Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Anișoara Iordache
Дата публикации: 31 июля 2023
Просмотры: 632
Стихи из этой категории
flux de poeme naani /44
retragere-n
intimitatea sinelui
timpul s-a oprit
pe-o treaptă a regăsirii
Fie...
Fie că ploaia bate-n geam
și norii sunt mâniați
Noi bucuroși suntem
și fericiți.
Fie cât de puțin avem
și poate ceva ne lipsește
Suntem noi de ceia ce
avem fericiți
și mulțumiți.
Fie că suntem departe
de cei dragi
în inimă rămân ei pentru totdeauna
Și nu ne desparte pe noi nici gerul
nici furtuna.
Autor Alina Zamurca 🤍
În drumeție!
Am fost și am urcat pe munte
Acum când toamna fură frunza,
Pădurea rămâne goală și pustie
Iar pe poet nu-l mai ajută muza
Ajung lângă izvorul cristalin
Unde adesea setea-mi potolesc,
M-așez pe iarba rece și uscată,
Și-mi pun un pled să nu răcesc
Privesc cerul acoperit de nori
De unde-aud vuiet de avioane,
De-acolo cineva se uită și la noi
Și ne ascultă vorba-n telefoane
Îmi mut privirea către vale
Și văd frumoasa panoramă,
Este orașul meu de suflet
Aflat după pădurea de aramă
E seară și s-a făcut răcoare
Așa că mă îndrept spre casă,
A fost o drumeție ,,sănătoasă"
Și-acum flămând..voi sta la masă!
Tablou de toamnă
Vara se topise-n zare,
Sorbind razele de soare;
Năluca ei cuprinde valuri
Și mai bântuie pe dealuri.
Frunzele -și luară zborul,
Lăcrimându-si dorul;
Roiau în forfota de vânt,
Strecurandu se -n pământ
Pasărea tăcu-n grădină,
Se pitulă sub streașina,
Tremurând ușor din aripi
De la frigura unor stropi,
Gura Cerului, febrilă
Cerne ploaie fără milă,
Pomii murmură-surdină,
Scârțâind din rădăcină .
Toamna suflă cu brumă,
Iar veșmântul ei de -aramă
Îl presără pe trupul ud,
Zdrentuit, aproape nud..
Norii se târăsc la vale,
Schimɓăndu-și formele,agale;
Pașii calcă prin noroaie,
Se pierd în negură, șiroaie...
flux de poeme naani /48
la amurg
nori albi plutesc
în tăcere peste valuri-
imparțiale corăbiile
Valea întunecată
E o vale întunecată,
În pădurea de smarald,
Ceața o cuprinde toată,
Chiar formându-se un gard.
Când privești din depărtare,
Poți zări un animal,
Și te-ntrebi ce este oare?
E un cerb sau un elan?
Spirit înfricoșător,
Bântuie noaptea și ziua,
Stele vor canta în cor,
Pana va veni lumina.
E o vale întunecată,
De sus dacă o privești,
Pare-o lume fascinanta,
I-o placere s-o privești.
flux de poeme naani /44
retragere-n
intimitatea sinelui
timpul s-a oprit
pe-o treaptă a regăsirii
Fie...
Fie că ploaia bate-n geam
și norii sunt mâniați
Noi bucuroși suntem
și fericiți.
Fie cât de puțin avem
și poate ceva ne lipsește
Suntem noi de ceia ce
avem fericiți
și mulțumiți.
Fie că suntem departe
de cei dragi
în inimă rămân ei pentru totdeauna
Și nu ne desparte pe noi nici gerul
nici furtuna.
Autor Alina Zamurca 🤍
În drumeție!
Am fost și am urcat pe munte
Acum când toamna fură frunza,
Pădurea rămâne goală și pustie
Iar pe poet nu-l mai ajută muza
Ajung lângă izvorul cristalin
Unde adesea setea-mi potolesc,
M-așez pe iarba rece și uscată,
Și-mi pun un pled să nu răcesc
Privesc cerul acoperit de nori
De unde-aud vuiet de avioane,
De-acolo cineva se uită și la noi
Și ne ascultă vorba-n telefoane
Îmi mut privirea către vale
Și văd frumoasa panoramă,
Este orașul meu de suflet
Aflat după pădurea de aramă
E seară și s-a făcut răcoare
Așa că mă îndrept spre casă,
A fost o drumeție ,,sănătoasă"
Și-acum flămând..voi sta la masă!
