Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 31 iulie 2023
Vizualizări: 627
Poezii din aceiaşi categorie
Omul norocos!
Și astăzi sunt omul norocos
Privind pădurea de foioase,
S-aud cum frunzele foșnesc
Și cât sunt ele de frumoase!
Sunt așezat pe scaun și admir
Pe lac un cârd imens de lebede,
Cum își scufundă capul în adânc
Și scot în cioc planctonul verde
Printre copaci apar raze de soare
Ce trupul cu căldură mi-l încarcă,
Vremea o simt încă prietenoasă
Iarna-i departe, toamna nu pleacă
Scap lacul și pădurea din cătare
Și îmi arunc privirea către vale,
Aici văd Piatra, Cozla, Pietricica
Și Bistrița fără plutași, curgând agale
Îmi pun rucsacul în mare grabă
Și-n pas alert cobor pe o cărare,
Nu vreau să-mi iasă ursu-n cale
Că e obraznic și cere de mâncare
Așa am petrecut o zi de toamnă
Pe munte printre copaci cu soare,
Dar frică-mi e de omul cu toporul
Care doar vrea, să taie, să doboare!
Octombrie de George Topârceanu în norvegiană
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Oktober
Oktober igjen på åsene
Gule og røde tepper.
Sølvskyer passerer i bølgene
Og syng kjærlighet til hanen.
Jeg ser alltid på barometeret
Og jeg grøsser når det synker litt,
For solen blir mindre
I diameter.
Men under den varme himmelen som i mai
Hvite dager går forbi dager,
Mer ustadig og mer
Subtil…
Utidig forsinket
Høstturer gjennom hagene
Med foldene til klamydaen fulle
Av krysantemum.
Og hvordan den knapt flyter i bevegelse
Som en markis
Som hele universet
Se tilbake på dem med overraskelse, -
En forvirret flaggermus
På grunn av hennes jomfruutseende
Han ble gul, forvirret
Og følelsene blomstret
Den andre gangen…
Muștărel
Muștărel era un futurel
Micuț de fel și gălbenel
A început recent să zboare.
Și din floare în floare
A descoperit lumea cât de mare e.
Înocent și prostuț de fel
S-a așezat pe un cârnat,
Acoperit de un sos gălbui
Muștărel a stat și s-a gândit
Ce îi făcui săracului.
Și cât timp a stat
A fost și el mâncat.
Iarna rece
Iarna rece tu gheata
Printe amintiri trec
Iarna rece tu viața
Mi as dori sa mai petrec
Iarna rece tu ninsoare
Printe poezii te pierd
Iarna rece tu arzătoare
Fa ma te rog sa mai cred
Iarna calda tu foc
Da mi ceva mai rece
Iarna calda,nu poți?
A fii a mea feblețe
Iarna soare tu rece
Ai sa vezi intr o zi?
Iarna nu mai poate trece
Cât te iubeam de mici copii.
Cine sunt ?
Eu sunt tăcerea care strigă în ramuri,
Un dor învelit în cuvinte de fum,
Un fluture prins între două oftaturi
Și-un vers care plânge sub cerul postum.
Vin dintr-un sat cu tăceri adâncite,
Cu drumuri ce poartă miros de pământ,
Dar-n inima mea cresc păduri infinite
Și mări unde sufletul cântă și-i frânt.
Scriu despre umbre, dureri și lumină,
Despre lupta ce-n mine arde mereu,
Despre lacrimi ce curg fără vină,
Despre oameni, iubire... și Dumnezeu.
Poezia mea nu e joc, e chemare,
E sângele cald pe hârtie căzut,
E rana ce, arsă, devine culoare
Și glasul meu viu, când alții-au tăcut.
În fiecare cuvânt e o parte din mine,
În fiecare video – ochiul meu mut,
Font caligrafic, naturi melancoline –
Tot ce-am simțit, în tăcere-am făcut.
