Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Mihai Raduta
Дата публикации: 4 мая 2023
Просмотры: 807
Стихи из этой категории
La săniuș!
Privesc pe geamul înghețat
La dansul fulgilor de nea,
Cum se așează pe pământ
Cu-ndemn pentru-a schiia.
Deschid fereastra și le spun
Că sunt bătrân și am o frică,
Să nu alunec să pățesc ceva
Că văd că oamenii mai pică.
Mă răzgândesc și mă îndrept
Către garaj unde-mi e sania,
Să merg pe dealul cu zăpadă
Însoțit și de soția mea Maria.
Curaj ne facem și-ncălecăm
Pe săniuța cu talpa ruginită,
Și o pornim la vale cu viteză
În brațe strâns de-a mea iubită.
În jur se simte multă bucurie
Și la copii și la noi cei în vârstă,
Că pe pământ este căzut omăt
Și poți să-nchei o seară fericită.
Când oboseală am simțit în noi
Ne-am îndreptat ușor spre căsă,
Unde cu poftă am înfulecat ceva
Și ziua s-a-ncheiat c-un vin de masă!
Îndemn la mișcare!
E timpul pentru o mișcare
Pe jos sau pe o bicicletă,
Prin sport să ardem caloria
Și zveltă să ne ținem silueta
Prea mult am stat în hibernare
Și am depus destule kilograme,
E primăvară, natura prinde viață
Așa ca hai să evităm cardiograme
Îndemnul vine pentru fiecare
Și pentru slab sau cel burtos,
Să facem exerciții pentru spate
Ca peste ani să nu devii ghebos
Pădurea și-a schimbat culoarea
Într-o nuanță de verde-castaniu,
Și peste tot se-aude tril de păsări
Ce te încântă și simți că totu-i viu
Eu, voi pedala forțos ca astă vară
Pe valea muntelui către izvorul rece,
Voi face haltă, setea să-mi potolesc
Și-apoi la drum, când oboseala trece
......................
Vă spun că-mi place să călătoresc
Prin țara noastră, atât de minunată,
Și niciodată străinătatea n-aș alege
Pentru c-avem o țară...binecuvântată!
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în olandeză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Ik hou van regen
Ik hou van de gekke regen die het wil
Om te vallen, pijn te doen, om alleen haar te zijn
Aan de tafel van dezelfde roestige hal,
Als niemand om het ontvangen antwoord vraagt,
Ik wil dat ze blijft!
Het is een obsessieve oproep om behoeften te delen
Laat het vooral op ons regenen,
Wanneer de zware hagelslag op een dwaalspoor raakt
Ze zweven in de lucht en vallen stijf
Gek en naakt!
Het is de regen die schril op de ramen valt,
Ik zit alleen aan het raam en toch afwezig
Als niemand de blik om een referentie vraagt,
Ik vertel niemand, zelfs mezelf niet, dat ik hoop
Een aanwezige zon!
Grote trouwdruppels strooien hard
Shirt van de bruidegom, Aardekoning
Ga alleen aan tafel zitten, trouw en vertrek,
Tomnatisch en zwaar, meegevoerd door de wind,
Kussen smeden!
Zelfs als het regent, is het glad
Met de koude druppels roept het mij op om te komen,
Bovenal, om mij te vertellen wat hij wil,
Ik hou van de gekke regen zoals hij is
Om in het lot te geloven!
Toamnă după toamnă
Toamnă după toamnă mă întreb
De ce ard frunze de noiembrie
Într-un suflet trecut și pierdut
Și de ce primăvara înmugurește?
Căci de ce mai arde ca să înmugurească
Ca apoi să ofilească toamnă după toamnă.
Plouă
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Prognoza spune, până la ora două,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Cu găleata,
Este gata și omleta,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Că și plantele au nevoie de rouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Pisica a născut, are pui, în total sunt nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă ...
Nu s-au terminat și e trecut de ora două,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Este frig afară, stăm singuri pe o bancă sub crengile unui tei să nu ne plouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Picăturile formează câte o baltă nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
În drum spre casă suntem stropite chiar pe fusta nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Luăm o pătură să ne încălzim, până la urmă e vremea care ne place nouă.
