul. Nimeni nu este o mai bună călăuză decât un brăilean care a crescut și a iubit în acest oraș, ce se leagănă în ritmul Dunării.
De aceea, dragi cititori, Brăila este unică. Căci înseamnă o combinație între natură și omenire, un mixt ce a reușit. Și, tocmai de aceea, vă invit să vizitați orașul, cu drumurile sale vechi, natură minunată, dar și locuitori buni, diferiți doar prin cultură, dar nu și prin umanitate.
AUTOR: S.E.M.
(inițialele mele)