Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 31 iulie 2023
Vizualizări: 770
Poezii din aceiaşi categorie
Ultimul buchet de viorele
În fiecare noapte sunt binecuvântat de viorele,
Sub fiecare asfințit se află strălucirea lor de altădată,
Însă, când mă uit în buchetul mâinilor mele, pătruns de viorele,
Ochii îmi cad asupra unui mic spin.
Ghimpele îmi străpunge palmele,
Sângele meu ia miros de vin,
Iar când privesc din nou, ochii îmi joacă feste.
[...]
Apar dintr-o dată mii de viorele îndesate în râul sanguin.
În timp ce mă sting, încerc să simt mireasma florilor,
Petrec ultimele mele clipe mirosind parfumul îndulcegător al viorelelor,
Suflu tot mai încet... Cred că a sosit timpul...
Cred că a sosit timpul să plec...
Cinci Elemente
îndepărtate orizonturi
dezordine și haos în minte,
continua să se reflecte pe foaie
negru de creion
abstracte lanțuri de imagini.
ce mister ascunde marea,
când ale sale ape se varsă
în altă apă?
ce ascunde adâncul pădurilor
când razele nu pot pătrunde?
ce înfățișare are aerul
atunci când trece tot prin aer?
în ce se transforma focul
când arde în flăcări eterne?
neîncetate lanțuri de imagini
în orizontul unei neîncetate căutări
gândurile zboară
în umbre de eter.
dintr-un codru inserat
Dintr-un codru înserat,soarele apune.
Păsarile zboara-n stol spre cuiburile lor.
Pasarele mici si mari bat din aripi ca sa zboare
Noaptea cu al ei suspin,
Se lasa peste zare!!
Note de Mai/5
ecouri
dintr-o altă viață
se aud în cochilii.
muntele,
trena de umbre revarsă-n
mare.//
primăveri săltărețe,
Primăveri capricioase,
primăveri neprevăzătoare
împrăștie pe câmpii
parfumul iubirilor trecătoare.
vântul bâjbâie din pom în pom,
jelind
sufletele rătăcite.
Împăcare
Toamna așteaptă vara să se stingă,
Căldura soarelui mai vrea să mă atingă.
Indiferentă sunt de ce nu e în mine,
Nu-mi mai doresc să fie ce-mi convine.
Nimic, ca acceptarea, nu mă mai odihnește
Sunt recunoscătoare în tot ce mă privește,
Știu mai dinainte că toate-au noimă-n ele
Și nu mai despic firul, nu scot praful din stele.
Irina Anghel, București.
DOR DE RĂCOARE
Potop de raze fierbiți
Se lasă din cer pe câmpie .
Verdele frunzei-i topit
De calda-i , ferbintea-i solie .
Se lipește pulberea fină de colb ,
Frige și arde tălpile goale
Ce urcă cărări către deal ,
Cărări ce curg către vale ...
Și murmur și cântec și zvon ...
Se ascunde la ora amiezii .
Un dor de răcoare
Și gustul rece al apei de izvor
Mai stăruie în mintea
Țăranului dus pe ogor .
T.A.D.
Ultimul buchet de viorele
În fiecare noapte sunt binecuvântat de viorele,
Sub fiecare asfințit se află strălucirea lor de altădată,
Însă, când mă uit în buchetul mâinilor mele, pătruns de viorele,
Ochii îmi cad asupra unui mic spin.
Ghimpele îmi străpunge palmele,
Sângele meu ia miros de vin,
Iar când privesc din nou, ochii îmi joacă feste.
[...]
Apar dintr-o dată mii de viorele îndesate în râul sanguin.
În timp ce mă sting, încerc să simt mireasma florilor,
Petrec ultimele mele clipe mirosind parfumul îndulcegător al viorelelor,
Suflu tot mai încet... Cred că a sosit timpul...
Cred că a sosit timpul să plec...
Cinci Elemente
îndepărtate orizonturi
dezordine și haos în minte,
continua să se reflecte pe foaie
negru de creion
abstracte lanțuri de imagini.
ce mister ascunde marea,
când ale sale ape se varsă
în altă apă?
ce ascunde adâncul pădurilor
când razele nu pot pătrunde?
ce înfățișare are aerul
atunci când trece tot prin aer?
în ce se transforma focul
când arde în flăcări eterne?
neîncetate lanțuri de imagini
în orizontul unei neîncetate căutări
gândurile zboară
în umbre de eter.
dintr-un codru inserat
Dintr-un codru înserat,soarele apune.
Păsarile zboara-n stol spre cuiburile lor.
Pasarele mici si mari bat din aripi ca sa zboare
Noaptea cu al ei suspin,
Se lasa peste zare!!
