Vârful Toaca!
Mă uit la muntele Ceahlău, cum norii
în juru-i se adună,
Și-mi amintesc ce-au prognozat, că
azi în Neamt va fi furtună.
Parcurgem un traseu spre Vârful Toaca,
plecați când soarele a răsărit,
Și vrem s-ajungem sus să admirăm
ținutul și-apoi în jos pe asfințit.
Purtăm în spate multe merinde
ce drumul ni-l îngreunează,
Dar fără ele n-avem putere, s-atingem
vârful pe timp de-amiază.
Înaintăm ținându-ne de mâini și
sprijiniți pe bețe de alun,
Când obosim, pentru un timp campăm,
vorbim și iar din nou la drum.
Ajungem sus pe munte, așa cum
planuri ieri noi ne-am făcut,
Și de aici scrutăm tot peisajul și
cerului trimitem un salut.
Întindem masa pe bucăți de stâncă
și din bucate degustăm,
În timp ce poze facem și de frumosul
văii ne minunăm.
Ne strângem tot bagajul și ne grăbim
s-o luăm la vale,
Plângând, că peste tot avem dureri,
iar eu mă țin de șale.
Abia când coborâm simțim că e
mai greu mersul în jos,
Așa, că-ncetișor alunecăm, spunând
,, Doamne cât este de frumos".
Pe înserat ne adunăm cu toții, într-un
local aflat sub munte,
Și la un șpriț stăm la taifas și povestim
voioși, vrute...nevrute.
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Zugun 
Data postării: 26 iulie
Vizualizări: 126
