Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 29 iulie 2023
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 618
Poezii din aceiaşi categorie
crochiu liric/6
aproape de acoperiș,
iasomia
a-ncremenit într-un zâmbet de flori.
tărziu acasă,
despovărați, sorbim
împreună
ceaiul de tei.
Februarie nou
Luna, când acum iarna cedează.
Zăpada și viscolul nu mai apar,
Iar razele de soare scânteiază
Și sentimentele de negură dispar.
Februarie își amintește veacul
Când viscolul și gerul domneau.
Zăpada ce acoperea bageacul
Și țurțurii la ferestre înlemneau.
Zăpada ce se așternea pe câmp,
Protecția semănăturilor de toamnă,
Era o slujnică a iernii ca anotimp
Și își ducea solia sa solemnă.
Azi, anotimpul se uită cu îngrijorare,
Că am întâmpinat bucuroși căldura,
Lăsând soarele să ne înconjoare,
Uitând că-n case fumega campadura.
La finele anotimpului de iarnă,
Așteptam primăvara cu nerăbdare,
Ca iarna câmpul să-l deștearnă,
Și luna martie să apară-n calendare.
Natura toată se înviora și înverzea.
Flora încolțea, înfrunzea și poleniza.
Ciripitul păsărilor sunet slobozea,
Iar tânărul anotimp ne armoniza.
Sonet violet pentru Paul Gauguin
În mijlocul florilor de Hibiscus strălucitoare,
Doar culori schimbătoare în îmbrățișarea soarelui,
Tahiti este plin de povești de pură încântare;
Din zori până la apusul mov, și zborul fluturelui.
Munții zimțuiesc cerul albastru, cu- a lor maiestate.
Verdele, jad nuanțat al lagunelor reflectante
Coralii de turcoaz, dansând, dau apei sonoritate.
Dansează cu anemonele roșii, exuberante.
În timp ce focul aprins la amiază pare de cobalt,
Valurile viridine-s cerneluri pentru tiparnițe.
Tonurile Murex sunt melci ascunși printre roci de bazalt.
Simboluri renascentiste, zambilele par lămpițe.
Tahiti, un Eden imortalizat pe șevalete,
Surprinde momentul istoric ~ natură și vis vibrant;
Pensula lui Gauguin, în zorile ultraviolete,
Ecouri de artă si lumini cu efect reverberant.
Un sonet recitat de zefir și de mișcarea apei,
Nuanțele de mov pictate ating corzile harpei.
Poezie de Marieta Maglas
Refuz categoric
Păşind spre-un greier încruntat
Ce cântă trist şi jalnic,
El se opreşte din cântat,
Nu pasul meu năvalnic.
Nu vrea defel să îl ajut,
Să-i ţin măcar, chitara;
Ci cântă-aşa cum a-nceput:
El singur, toată seara.
Aşa că-ndată m-am retras
Şi l-am lăsat în pace,
Necutezând un singur pas
Sau gesturi, a mai face.
O mână-şi puse pe rever,
O alta, pe batistă,
Şi rămăsese iar stingher,
Cântându-şi soarta tristă...
flux de poeme naani /42
după ploaie
fără scăpare-s
fluturii ispitiți
de mireasma de abelia
crochiu liric/6
aproape de acoperiș,
iasomia
a-ncremenit într-un zâmbet de flori.
tărziu acasă,
despovărați, sorbim
împreună
ceaiul de tei.
Februarie nou
Luna, când acum iarna cedează.
Zăpada și viscolul nu mai apar,
Iar razele de soare scânteiază
Și sentimentele de negură dispar.
Februarie își amintește veacul
Când viscolul și gerul domneau.
Zăpada ce acoperea bageacul
Și țurțurii la ferestre înlemneau.
Zăpada ce se așternea pe câmp,
Protecția semănăturilor de toamnă,
Era o slujnică a iernii ca anotimp
Și își ducea solia sa solemnă.
Azi, anotimpul se uită cu îngrijorare,
Că am întâmpinat bucuroși căldura,
Lăsând soarele să ne înconjoare,
Uitând că-n case fumega campadura.
La finele anotimpului de iarnă,
Așteptam primăvara cu nerăbdare,
Ca iarna câmpul să-l deștearnă,
Și luna martie să apară-n calendare.
Natura toată se înviora și înverzea.
Flora încolțea, înfrunzea și poleniza.
Ciripitul păsărilor sunet slobozea,
Iar tânărul anotimp ne armoniza.
Sonet violet pentru Paul Gauguin
În mijlocul florilor de Hibiscus strălucitoare,
Doar culori schimbătoare în îmbrățișarea soarelui,
Tahiti este plin de povești de pură încântare;
Din zori până la apusul mov, și zborul fluturelui.