Și dacă te-ntrebi cine sunt, ce visez,
Sunt "Mică poetă" ... Eu ard, și creez.
Toamna vine cu zăpadă
Toamna vine cu zăpadă,
Mult omăt e în ogradă,
Vine-un fulg frumos,
Dă de știre cu folos,
Că sosește iarna,
E un zvon sau este goarna?
Cad fulgii pe pământ,
Câte unul într-un rând.
Autor: Nicoleta Postovan
Omul norocos!
Și astăzi sunt omul norocos
Privind pădurea de foioase,
S-aud cum frunzele foșnesc
Și cât sunt ele de frumoase!
Sunt așezat pe scaun și admir
Pe lac un cârd imens de lebede,
Cum își scufundă capul în adânc
Și scot în cioc planctonul verde
Printre copaci apar raze de soare
Ce trupul cu căldură mi-l încarcă,
Vremea o simt încă prietenoasă
Iarna-i departe, toamna nu pleacă
Scap lacul și pădurea din cătare
Și îmi arunc privirea către vale,
Aici văd Piatra, Cozla, Pietricica
Și Bistrița fără plutași, curgând agale
Îmi pun rucsacul în mare grabă
Și-n pas alert cobor pe o cărare,
Nu vreau să-mi iasă ursu-n cale
Că e obraznic și cere de mâncare
Așa am petrecut o zi de toamnă
Pe munte printre copaci cu soare,
Dar frică-mi e de omul cu toporul
Care doar vrea, să taie, să doboare!
Octombrie de George Topârceanu în norvegiană
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Oktober
Oktober igjen på åsene
Gule og røde tepper.
Sølvskyer passerer i bølgene
Og syng kjærlighet til hanen.
Jeg ser alltid på barometeret
Og jeg grøsser når det synker litt,
For solen blir mindre
I diameter.
Men under den varme himmelen som i mai
Hvite dager går forbi dager,
Mer ustadig og mer
Subtil…
Utidig forsinket
Høstturer gjennom hagene
Med foldene til klamydaen fulle
Av krysantemum.
Og hvordan den knapt flyter i bevegelse
Som en markis
Som hele universet
Se tilbake på dem med overraskelse, -
En forvirret flaggermus
På grunn av hennes jomfruutseende
Han ble gul, forvirret
Og følelsene blomstret
Den andre gangen…
Muștărel
Muștărel era un futurel
Micuț de fel și gălbenel
A început recent să zboare.
Și din floare în floare
A descoperit lumea cât de mare e.
Înocent și prostuț de fel
S-a așezat pe un cârnat,
Acoperit de un sos gălbui
Muștărel a stat și s-a gândit
Ce îi făcui săracului.
Și cât timp a stat
A fost și el mâncat.
Iarna rece
Iarna rece tu gheata
Printe amintiri trec
Iarna rece tu viața
Mi as dori sa mai petrec
Iarna rece tu ninsoare
Printe poezii te pierd
Iarna rece tu arzătoare
Fa ma te rog sa mai cred
Iarna calda tu foc
Da mi ceva mai rece
Iarna calda,nu poți?
A fii a mea feblețe
Iarna soare tu rece
Ai sa vezi intr o zi?
Iarna nu mai poate trece
Cât te iubeam de mici copii.
Cine sunt ?
Eu sunt tăcerea care strigă în ramuri,
Un dor învelit în cuvinte de fum,
Un fluture prins între două oftaturi
Și-un vers care plânge sub cerul postum.
Vin dintr-un sat cu tăceri adâncite,
Cu drumuri ce poartă miros de pământ,
Dar-n inima mea cresc păduri infinite
Și mări unde sufletul cântă și-i frânt.
Scriu despre umbre, dureri și lumină,
Despre lupta ce-n mine arde mereu,
Despre lacrimi ce curg fără vină,
Despre oameni, iubire... și Dumnezeu.
Poezia mea nu e joc, e chemare,
E sângele cald pe hârtie căzut,
E rana ce, arsă, devine culoare
Și glasul meu viu, când alții-au tăcut.
