Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 31 iulie 2023
Vizualizări: 653
Poezii din aceiaşi categorie
E primăvară!
E primăvară, îi simt căldura
Adusă de adierea unui vânt,
E timpul bun pentru-arătură
Și de pus sămânța în pământ
Ziua, e din ce în ce mai lungă
Iar nopțile încep să fie scurte,
Țăranul cu greu mai dovedește
Foc să dea la cei gunoi în curte
Copacii sunt încărcați de flori
Și colindați de roiuri de albine,
Nectarul să îl fure pentru miere
Ce noi apoi o consumăm pe pâine
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce cuiburi fac prin rămurele,
În care zilnic vor depune ouă
Și-n timp puii vor ecloza din ele
Pe câmp tractoarele trag brazdă
Sub care vor fi puse semințele,
Și dacă cade apa binecuvântată
Țaranul îsi va umple hambarele
Diminețile sunt încă răcoroase
Și doar peste zi se încălzește,
Și-o vorbă din popor ne zice
De vrei cămara plină, din zori.. trudește!
Final de iarnă
Iarna așteaptă în final plecarea,
de a-și lua zăpezile
conservată într-o natură rece
evacuată în afara naturii,
rămas cu fiorul
prelins în lacrima uitării
strigătul dureros despărți
natura robită de iarna nemiloasă,
iarna își spune ultimul cuvant de adio
Natura caștigă procesul de a revendica
primăvara.
Iarna de Stela Enache în franceză
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Hiver
--- 1 ---
Du haut des airs, le terrible hiver tamise les nuages de neige,
Les chevaux de Troie qui voyageaient depuis longtemps se rassemblaient en tas dans le ciel ;
Les flocons volent, flottent dans les airs comme un essaim de papillons blancs,
Répandre des frissons sur les épaules pâles du pays.
Il neige le jour, il neige la nuit, il neige encore le matin !
Avec une chaîne d'argent, le fier pays s'habille ;
Le soleil rond et pâle est annoncé parmi les nuages
Comme un rêve de jeunesse parmi les années qui passent.
--- R ---
C'est tout blanc dans les champs, sur les collines, autour, au loin,
Comme des fantômes blancs, les peupliers enfilés se perdent dans le beurre,
Et sur le tronçon désolé, sans pistes, sans route,
On aperçoit les villages perdus sous les nuages blancs de fumée.
--- 2 ---
Mais la neige s'arrête, les nuages fuient, le soleil désiré
Il brille et dissipe l'océan de neige.
Voici un traîneau léger qui sillonne les vallées…
Le tintement des hochets résonnait dans l’air joyeux.
--- R ---
C'est tout blanc dans les champs, sur les collines, autour, au loin,
Comme des fantômes blancs, les peupliers enfilés se perdent dans le beurre,
Et sur le tronçon désolé, sans pistes, sans route,
On aperçoit les villages perdus sous les nuages blancs de fumée.
Melancolie de George Bacovia în olandeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melancholie
Wat een stomp, wat een gejammer in de herfst...
En het wilde hout huilt -
In de cochles klinkt een dreun,
En de dame begint zieliger.
- Luister, jij, goed, schat,
Huil niet en wees niet bang -
Hoor hoe hard, vanuit de diepte,
De aarde roept ons naar hem...
Note de Mai/1
flori de sakura,
în mersul lor spre nemurire,
oglindesc în
undele lacului
un dans îndrăzneț
al călugărilor Shaolin.//
o aprindere a sufletului
în contact cu infinitul.
Melancolie de George Bacovia în finlandeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoliaa
Mikä kanto, mikä itku syksyllä...
Ja villi puu ulvoo -
Kuuluu simpukoissa puomi,
Ja nainen aloittaa säälittävämmin.
- Kuuntele sinä, okei, kulta,
Älä itke äläkä pelkää -
Kuule kuinka kovaa, syvyydestä,
Maa hänelle kutsuu meitä...
E primăvară!
E primăvară, îi simt căldura
Adusă de adierea unui vânt,
E timpul bun pentru-arătură
Și de pus sămânța în pământ
Ziua, e din ce în ce mai lungă
Iar nopțile încep să fie scurte,
Țăranul cu greu mai dovedește
Foc să dea la cei gunoi în curte
Copacii sunt încărcați de flori
Și colindați de roiuri de albine,
Nectarul să îl fure pentru miere
Ce noi apoi o consumăm pe pâine
Și peste tot e ciripit de păsări
Ce cuiburi fac prin rămurele,
În care zilnic vor depune ouă
Și-n timp puii vor ecloza din ele
Pe câmp tractoarele trag brazdă
Sub care vor fi puse semințele,
Și dacă cade apa binecuvântată
Țaranul îsi va umple hambarele
Diminețile sunt încă răcoroase
Și doar peste zi se încălzește,
Și-o vorbă din popor ne zice
De vrei cămara plină, din zori.. trudește!