Tablou de toamnă
Vara se topise-n zare,
Sorbind razele de soare;
Năluca ei cuprinde valuri
Și mai bântuie pe dealuri.
Frunzele -și luară zborul,
Lăcrimându-si dorul;
Roiau în forfota de vânt,
Strecurandu se -n pământ
Pasărea tăcu-n grădină,
Se pitulă sub streașina,
Tremurând ușor din aripi
De la frigura unor stropi,
Gura Cerului, febrilă
Cerne ploaie fără milă,
Pomii murmură-surdină,
Scârțâind din rădăcină .
Toamna suflă cu brumă,
Iar veșmântul ei de -aramă
Îl presără pe trupul ud,
Zdrentuit, aproape nud..
Norii se târăsc la vale,
Schimɓăndu-și formele,agale;
Pașii calcă prin noroaie,
Se pierd în negură, șiroaie...
flux de poeme naani /48
la amurg
nori albi plutesc
în tăcere peste valuri-
imparțiale corăbiile
Valea întunecată
E o vale întunecată,
În pădurea de smarald,
Ceața o cuprinde toată,
Chiar formându-se un gard.
Când privești din depărtare,
Poți zări un animal,
Și te-ntrebi ce este oare?
E un cerb sau un elan?
Spirit înfricoșător,
Bântuie noaptea și ziua,
Stele vor canta în cor,
Pana va veni lumina.
E o vale întunecată,
De sus dacă o privești,
Pare-o lume fascinanta,
I-o placere s-o privești.
Другие стихотворения автора
conversații tăcute/3
monologuri la
bifurcația străzilor;
pinteni din aur,
sceptre cu pietre prețioase,
buzdugane din argint
sunt pierdute prin verdele strălucitor
al mătăsii.
timpul
aniversează uitarea,
comemorează sfârșitul
de secol.
nimeni nu-i întristat de
ofilirea crinilor,
cineva
oftează numai
după
stele.
fulguiri//1
s-a întors gerul,
cu asprimile lui,
răutățile lui,
și cu
multe, multe vorbe
de ocară.
ademenitor, ca un clocot de ape,
e parfumul narciselor...
din apropiata primăvară?
poate.....
metamorfozele unui gând/10
bare peste tot,
fiara și-a instalat puii la intrări;
omu-i din start bandit.
tiparele-s rupte.
în funcție de scor, poți să-ți cumperi
un codru de pâine.
în vreamea minciunii de sine-stătătoare,
câinele-i pisică;
pisica, șoarece;
șoarecele, libelulă.
bărbatul poate fi orice,
numai bărbat n-are voie
să fie.
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.
conversații tăcute/3
monologuri la
bifurcația străzilor;
pinteni din aur,
sceptre cu pietre prețioase,
buzdugane din argint
sunt pierdute prin verdele strălucitor
al mătăsii.
timpul
aniversează uitarea,
comemorează sfârșitul
de secol.
nimeni nu-i întristat de
ofilirea crinilor,
cineva
oftează numai
după
stele.
fulguiri//1
s-a întors gerul,
cu asprimile lui,
răutățile lui,
și cu
multe, multe vorbe
de ocară.
ademenitor, ca un clocot de ape,
e parfumul narciselor...
din apropiata primăvară?
poate.....
metamorfozele unui gând/10
bare peste tot,
fiara și-a instalat puii la intrări;
omu-i din start bandit.
tiparele-s rupte.
în funcție de scor, poți să-ți cumperi
un codru de pâine.
în vreamea minciunii de sine-stătătoare,
câinele-i pisică;
pisica, șoarece;
șoarecele, libelulă.
bărbatul poate fi orice,
numai bărbat n-are voie
să fie.
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.