Sunt toate ale mele...
Când mângâie cerul miei zburdalnici,
Ori doarme întins pe umeri de zeu,
Sunt liber precum stejarii cei falnici,
Și strig tuturor că ceru-i al meu.
Când freamătă lin cu glas de fecioară,
Iar noaptea se-ascunde de ziuă în ea,
Cu liniștea ei ce în trup îmi coboară,
Strig tuturor că pădurea-i a mea.
Când plânge pământul în lume,
Iar lacrima sa e pe cer curcubeu,
Cu buza uscată pot tuturor spune,
Izvorul cel dulce e numai al meu.
Sunt liber și râd căci dorințe nu am,
Iar casa îmi este oriunde sub stele,
Triluri de păsări se aud de pe ram,
Și strig tuturor: sunt toate ale mele!
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 10 aprilie
Vizualizări: 82
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Bârfitorul
Poem: Și…
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase
Poem: Îmi placi așa
Poem: Fără upgrade
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun
Poem: DACA ESTI TU ACELA…
Poem: La Bunici in ograda
A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele