Omul norocos!
Și astăzi sunt omul norocos
Privind pădurea de foioase,
S-aud cum frunzele foșnesc
Și cât sunt ele de frumoase!
Sunt așezat pe scaun și admir
Pe lac un cârd imens de lebede,
Cum își scufundă capul în adânc
Și scot în cioc planctonul verde
Printre copaci apar raze de soare
Ce trupul cu căldură mi-l încarcă,
Vremea o simt încă prietenoasă
Iarna-i departe, toamna nu pleacă
Scap lacul și pădurea din cătare
Și îmi arunc privirea către vale,
Aici văd Piatra, Cozla, Pietricica
Și Bistrița fără plutași, curgând agale
Îmi pun rucsacul în mare grabă
Și-n pas alert cobor pe o cărare,
Nu vreau să-mi iasă ursu-n cale
Că e obraznic și cere de mâncare
Așa am petrecut o zi de toamnă
Pe munte printre copaci cu soare,
Dar frică-mi e de omul cu toporul
Care doar vrea, să taie, să doboare!
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 15 octombrie 2023
Vizualizări: 685
Poezii din aceiaşi categorie
Nervi de toamnă de George Bacovia în daneză
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Efterårsnerver
Det er efterår, det rasler, det er søvn...
Træerne, på gaden, sukker;
Han hoster, han græder, han er tom...
Og det er koldt, og det er tåget.
Elskere, sygere, tristere,
På vejene laver de mærkelige bevægelser -
Og forlader, fra evig søvn,
De falder tunge, våde.
Jeg bliver, og jeg går, og jeg vender tilbage,
Og elskere gør mig dybt ked af det -
Jeg får lyst til at grine meningsløst
Og det er koldt, og det er tåget.
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în germană
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Ich liebe Regen
Ich liebe den verrückten Regen, den es will
Zu fallen, zu verletzen, nur sie zu sein
Am Tisch derselben rostigen Halle,
Wenn niemand nach der erhaltenen Antwort fragt,
Ich möchte, dass sie bleibt!
Es ist ein obsessiver Aufruf, Bedürfnisse zu teilen
Lass es vor allem auf uns regnen,
Wenn die schweren Streusel in die Irre gehen
Sie steigen in den Himmel und fallen steif
Verrückt und nackt!
Es ist der Regen an den Fenstern, der schrill fällt,
Ich sitze alleine am Fenster und bin doch abwesend
Wenn niemand den Blick nach einer Referenz fragt,
Ich erzähle niemandem, nicht einmal mir selbst, was ich hoffe
Eine präsente Sonne!
Große Hochzeitstropfen streuen hart
Das Hemd des Bräutigams, Erdkönig
Allein am Tisch sitzen, heiraten und gehen,
Tomnatisch und schwer, von Winden ergriffen,
Küsse Schmiede!
Selbst wenn es regnet, ist es glatt
Mit den kalten Tropfen ruft es mich zum Kommen,
Vor allem, um mir zu sagen, was er will,
Ich liebe den verrückten Regen, so wie er ist
An das Schicksal glauben!
Toamna
Imbata-te toamna cu roua căzută pe boabele de struguri din șirul de vie și apoi odihneste-te pe galbejitele frunze căzute din teiul din curte. Diminețile răcoroase de octombrie te vor scoate din amorțeală si cu un pic de soare ve-i sclipi ca o zi faină de vara.
TOAMNA
Dealuri,campii,tarlale,
Livezi,vii,gradini,
Sunt pline toate,
De recolte bogate.
Soarele cald,cerul senin,
Apele curg la vale lin.
Printre recoltele bogate,
Si satele imbelsugate.
Cu oameni gospodari,
Si dorinta copiilor scolari,
Pe carti sa citeasca,
Si mari sa crescs.
Pe ogoare sa munceasca,
In livezi sa trudeasca,
Din vii sa culeaga,
Teascurile sa mearga.
Toamnaa sa vina mereu,
Precum un mare arhiereu.
In haine bogate,
In cosuri cu de toate.
flux de poeme naani /48
la amurg
nori albi plutesc
în tăcere peste valuri-
imparțiale corăbiile
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.
Nervi de toamnă de George Bacovia în daneză
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Efterårsnerver
Det er efterår, det rasler, det er søvn...
Træerne, på gaden, sukker;
Han hoster, han græder, han er tom...
Og det er koldt, og det er tåget.
Elskere, sygere, tristere,
På vejene laver de mærkelige bevægelser -
Og forlader, fra evig søvn,
De falder tunge, våde.
Jeg bliver, og jeg går, og jeg vender tilbage,
Og elskere gør mig dybt ked af det -
Jeg får lyst til at grine meningsløst
Og det er koldt, og det er tåget.
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în germană
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Ich liebe Regen
Ich liebe den verrückten Regen, den es will
Zu fallen, zu verletzen, nur sie zu sein
Am Tisch derselben rostigen Halle,
Wenn niemand nach der erhaltenen Antwort fragt,
Ich möchte, dass sie bleibt!
Es ist ein obsessiver Aufruf, Bedürfnisse zu teilen
Lass es vor allem auf uns regnen,
Wenn die schweren Streusel in die Irre gehen
Sie steigen in den Himmel und fallen steif
Verrückt und nackt!
Es ist der Regen an den Fenstern, der schrill fällt,
Ich sitze alleine am Fenster und bin doch abwesend
Wenn niemand den Blick nach einer Referenz fragt,
Ich erzähle niemandem, nicht einmal mir selbst, was ich hoffe
Eine präsente Sonne!
Große Hochzeitstropfen streuen hart
Das Hemd des Bräutigams, Erdkönig
Allein am Tisch sitzen, heiraten und gehen,
Tomnatisch und schwer, von Winden ergriffen,
Küsse Schmiede!
Selbst wenn es regnet, ist es glatt
Mit den kalten Tropfen ruft es mich zum Kommen,
Vor allem, um mir zu sagen, was er will,
Ich liebe den verrückten Regen, so wie er ist
An das Schicksal glauben!
Toamna
Imbata-te toamna cu roua căzută pe boabele de struguri din șirul de vie și apoi odihneste-te pe galbejitele frunze căzute din teiul din curte. Diminețile răcoroase de octombrie te vor scoate din amorțeală si cu un pic de soare ve-i sclipi ca o zi faină de vara.
TOAMNA
Dealuri,campii,tarlale,
Livezi,vii,gradini,
Sunt pline toate,
De recolte bogate.
Soarele cald,cerul senin,
Apele curg la vale lin.
Printre recoltele bogate,
Si satele imbelsugate.
Cu oameni gospodari,
Si dorinta copiilor scolari,
Pe carti sa citeasca,
Si mari sa crescs.
Pe ogoare sa munceasca,
In livezi sa trudeasca,
Din vii sa culeaga,
Teascurile sa mearga.
Toamnaa sa vina mereu,
Precum un mare arhiereu.
In haine bogate,
In cosuri cu de toate.
flux de poeme naani /48
la amurg
nori albi plutesc
în tăcere peste valuri-
imparțiale corăbiile
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.
Alte poezii ale autorului
Un vis...neîmplinit!
Privește draga mea spre cer
Să vezi ce tristă este luna,
Ne simte că suntem străini
Și cred că știe unde-i vina
Pe-alei, pe seară ne plimbăm,
Și strâns ne ținem noi de mână,
Încrezător îți spun că mi-aș dori
Pe viitor să-mi fii a mea stăpână
Dar nu primesc niciun răspuns
Și parcă nu auzi ce îmi doresc,
Ești lângă mine, dar nu cu mine
Și simt că în zadar eu îți vorbesc
Ne știm de când eram copii
În satul nostru de sub deal,
Și mă vedeam iubit să-ți fiu
Dar cred c-am fost luat de val
Ai acceptat să stăm de vorbă
După a noastră tristă despărțire,
Eu tot sperând poate voi fi iertat
Și pași în doi s-avem spre fericire
Imensa-fost a mea dezamăgire
Când verde-n față mi-a zis c-are iubit,
Că m-a iertat, dar niciodată n-o să uite
Că visul de iubire...rămàne...neîmplinit!
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Viața-i scurtă!
Mă duc și vin de nu știu unde
Iar mintea parcă îmi e furată,
De când am citit două cuvinte
Prin care scrii ,,sunt supărată".
Nu pot să înțeleg plecarea ta
Fără să discutăm ce te-a durut,
În seara când am fost la nuntă
Și cu prieteni buni am petrecut.
Știu doar că ți-am simțit tristețea
În zilele trecute după eveniment,
Dar n-am putut cumva a înțelege
Că starea ta era un mic avertisment.
Acum încerc să-mi dau o explicație
De unde a putut veni o așa supărare,
Iar de-am greșit aș vrea să-mi spui
Și să ajungem grabnic la împăcare.
N-aș vrea să cred că poate fi gelozie
Și-ncredere nu mai există între noi,
C-atunci ne este în pericol și iubirea
Și geaba-n casă un trifoi cu patru foi.
Așa că-ți cer s-avem o întâlnire
Să discutăm în doi față în față,
Să ne-mpăcăm, uităm, iertăm
Că viața-i scurtă, ca un fir de ață!
Ghiveciul cu mușcată!
Am fost pe-atunci atât de tineri,
Când pasul l-am făcut spre tine,
M-ai acceptat, nu m-ai respins,
Și ai pornit la drum cu mine,
Greu m-am decis să cumpăr flori,
Că nu știiam culoarea preferată,
Nici care dintre ele ți-ar plăcea,
Așa că am optat pentr-o mușcată
Mintea atunci, ghiveci mi-a spus,
Că florile tăiate, în timp se ofilesc,
Doar cele în pământ sădite și udate,
Nu se usucă, de mine-ți amintesc
La întâlnire am venit c-o pungă,
Să nu se vadă cadoul cumpărat,
Când l-a zărit, nu i-a venit să creadă,
Și am simțit-o cum s-a-ntristat
Curaj am încercat pe loc să-mi fac,
Să trec peste acel moment penibil,
Am invitat-o la o plimbare pe alei,
Și să-i arăt că sunt un tip sensibil
N-am îndrăznit s-o țin de mână,
Și doar cuvinte seci eu am rostit,
Ne-am despărțit, dar ne-am promis,
Să mergem pe la mănăstiri în circuit
Și chiar așa s-a întâmplat cu noi,
Să vizităm frumoase locuri sfinte,
Și uite-așa am început pasul în doi,
Simțind iubirea, cuprinsă-n jurăminte
.................................
Peste ani am făcut legământ,
Cu fata ce soție mi-a devenit,
Pe lume un fecior ea mi-a adus,
Sunt fericit, iubit și împlinit!
Un băiat și-o fată!
A fost odat' în sat o fată
Pe când eram tânăr fecior,
Visam să-mi fie ea aleasa
Nuntă să fac și să mă-nsor
Am vrut să-i zic că-mi place
Și mult doresc să îi vorbesc,
Dar cum de ea să mă apropii
Ca-i mei cu-ai ei nu își vorbesc
În fiecare zi ne întâlneam
Și ne zâmbeam unul la altul,
Cred că și ea mă îndrăgea
Dar nu dorea să afle satul
Din sat, mama m-a dus la studii
Dorind să fiu cât mai departe,
Știind că ochii nevăzuți se uită
Și doar așa o să mă țin de carte
Un timp mi-a fost destul de greu
Să-nvăț cu ea ca semn de carte,
Multe-ntrebări, doar un răspuns
Că eu de fată n-am avut parte
Ușor, ușor am început s-o uit
Fără a ști vreodată a ei părere,
Dacă am fost sau nu pe lista ei
Și-așa să îmi alin a mea durere
Am revenit în satul meu natal
De fata dragă m-am interesat,
Prietenii mi-au spus are iubit
Și se mărită, umblă vorba-n sat
....................................
A fost odată un băiat și-o fată
Într-un sătuc, pe malul unei ape,
El a dorit s-o facă a lui mireasă
Soarta a spus Nu...atât de-aproape!
Un vis...neîmplinit!
Privește draga mea spre cer
Să vezi ce tristă este luna,
Ne simte că suntem străini
Și cred că știe unde-i vina
Pe-alei, pe seară ne plimbăm,
Și strâns ne ținem noi de mână,
Încrezător îți spun că mi-aș dori
Pe viitor să-mi fii a mea stăpână
Dar nu primesc niciun răspuns
Și parcă nu auzi ce îmi doresc,
Ești lângă mine, dar nu cu mine
Și simt că în zadar eu îți vorbesc
Ne știm de când eram copii
În satul nostru de sub deal,
Și mă vedeam iubit să-ți fiu
Dar cred c-am fost luat de val
Ai acceptat să stăm de vorbă
După a noastră tristă despărțire,
Eu tot sperând poate voi fi iertat
Și pași în doi s-avem spre fericire
Imensa-fost a mea dezamăgire
Când verde-n față mi-a zis c-are iubit,
Că m-a iertat, dar niciodată n-o să uite
Că visul de iubire...rămàne...neîmplinit!
Mărțișor!
Azi voi culege ghiocei,
Să-i dau cui mi-e drag,
Și voi pune printre ei,
Mărțișoare în șirag
Am o listă nu prea lungă,
Cu persoane mult dragi mie,
Voi aduna flori să-mi ajungă,
Să le-m-part cu bucurie
Voi cumpăra și-un buchet,
Trandafiri, frezii și iasomie,
Vreau să-le-n-mânez din suflet,
Cu iubire, pentru-a mea soție
Acum în prag de primăvară,
Vouă femei vă mulțumim,
Și cu penița din călimară,
Scriu..noi mult vă prețuim
..și..
Pe soții, nu încetăm să le iubim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Dragoste!