Note de Mai/5
ecouri
dintr-o altă viață
se aud în cochilii.
muntele,
trena de umbre revarsă-n
mare.//
primăveri săltărețe,
Primăveri capricioase,
primăveri neprevăzătoare
împrăștie pe câmpii
parfumul iubirilor trecătoare.
vântul bâjbâie din pom în pom,
jelind
sufletele rătăcite.
Împăcare
Toamna așteaptă vara să se stingă,
Căldura soarelui mai vrea să mă atingă.
Indiferentă sunt de ce nu e în mine,
Nu-mi mai doresc să fie ce-mi convine.
Nimic, ca acceptarea, nu mă mai odihnește
Sunt recunoscătoare în tot ce mă privește,
Știu mai dinainte că toate-au noimă-n ele
Și nu mai despic firul, nu scot praful din stele.
Irina Anghel, București.
DOR DE RĂCOARE
Potop de raze fierbiți
Se lasă din cer pe câmpie .
Verdele frunzei-i topit
De calda-i , ferbintea-i solie .
Se lipește pulberea fină de colb ,
Frige și arde tălpile goale
Ce urcă cărări către deal ,
Cărări ce curg către vale ...
Și murmur și cântec și zvon ...
Se ascunde la ora amiezii .
Un dor de răcoare
Și gustul rece al apei de izvor
Mai stăruie în mintea
Țăranului dus pe ogor .
T.A.D.
Alte poezii ale autorului
metamorfozele unui gând/5
orășel înfoiat
printre câmpii de ape;
strada principală-i inghițită de
ciocul mirosurilor înțepătoare
de vinuri.
casele, pitite după garduri,
tulburate-s numai
de șuieratul trenurilor rapide.
gara-i pustie,
ecoul unor pași grăbiți
punctează bătăile timpului.
în urmă,
geamantane deschise, saci de dormit,
cărucioare goale....
zboruri deasupra zidurilor circulare/5
fiecare, numai pentru el,
prin puterea setei de-avere,
își construiește
babilonul cel mare-
un fel de matrice de percepere a realității.
pe străzile pustii și-ntunecate ale cetății,
ești lovit de
pene de corbi,
zgomot de petarde,
umbre din fumigene,
zăngănit de cătușe....
căteva elemente din arsenalul scutului pentru
democrație.
reverii/5
fără motiv,
câteva dalii
au-nflorit în
grădina devastată de-amăreală?
-nu, au spus albinele.
continuă să dăruiești lumii
măcar puțin
din bucuria ta
și vei fi fericit.
flux de poeme naani /59
străbunii
nu aveau internet
dar frica de Dumnezeu le
calibra discernământul
doar marea/1
ascultând tăcerea din
sfintele locașuri de rugăciune,
simt
adierile calde ale cristalelor
în forma de spice de grâu,
ce-mi ating
genele.
reverii/7
adormit printre paginile unei cărți,
un șoarece ștrengar
savurează dulceața unei poezii.
o cinteză neinvitată,
ciugulește firimituri,
apoi
zboară
cântând pe la streșini.
metamorfozele unui gând/5
orășel înfoiat
printre câmpii de ape;
strada principală-i inghițită de
ciocul mirosurilor înțepătoare
de vinuri.
casele, pitite după garduri,
tulburate-s numai
de șuieratul trenurilor rapide.
gara-i pustie,
ecoul unor pași grăbiți
punctează bătăile timpului.
în urmă,
geamantane deschise, saci de dormit,
cărucioare goale....
zboruri deasupra zidurilor circulare/5
fiecare, numai pentru el,
prin puterea setei de-avere,
își construiește
babilonul cel mare-
un fel de matrice de percepere a realității.
pe străzile pustii și-ntunecate ale cetății,
ești lovit de
pene de corbi,
zgomot de petarde,
umbre din fumigene,
zăngănit de cătușe....
căteva elemente din arsenalul scutului pentru
democrație.
reverii/5
fără motiv,
câteva dalii
au-nflorit în
grădina devastată de-amăreală?
-nu, au spus albinele.
continuă să dăruiești lumii
măcar puțin
din bucuria ta
și vei fi fericit.
flux de poeme naani /59
străbunii
nu aveau internet
dar frica de Dumnezeu le
calibra discernământul
doar marea/1
ascultând tăcerea din
sfintele locașuri de rugăciune,
simt
adierile calde ale cristalelor
în forma de spice de grâu,
ce-mi ating
genele.
reverii/7
adormit printre paginile unei cărți,
un șoarece ștrengar
savurează dulceața unei poezii.
o cinteză neinvitată,
ciugulește firimituri,
apoi
zboară
cântând pe la streșini.