Octombrie de George Topârceanu în portugheză
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Outubro
Outubro partiu nas colinas
Tapetes amarelos e vermelhos.
Nuvens prateadas passam nas ondas
E cante amor para o galo.
Eu sempre olho para o barômetro
E estremeço quando cai um pouco,
Porque o sol está ficando menor
em diâmetro.
Mas sob o céu quente como em maio
Dias brancos passam dias,
Mais inconstante e mais
Sutil…
Atrasado prematuramente
Outono caminha pelos jardins
Com as dobras da clamídia cheias
De crisântemos.
E como ele mal flutua em movimento
Como uma marquesa
Como todo o universo
Olhe para eles com surpresa, -
Um morcego confuso
Por causa de sua aparição inaugural
Ele ficou amarelo, confuso
E a emoção floresceu
A segunda vez…
La săniuș!
Privesc pe geamul înghețat
La dansul fulgilor de nea,
Cum se așează pe pământ
Cu-ndemn pentru-a schiia.
Deschid fereastra și le spun
Că sunt bătrân și am o frică,
Să nu alunec să pățesc ceva
Că văd că oamenii mai pică.
Mă răzgândesc și mă îndrept
Către garaj unde-mi e sania,
Să merg pe dealul cu zăpadă
Însoțit și de soția mea Maria.
Curaj ne facem și-ncălecăm
Pe săniuța cu talpa ruginită,
Și o pornim la vale cu viteză
În brațe strâns de-a mea iubită.
În jur se simte multă bucurie
Și la copii și la noi cei în vârstă,
Că pe pământ este căzut omăt
Și poți să-nchei o seară fericită.
Când oboseală am simțit în noi
Ne-am îndreptat ușor spre căsă,
Unde cu poftă am înfulecat ceva
Și ziua s-a-ncheiat c-un vin de masă!
Îndemn la mișcare!
E timpul pentru o mișcare
Pe jos sau pe o bicicletă,
Prin sport să ardem caloria
Și zveltă să ne ținem silueta
Prea mult am stat în hibernare
Și am depus destule kilograme,
E primăvară, natura prinde viață
Așa ca hai să evităm cardiograme
Îndemnul vine pentru fiecare
Și pentru slab sau cel burtos,
Să facem exerciții pentru spate
Ca peste ani să nu devii ghebos
Pădurea și-a schimbat culoarea
Într-o nuanță de verde-castaniu,
Și peste tot se-aude tril de păsări
Ce te încântă și simți că totu-i viu
Eu, voi pedala forțos ca astă vară
Pe valea muntelui către izvorul rece,
Voi face haltă, setea să-mi potolesc
Și-apoi la drum, când oboseala trece
......................
Vă spun că-mi place să călătoresc
Prin țara noastră, atât de minunată,
Și niciodată străinătatea n-aș alege
Pentru c-avem o țară...binecuvântată!
Iubesc ploaia de Nichita Stănescu în olandeză
Iubesc ploaia nebună ce vrea
Să cadă, să doară, să fie doar ea
La masa aceluiași hol ruginit,
Când nimeni nu cere răspunsul primit,
S-o vreau ca să stea !
E obsesivă chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate să ploaie pe noi,
Când stropii cei grei se dau rătăcind
De-a valma în cer și cad împietrind
Bezmetici și goi !
E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam și totuși absent
Când nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, că sper
Un soare prezent !
Mari picuri de nuntă stropesc apăsat
Cămașa de mire, Pământu-mpărat
Stă singur la masă, nuntași-s plecați,
Tomnatici și grei, de vânturi luați,
Săruturi răzbat !
De-i ploaie aceia, ce-alunecă fin
Cu picurii reci mă cheamă să vin,
Trecând peste toate, să-mi spună ce vrea,
Iubesc ploaia nebună așa cum e ea,
De crede-n destin !
Ik hou van regen
Ik hou van de gekke regen die het wil
Om te vallen, pijn te doen, om alleen haar te zijn
Aan de tafel van dezelfde roestige hal,
Als niemand om het ontvangen antwoord vraagt,
Ik wil dat ze blijft!
Het is een obsessieve oproep om behoeften te delen
Laat het vooral op ons regenen,
Wanneer de zware hagelslag op een dwaalspoor raakt
Ze zweven in de lucht en vallen stijf
Gek en naakt!