În fiecare cuvânt e o parte din mine,
În fiecare video – ochiul meu mut,
Font caligrafic, naturi melancoline –
Tot ce-am simțit, în tăcere-am făcut.
Și dacă te-ntrebi cine sunt, ce visez,
Sunt "Mică poetă" ... Eu ard, și creez.
Toamna vine cu zăpadă
Toamna vine cu zăpadă,
Mult omăt e în ogradă,
Vine-un fulg frumos,
Dă de știre cu folos,
Că sosește iarna,
E un zvon sau este goarna?
Cad fulgii pe pământ,
Câte unul într-un rând.
Autor: Nicoleta Postovan
Alte poezii ale autorului
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
disensiuni/5
anemone,
desprinse, parcă, dintr-un tablou de
Luchian,
răsfirate-s pe marginea drumului.
÷
masca tiranului
pătată-i de
neîncredere.
zboruri deasupra zidurilor circulare/5
fiecare, numai pentru el,
prin puterea setei de-avere,
își construiește
babilonul cel mare-
un fel de matrice de percepere a realității.
pe străzile pustii și-ntunecate ale cetății,
ești lovit de
pene de corbi,
zgomot de petarde,
umbre din fumigene,
zăngănit de cătușe....
căteva elemente din arsenalul scutului pentru
democrație.
metamorfozele unui gând/9
e greu să te ridici
dintr-un șir de caderi necontrolate.
mândria și deznădejdea atârnă greu.
porcii mănâncă roșcove,
îmbuibații ascultă satisfăcuți știrile
la televizor.
zăpada scârțâie,
balamaua-i ruginită,
ochii împăienjeniți
țin in cumpănă
curajul și dorința de redresare.
asemenea lui Petru,
întinde mâna și cere ajutorul!
flux de poeme naani /49
pasaj subteran-
trecând prin lumi paralele
simbiotice și
simetrice
crochiu liric/10
atingându-mi creștetul,
degetele tale-mi-ncurcă visele.
pe unde voi mai colinda?
în jurul nostru-i
doar un tor de lumină.
umbra, tremurătoare a lunii,
mângâie
bolta de iasomie.
crochiu liric/11
oglinda-nfiripă
o stranie simetrie,
față de un invizibil reper.
dacă-n oglindă
se reflectă o altă oglindă:
adevărul din spatele faptelor e
dezvelit;
sau rădăcinile tainei
străpung
alte dimensiuni ale existenței.
disensiuni/5
anemone,
desprinse, parcă, dintr-un tablou de
Luchian,
răsfirate-s pe marginea drumului.
÷
masca tiranului
pătată-i de
neîncredere.
zboruri deasupra zidurilor circulare/5
fiecare, numai pentru el,
prin puterea setei de-avere,
își construiește
babilonul cel mare-
un fel de matrice de percepere a realității.
pe străzile pustii și-ntunecate ale cetății,
ești lovit de
pene de corbi,
zgomot de petarde,
umbre din fumigene,
zăngănit de cătușe....
căteva elemente din arsenalul scutului pentru
democrație.
metamorfozele unui gând/9
e greu să te ridici
dintr-un șir de caderi necontrolate.
mândria și deznădejdea atârnă greu.
porcii mănâncă roșcove,
îmbuibații ascultă satisfăcuți știrile
la televizor.
zăpada scârțâie,
balamaua-i ruginită,
ochii împăienjeniți
țin in cumpănă
curajul și dorința de redresare.
asemenea lui Petru,
întinde mâna și cere ajutorul!
flux de poeme naani /49
pasaj subteran-
trecând prin lumi paralele
simbiotice și
simetrice
crochiu liric/10
atingându-mi creștetul,
degetele tale-mi-ncurcă visele.
pe unde voi mai colinda?
în jurul nostru-i
doar un tor de lumină.
umbra, tremurătoare a lunii,
mângâie
bolta de iasomie.