Final de iarnă
Iarna așteaptă în final plecarea,
de a-și lua zăpezile
conservată într-o natură rece
evacuată în afara naturii,
rămas cu fiorul
prelins în lacrima uitării
strigătul dureros despărți
natura robită de iarna nemiloasă,
iarna își spune ultimul cuvant de adio
Natura caștigă procesul de a revendica
primăvara.
Iarna de Stela Enache în franceză
Iarna
--- 1 ---
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
--- 2 ---
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
--- R ---
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Hiver
--- 1 ---
Du haut des airs, le terrible hiver tamise les nuages de neige,
Les chevaux de Troie qui voyageaient depuis longtemps se rassemblaient en tas dans le ciel ;
Les flocons volent, flottent dans les airs comme un essaim de papillons blancs,
Répandre des frissons sur les épaules pâles du pays.
Il neige le jour, il neige la nuit, il neige encore le matin !
Avec une chaîne d'argent, le fier pays s'habille ;
Le soleil rond et pâle est annoncé parmi les nuages
Comme un rêve de jeunesse parmi les années qui passent.
--- R ---
C'est tout blanc dans les champs, sur les collines, autour, au loin,
Comme des fantômes blancs, les peupliers enfilés se perdent dans le beurre,
Et sur le tronçon désolé, sans pistes, sans route,
On aperçoit les villages perdus sous les nuages blancs de fumée.
--- 2 ---
Mais la neige s'arrête, les nuages fuient, le soleil désiré
Il brille et dissipe l'océan de neige.
Voici un traîneau léger qui sillonne les vallées…
Le tintement des hochets résonnait dans l’air joyeux.
--- R ---
C'est tout blanc dans les champs, sur les collines, autour, au loin,
Comme des fantômes blancs, les peupliers enfilés se perdent dans le beurre,
Et sur le tronçon désolé, sans pistes, sans route,
On aperçoit les villages perdus sous les nuages blancs de fumée.
Melancolie de George Bacovia în olandeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melancholie
Wat een stomp, wat een gejammer in de herfst...
En het wilde hout huilt -
In de cochles klinkt een dreun,
En de dame begint zieliger.
- Luister, jij, goed, schat,
Huil niet en wees niet bang -
Hoor hoe hard, vanuit de diepte,
De aarde roept ons naar hem...
Note de Mai/1
flori de sakura,
în mersul lor spre nemurire,
oglindesc în
undele lacului
un dans îndrăzneț
al călugărilor Shaolin.//
o aprindere a sufletului
în contact cu infinitul.
Melancolie de George Bacovia în finlandeză
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Şi codrul sălbatec vuieşte -
Răsună-n coclauri un bucium,
Şi doina mai jalnic porneşte.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
Melankoliaa
Mikä kanto, mikä itku syksyllä...
Ja villi puu ulvoo -
Kuuluu simpukoissa puomi,
Ja nainen aloittaa säälittävämmin.
- Kuuntele sinä, okei, kulta,
Älä itke äläkä pelkää -
Kuule kuinka kovaa, syvyydestä,
Maa hänelle kutsuu meitä...
Alte poezii ale autorului
flux de poeme naani /49
pasaj subteran-
trecând prin lumi paralele
simbiotice și
simetrice
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
o adiere de simfonii albastre/5
o adiere de simfonii albastre
aduce din grădini
parfumuri de brândușe
și zambile.
norii nu mai sunt țepoși,
au gustat din vata pe băț,
și cum era de-așteptat,
s-au îndulcit.
reverii/6
în timp ce
luna se zbate să se desprindă din
brațele desfrunzite de ștejar,
ghemuit langă foc,
un motan
râvnește să se plimbe
printre baloanele colorate de săpun.
crochiu liric/10
atingându-mi creștetul,
degetele tale-mi-ncurcă visele.
pe unde voi mai colinda?
în jurul nostru-i
doar un tor de lumină.
umbra, tremurătoare a lunii,
mângâie
bolta de iasomie.
flux de poeme naani /49
pasaj subteran-
trecând prin lumi paralele
simbiotice și
simetrice
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
o adiere de simfonii albastre/5
o adiere de simfonii albastre
aduce din grădini
parfumuri de brândușe
și zambile.
norii nu mai sunt țepoși,
au gustat din vata pe băț,
și cum era de-așteptat,
s-au îndulcit.
reverii/6
în timp ce
luna se zbate să se desprindă din
brațele desfrunzite de ștejar,
ghemuit langă foc,
un motan
râvnește să se plimbe
printre baloanele colorate de săpun.
crochiu liric/10
atingându-mi creștetul,
degetele tale-mi-ncurcă visele.
pe unde voi mai colinda?
în jurul nostru-i
doar un tor de lumină.
umbra, tremurătoare a lunii,
mângâie
bolta de iasomie.