Așteptarea primăverii
Vântul puternic bate în geam.
Soarele mai puțin arzător alină.
Din întreaga natură mă amăgeam,
Că Primăvara în curând va să vină.
Aștept ca blând Zefirul s-adie,
Și raza de soare intensă în Florar.
Iar foșnetul frunzelor, o melodie
Însoțită de trilul păsărilor în umbrar.
Să văd cireșii-n livadă înfloriți,
Din pământ să răsară albii bujori,
Nalbe purpurii ca niște meteoriți,
Lalele, iasomie și petunii în culori.
Pârâul croindu-și cărare-n pădure,
În susur calm și clipocitul mierlei,
Acompaniază un fâlfâit de fluture
Și mersul săltăreț al șopârlei.
În gând, mireasma plăcută a naturii
De pe câmpuri, livezi, păduri și munte,
Îmi zugrăvesc în nuanțele picturii
Și reușesc ca toate să mă încânte.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Cornelia Buzatu
Data postării: 11 octombrie 2023
Vizualizări: 706
Poezii din aceiaşi categorie
Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Ploaie
Oh, ce frumoasă e natura...
Ce splendoare chiar si cand plouă,
Chiar și când norii de culoarea jăratecului leviteaza deasupra codrului...
Când crângul tânăr se-ngălbenește,
Devine o culoare arămie
De o toamnă târzie.
O rafală se prelinge pe cerul cețos,
Și un tunet de culoarea lămâii își face loc printre norii pufoși,
Iar
Pe frunze cafenii se aștern lacrimi reci,
O urmă de oglindă,
Ce ușor se scurge,
pe solul fin, catifelat,
umed si umflat.
Tot codrul plânge verde si cenușiu,
Iar
Pe scoarța copacilor crăpate si adânci,
Se preling fire de in
transparente si senine
Ce reflectă peisajul :
lichidat si înmuiat.
Și frunzele ce-acoperă pământul ud si fad,
Sunt scrutate, biciciuite de ploaia de gloanțe ce cad.
FLUTURI SI FLORI
Privește cupola cerului!..Și eu o privesc
Scrutând-o, este ca o mare ce s-a limpezit
Când norii, valuri, valuri ușor s-au liniștit
Și florile unduindu-se parcul inundă
Parfumul din petale generoase-l risipesc
Privindu-se una pe alta ca-ntr-o oglindă ,
Dorul de fluturi zburând, tainic îl ostoiesc
Doar frunza - n copac mai leagănă o crisalidă,
Ea, este vraja vieții dintr-un vers de madrigal
În dorul lor, florile cu flori sunt răbdătoare
Precum Cio- Cio- San și ele sunt o așteptare…
………………………………………………………………
Un fluture, cu-a lui aripi frumos colorate
Vibrează ca un arcuș pe coarda de vioară
Sărutând elegant florile înflăcărate,
Galantul butterfly cu-aripa le-nconjoară
Uitând că pentru el clipele sunt numărate
Doar una i-a rămas să viseze că mai zboară…
Florile rubiconde, dintr-un sărut efemer
S- amăgesc că toamna-i o adiere ușoară
Și vântul anotimpului rece va fi șomer
Fluturi și flori sunt feerie dintr-un spectacol
Sub cupola cerească NATURA- i un mister,
NATURA-i un miracol.
Poate??!
poate e prea târziu,
să privesc apusul
poate ??! e prea devreme,
să nu privesc deloc răsăritul.
Poate e timpul să-mi termin gândul,
Și să pun punct la poezie.
Poate?? Mai am ceva de spus,
Și de scris,
Dar nu pot să mai adaug ceva,
Mă oprește punctul pus,
În poezia mea.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Crinul
Crinul e o floare,
Bine mirositoare.
Este floarea ta.
Sfânta Maria.
Ai adus în lume,
Cel cu mândru nume.
Pe ISUS HRISTOS,
Pruncul cel frumos,
Nouă să ne dea,
Mântuirea sa.
Doamne îți mulțumim,
Doamne te iubim.
La măicuța ta,
Vrem a apela,
Să ajute mereu
Atunci când e greu,
Crinul să ne fie,
Mare bucurie.
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.
Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Ploaie
Oh, ce frumoasă e natura...
Ce splendoare chiar si cand plouă,
Chiar și când norii de culoarea jăratecului leviteaza deasupra codrului...
Când crângul tânăr se-ngălbenește,
Devine o culoare arămie
De o toamnă târzie.
O rafală se prelinge pe cerul cețos,
Și un tunet de culoarea lămâii își face loc printre norii pufoși,
Iar
Pe frunze cafenii se aștern lacrimi reci,
O urmă de oglindă,
Ce ușor se scurge,
pe solul fin, catifelat,
umed si umflat.
Tot codrul plânge verde si cenușiu,
Iar
Pe scoarța copacilor crăpate si adânci,
Se preling fire de in
transparente si senine
Ce reflectă peisajul :
lichidat si înmuiat.
Și frunzele ce-acoperă pământul ud si fad,
Sunt scrutate, biciciuite de ploaia de gloanțe ce cad.
FLUTURI SI FLORI
Privește cupola cerului!..Și eu o privesc
Scrutând-o, este ca o mare ce s-a limpezit
Când norii, valuri, valuri ușor s-au liniștit
Și florile unduindu-se parcul inundă
Parfumul din petale generoase-l risipesc
Privindu-se una pe alta ca-ntr-o oglindă ,
Dorul de fluturi zburând, tainic îl ostoiesc
Doar frunza - n copac mai leagănă o crisalidă,
Ea, este vraja vieții dintr-un vers de madrigal
În dorul lor, florile cu flori sunt răbdătoare
Precum Cio- Cio- San și ele sunt o așteptare…
………………………………………………………………
Un fluture, cu-a lui aripi frumos colorate
Vibrează ca un arcuș pe coarda de vioară
Sărutând elegant florile înflăcărate,
Galantul butterfly cu-aripa le-nconjoară
Uitând că pentru el clipele sunt numărate
Doar una i-a rămas să viseze că mai zboară…
Florile rubiconde, dintr-un sărut efemer
S- amăgesc că toamna-i o adiere ușoară
Și vântul anotimpului rece va fi șomer
Fluturi și flori sunt feerie dintr-un spectacol
Sub cupola cerească NATURA- i un mister,
NATURA-i un miracol.
Poate??!
poate e prea târziu,
să privesc apusul
poate ??! e prea devreme,
să nu privesc deloc răsăritul.
Poate e timpul să-mi termin gândul,
Și să pun punct la poezie.
Poate?? Mai am ceva de spus,
Și de scris,
Dar nu pot să mai adaug ceva,
Mă oprește punctul pus,
În poezia mea.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 20.10.2024
Crinul
Crinul e o floare,
Bine mirositoare.
Este floarea ta.
Sfânta Maria.
Ai adus în lume,
Cel cu mândru nume.
Pe ISUS HRISTOS,
Pruncul cel frumos,
Nouă să ne dea,
Mântuirea sa.
Doamne îți mulțumim,
Doamne te iubim.
La măicuța ta,
Vrem a apela,
Să ajute mereu
Atunci când e greu,
Crinul să ne fie,
Mare bucurie.
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.
Alte poezii ale autorului
Așteptarea
Aștept de mult să te zăresc
Și ochii dragi să ți-i privesc.
Să pot atinge negru-ți păr
Și buzele-ți dulci ca de măr.
Să-ți aud glasul masculin
Suflarea ta ca vântul lin,
Și ale tale vorbe care sunt
Foșnetul frunzelor în vânt.
Cum soarele radiază
Din zori până în amiază,
Așa sufletu-mi să fie
Plin mereu de bucurie.
Fără tine, a mea viață
Se topește ca un cub de ghiață.
Și fără tine dragul meu
Nu mai pot să fiu doar eu.
Privește-mă și ai să vezi
Ființa, ce nu ai să crezi
Că ți-a păstrat același dor
Ascuns sub fiecare nor.