Munții zimțuiesc cerul albastru, cu- a lor maiestate.
Verdele, jad nuanțat al lagunelor reflectante
Coralii de turcoaz, dansând, dau apei sonoritate.
Dansează cu anemonele roșii, exuberante.
În timp ce focul aprins la amiază pare de cobalt,
Valurile viridine-s cerneluri pentru tiparnițe.
Tonurile Murex sunt melci ascunși printre roci de bazalt.
Simboluri renascentiste, zambilele par lămpițe.
Tahiti, un Eden imortalizat pe șevalete,
Surprinde momentul istoric ~ natură și vis vibrant;
Pensula lui Gauguin, în zorile ultraviolete,
Ecouri de artă si lumini cu efect reverberant.
Un sonet recitat de zefir și de mișcarea apei,
Nuanțele de mov pictate ating corzile harpei.
Poezie de Marieta Maglas
Refuz categoric
Păşind spre-un greier încruntat
Ce cântă trist şi jalnic,
El se opreşte din cântat,
Nu pasul meu năvalnic.
Nu vrea defel să îl ajut,
Să-i ţin măcar, chitara;
Ci cântă-aşa cum a-nceput:
El singur, toată seara.
Aşa că-ndată m-am retras
Şi l-am lăsat în pace,
Necutezând un singur pas
Sau gesturi, a mai face.
O mână-şi puse pe rever,
O alta, pe batistă,
Şi rămăsese iar stingher,
Cântându-şi soarta tristă...
flux de poeme naani /42
după ploaie
fără scăpare-s
fluturii ispitiți
de mireasma de abelia
Alte poezii ale autorului
transfigurare 1/2
cu cât ne depărtăm-
spre stânga,
de centrul creației divine,
valorile umane-și schimbă structura,
modificând genomul,
inversând sensul
forțelor de progres spiritual.
un copil.
mi-a spus că numerele negative
nu-s simpatice.
colaj//9
iaca,
planeta norocului strălucește pe
aventuriere dorințe;
luna plină, din capricorn,
îndeamnă la prudență;
iar jupiter-nestânjenit că
prietenul saturn e retrograd în pești,
străpunge beregata berbecului.
un februarie stingher
apare la porți...
liniștea ascunde în miez,
rugăciuni fierbinți;
să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!
a fost ucis de Sfântul Trifon.
crochiu liric/9
câmpul
plin de mușețel înflorit-
ca o aducere aminte
de prima-mbrățișare
plutind
pe undele unui vechi cântec
buruiana de leac...
Joc/9
pionii-s instruiți
la școala dușmanilor;
cine sa mai facă dreptate ?
nebunii,
perucile-și piaptănă
într-o oglindă concavă.
%
regii și reginele
stau la sfat
cum să cucerească-mpreună
tabla de șah.
reverii/3
dimineață senină
de noiembrie,
vântul a urcat
în corăbii de smarald
temerile,
grijile,
durerile noastre....
le duce pe mare,
hăt departe.
flux de poeme naani /48
la amurg
nori albi plutesc
în tăcere peste valuri-
imparțiale corăbiile
transfigurare 1/2
cu cât ne depărtăm-
spre stânga,
de centrul creației divine,
valorile umane-și schimbă structura,
modificând genomul,
inversând sensul
forțelor de progres spiritual.
un copil.
mi-a spus că numerele negative
nu-s simpatice.
colaj//9
iaca,
planeta norocului strălucește pe
aventuriere dorințe;
luna plină, din capricorn,
îndeamnă la prudență;
iar jupiter-nestânjenit că
prietenul saturn e retrograd în pești,
străpunge beregata berbecului.
un februarie stingher
apare la porți...
liniștea ascunde în miez,
rugăciuni fierbinți;
să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!
a fost ucis de Sfântul Trifon.
crochiu liric/9
câmpul
plin de mușețel înflorit-
ca o aducere aminte
de prima-mbrățișare
plutind
pe undele unui vechi cântec
buruiana de leac...
Joc/9
pionii-s instruiți
la școala dușmanilor;
cine sa mai facă dreptate ?
nebunii,
perucile-și piaptănă
într-o oglindă concavă.
%
regii și reginele
stau la sfat
cum să cucerească-mpreună
tabla de șah.
reverii/3
dimineață senină
de noiembrie,
vântul a urcat
în corăbii de smarald
temerile,
grijile,
durerile noastre....
le duce pe mare,
hăt departe.
flux de poeme naani /48
la amurg
nori albi plutesc
în tăcere peste valuri-
imparțiale corăbiile