Azi m-am așezat la coadă,
Vreau să cumpăr niște flori,
Sunt pentru ființa dragă,
Dar nu-s hotărât la culori
Sunt atent la cei din față,
Și la ce fel de flori se opresc,
Eu le duc la a mea soață,
Și n-aș vrea ca să greșesc
Dar degeaba m-am uitat,
Că nimic n-am înțeles,
Fiecare-a cumpărat,
Buchetul ce l-a ales
Când rândul mie mi-a venit,
Domnița a-nțeles de ce ezit,
Mi-a prezentat un buchet aranjat,
Ce mi-a plăcut și n-am mai așteptat
Cu gândul la a mea soție,
Eu am rugat-o ca să scrie,
..pe panglica de hârtie..
..printre aceste minunate
flori, am presărat multă
dragoste și sentimente
alese, care imi doresc
să fie duse de valul de
iubire și să-ți inunde
inima-Marce! Eu Cezar!
Viața-i scurtă!
Mă duc și vin de nu știu unde
Iar mintea parcă îmi e furată,
De când am citit două cuvinte
Prin care scrii ,,sunt supărată".
Nu pot să înțeleg plecarea ta
Fără să discutăm ce te-a durut,
În seara când am fost la nuntă
Și cu prieteni buni am petrecut.
Știu doar că ți-am simțit tristețea
În zilele trecute după eveniment,
Dar n-am putut cumva a înțelege
Că starea ta era un mic avertisment.
Acum încerc să-mi dau o explicație
De unde a putut veni o așa supărare,
Iar de-am greșit aș vrea să-mi spui
Și să ajungem grabnic la împăcare.
N-aș vrea să cred că poate fi gelozie
Și-ncredere nu mai există între noi,
C-atunci ne este în pericol și iubirea
Și geaba-n casă un trifoi cu patru foi.
Așa că-ți cer s-avem o întâlnire
Să discutăm în doi față în față,
Să ne-mpăcăm, uităm, iertăm
Că viața-i scurtă, ca un fir de ață!
Ghiveciul cu mușcată!
Am fost pe-atunci atât de tineri,
Când pasul l-am făcut spre tine,
M-ai acceptat, nu m-ai respins,
Și ai pornit la drum cu mine,
Greu m-am decis să cumpăr flori,
Că nu știiam culoarea preferată,
Nici care dintre ele ți-ar plăcea,
Așa că am optat pentr-o mușcată
Mintea atunci, ghiveci mi-a spus,
Că florile tăiate, în timp se ofilesc,
Doar cele în pământ sădite și udate,
Nu se usucă, de mine-ți amintesc
La întâlnire am venit c-o pungă,
Să nu se vadă cadoul cumpărat,
Când l-a zărit, nu i-a venit să creadă,
Și am simțit-o cum s-a-ntristat
Curaj am încercat pe loc să-mi fac,
Să trec peste acel moment penibil,
Am invitat-o la o plimbare pe alei,
Și să-i arăt că sunt un tip sensibil
N-am îndrăznit s-o țin de mână,
Și doar cuvinte seci eu am rostit,
Ne-am despărțit, dar ne-am promis,
Să mergem pe la mănăstiri în circuit
Și chiar așa s-a întâmplat cu noi,
Să vizităm frumoase locuri sfinte,
Și uite-așa am început pasul în doi,
Simțind iubirea, cuprinsă-n jurăminte
.................................
Peste ani am făcut legământ,
Cu fata ce soție mi-a devenit,
Pe lume un fecior ea mi-a adus,
Sunt fericit, iubit și împlinit!
Un băiat și-o fată!
A fost odat' în sat o fată
Pe când eram tânăr fecior,
Visam să-mi fie ea aleasa
Nuntă să fac și să mă-nsor
Am vrut să-i zic că-mi place
Și mult doresc să îi vorbesc,
Dar cum de ea să mă apropii
Ca-i mei cu-ai ei nu își vorbesc
În fiecare zi ne întâlneam
Și ne zâmbeam unul la altul,
Cred că și ea mă îndrăgea
Dar nu dorea să afle satul
Din sat, mama m-a dus la studii
Dorind să fiu cât mai departe,
Știind că ochii nevăzuți se uită
Și doar așa o să mă țin de carte
Un timp mi-a fost destul de greu
Să-nvăț cu ea ca semn de carte,
Multe-ntrebări, doar un răspuns
Că eu de fată n-am avut parte
Ușor, ușor am început s-o uit
Fără a ști vreodată a ei părere,
Dacă am fost sau nu pe lista ei
Și-așa să îmi alin a mea durere
Am revenit în satul meu natal
De fata dragă m-am interesat,
Prietenii mi-au spus are iubit
Și se mărită, umblă vorba-n sat
....................................
A fost odată un băiat și-o fată
Într-un sătuc, pe malul unei ape,
El a dorit s-o facă a lui mireasă
Soarta a spus Nu...atât de-aproape!