Aș fi dorit să pot s-ating
Iubirea ce nu pot s-o sting.
Și-aș vrea ca-n anii ce vor trece
Să nu mai plâng că-mi este rece.
Les belles femmes
Toutes les femmes sont aimées.
Leur amour sera toujours capricieux.
Meme quand elles sont plus âgés
Leur amour sera toujours délicieux.
Leurs beaux yeux et leurs lèvres,
Le sourire et le mouvement discret,
Ils seront comme le cours des rivières
Et presque toujours un grand secret.
On les compare comme des fleurs
Qui ne s'ouvre qu'à l'amour
Décrire un spectre de couleurs
Et le chant d'un troubadour.
Două păpuși
Două păpuși în colțul casei
Stau și mă privesc demult.
Două păpuși cu ochi albaștri,
Rochițe roz și pantofiori.
Două păpuși neînsuflețite
Cu inimile înmărmurite.
Păpuși ce nu știu a vorbi,
Păpuși ce nu pot a mișca.
Ele stau astfel nemișcate
În colțul casei întunecate.
Ele nu dorm și nu mănâncă,
Iar viața ele n-o cunosc.
Când cu atenție le privești,
Parcă ar ști ce este în jur.
Și ar putea s-asculte zumzetul
Și freamătul ce le-nconjoară.
Iar tu copilă cutezătoare
Ce totul vrei ca să cunoști,
Imaginându-ți-le ca ființe
Intri în jocul magic al minții.
Le inviți la o șuetă ca între fete,
La un ceai sau o bomboană.
Le întrebi ce le mai place
Și aștepți ca ele să-ți răspundă.
Într-un târziu Moș Ene
Pe la gene se abate.
Adormind, le visezi vorbind
Și dansând și cântând.
Dimineața în grabă te trezești,
Cu bucurie le îmbrățișezi.
Purtând visul mai departe
Ca un mister dintr-o carte.
Gânduri 4
Ai putea să scrii un roman.
Gândurile ar fi un Cal Troian.
Evenimentele expuse ar uimi
Impunând prezența unei agerimi.
Faptele s-ar schimba în bine,
Fără cei care vor să dezbine.
Ai etala abilitățile prin scris
Imagine reală dintr-un paradis.
Inimile-n piepturi, toate laolaltă,
S-ar deschide ca o floare învoltă.
Sentimentele n-ar mai fi de izolare
Și efectul n-ar mai fi de oscilare.
Nu am mai șovăi și nici ezita,
Și-n viața noastră n-am mai imita,
Metehne ce luptă împotriva calității
Și patimi, slăbiciuni contra virtuții.
Romantismul
Romantismul încă există.
Nu-l lăsați afară s-aștepte.
Bucuria și dorul coexistă
În inimi și minți înțelepte.
Invitați-l în lumina din suflet
Și oferind sentiment cu căldură,
Așezați-l într-un frumos triolet
Amintind anii care se pierdură.
Primiți în dar ale lui învățăminte
De a crea clipe lirice de neuitat,
Rostiți iubire prin sincere jurăminte
Și ascultați poemul ce este recitat.
Trăiri
Poate că azi nu sunt atât de sigură,
Cum ieri am fost perfect convinsă,
Că mâine nu voi mai fi singură
În lupta vieții, care părea învinsă.
Principalele simboluri ale vieții,
Apa, aerul, pământul și focul
Sunt elemente necesare tinereții
Ca să croiești bătrâneții cojocul.
Filozofia tuturor trăirilor noastre
Își lasă amprenta dedicatoare
În gândurile și inimile noastre,
Liniștitoare și binefăcătoare.
Așteptarea
Aștept de mult să te zăresc
Și ochii dragi să ți-i privesc.
Să pot atinge negru-ți păr
Și buzele-ți dulci ca de măr.
Să-ți aud glasul masculin
Suflarea ta ca vântul lin,
Și ale tale vorbe care sunt
Foșnetul frunzelor în vânt.
Cum soarele radiază
Din zori până în amiază,
Așa sufletu-mi să fie
Plin mereu de bucurie.
Fără tine, a mea viață
Se topește ca un cub de ghiață.
Și fără tine dragul meu
Nu mai pot să fiu doar eu.
Privește-mă și ai să vezi
Ființa, ce nu ai să crezi
Că ți-a păstrat același dor
Ascuns sub fiecare nor.
Aș fi dorit să pot s-ating
Iubirea ce nu pot s-o sting.
Și-aș vrea ca-n anii ce vor trece
Să nu mai plâng că-mi este rece.
Les belles femmes
Toutes les femmes sont aimées.
Leur amour sera toujours capricieux.
Meme quand elles sont plus âgés
Leur amour sera toujours délicieux.
Leurs beaux yeux et leurs lèvres,
Le sourire et le mouvement discret,
Ils seront comme le cours des rivières
Et presque toujours un grand secret.
On les compare comme des fleurs
Qui ne s'ouvre qu'à l'amour
Décrire un spectre de couleurs
Et le chant d'un troubadour.
Două păpuși
Două păpuși în colțul casei
Stau și mă privesc demult.
Două păpuși cu ochi albaștri,
Rochițe roz și pantofiori.
Două păpuși neînsuflețite
Cu inimile înmărmurite.
Păpuși ce nu știu a vorbi,
Păpuși ce nu pot a mișca.
Ele stau astfel nemișcate
În colțul casei întunecate.
Ele nu dorm și nu mănâncă,
Iar viața ele n-o cunosc.
Când cu atenție le privești,
Parcă ar ști ce este în jur.
Și ar putea s-asculte zumzetul
Și freamătul ce le-nconjoară.
Iar tu copilă cutezătoare
Ce totul vrei ca să cunoști,
Imaginându-ți-le ca ființe
Intri în jocul magic al minții.
Le inviți la o șuetă ca între fete,
La un ceai sau o bomboană.
Le întrebi ce le mai place
Și aștepți ca ele să-ți răspundă.
Într-un târziu Moș Ene
Pe la gene se abate.
Adormind, le visezi vorbind
Și dansând și cântând.
Dimineața în grabă te trezești,
Cu bucurie le îmbrățișezi.
Purtând visul mai departe
Ca un mister dintr-o carte.
Gânduri 4
Ai putea să scrii un roman.
Gândurile ar fi un Cal Troian.
Evenimentele expuse ar uimi
Impunând prezența unei agerimi.
Faptele s-ar schimba în bine,
Fără cei care vor să dezbine.
Ai etala abilitățile prin scris
Imagine reală dintr-un paradis.
Inimile-n piepturi, toate laolaltă,
S-ar deschide ca o floare învoltă.
Sentimentele n-ar mai fi de izolare
Și efectul n-ar mai fi de oscilare.
Nu am mai șovăi și nici ezita,
Și-n viața noastră n-am mai imita,
Metehne ce luptă împotriva calității
Și patimi, slăbiciuni contra virtuții.
Romantismul
Romantismul încă există.
Nu-l lăsați afară s-aștepte.
Bucuria și dorul coexistă
În inimi și minți înțelepte.
Invitați-l în lumina din suflet
Și oferind sentiment cu căldură,
Așezați-l într-un frumos triolet
Amintind anii care se pierdură.
Primiți în dar ale lui învățăminte
De a crea clipe lirice de neuitat,
Rostiți iubire prin sincere jurăminte
Și ascultați poemul ce este recitat.
Trăiri
Poate că azi nu sunt atât de sigură,
Cum ieri am fost perfect convinsă,
Că mâine nu voi mai fi singură
În lupta vieții, care părea învinsă.
Principalele simboluri ale vieții,
Apa, aerul, pământul și focul
Sunt elemente necesare tinereții
Ca să croiești bătrâneții cojocul.
Filozofia tuturor trăirilor noastre
Își lasă amprenta dedicatoare
În gândurile și inimile noastre,
Liniștitoare și binefăcătoare.