Het is de regen die schril op de ramen valt,
Ik zit alleen aan het raam en toch afwezig
Als niemand de blik om een referentie vraagt,
Ik vertel niemand, zelfs mezelf niet, dat ik hoop
Een aanwezige zon!
Grote trouwdruppels strooien hard
Shirt van de bruidegom, Aardekoning
Ga alleen aan tafel zitten, trouw en vertrek,
Tomnatisch en zwaar, meegevoerd door de wind,
Kussen smeden!
Zelfs als het regent, is het glad
Met de koude druppels roept het mij op om te komen,
Bovenal, om mij te vertellen wat hij wil,
Ik hou van de gekke regen zoals hij is
Om in het lot te geloven!
Toamnă după toamnă
Toamnă după toamnă mă întreb
De ce ard frunze de noiembrie
Într-un suflet trecut și pierdut
Și de ce primăvara înmugurește?
Căci de ce mai arde ca să înmugurească
Ca apoi să ofilească toamnă după toamnă.
Plouă
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Prognoza spune, până la ora două,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Cu găleata,
Este gata și omleta,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Că și plantele au nevoie de rouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Pisica a născut, are pui, în total sunt nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă ...
Nu s-au terminat și e trecut de ora două,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Este frig afară, stăm singuri pe o bancă sub crengile unui tei să nu ne plouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Picăturile formează câte o baltă nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
În drum spre casă suntem stropite chiar pe fusta nouă,
Plouă, plouă, plouă, plouă...
Luăm o pătură să ne încălzim, până la urmă e vremea care ne place nouă.
Octombrie de George Topârceanu în portugheză
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Outubro
Outubro partiu nas colinas
Tapetes amarelos e vermelhos.
Nuvens prateadas passam nas ondas
E cante amor para o galo.
Eu sempre olho para o barômetro
E estremeço quando cai um pouco,
Porque o sol está ficando menor
em diâmetro.
Mas sob o céu quente como em maio
Dias brancos passam dias,
Mais inconstante e mais
Sutil…
Atrasado prematuramente
Outono caminha pelos jardins
Com as dobras da clamídia cheias
De crisântemos.
E como ele mal flutua em movimento
Como uma marquesa
Como todo o universo
Olhe para eles com surpresa, -
Um morcego confuso
Por causa de sua aparição inaugural
Ele ficou amarelo, confuso
E a emoção floresceu
A segunda vez…
Другие стихотворения автора
MOS GRACIUN
Mos Craciun,din tara lui,
Tara si a renului,
Impreuna se gandesc,
La darurile ce ingramadesc.
Pe o sanie cu talpi late,
Cu loitrele indreptate,
Catre luna ,catre stele,
Catre casele si visele,
Copiilor din departari,
Care asteapta ganditori,
Cu ochi pe ferestre,
Sa apara dupa creste,
Mosul cu sania lui,
In urma renului,
Plina cu daruri multe,
Pentru copii de la munte.
Pentru copiii de la campie,
Care asteapta o sanie,
Sa intre in satul lor,
Pe drumul,talangilor.
VARA
Tarlale,lanuri pline,
Joiane pe coline.
Combine stau in asteptare,
Sa intre la treierare.
Pomii au roade bogate,
Viile sunt imbelsugate.
Gradinile sunt pline toate.
De legume inca necoapte.
Combine sunt pe tarlale
Se umplu hambarele
Cu recolta cea bogata
Din toamna sateptata.
Copiii asteapta cu bucurie,
Culoarea fructelor aurie,
Strugurii o sa fie copti,
Peste zile si nopti.
GANDURILE
Gandurile celor cu minte,
Ar trebui sa-i alinte.
Sa se gandeasca numai la flori,
Micsunele, lalele si bujori.
Gandurile sa le trimita,
Sa le cearna printr-o sita
Mintea cu a ei gandire
Sa fie numai inflorire.
Gandurile care se adun,
Sa fie precum ramurile unui alun,
Sa se ridice spre cer
Numai cu un gand sincer.
Gandurile sa le pazim,
Din cele rele sa nu urzim.
Domnului sa ne rugam,
Lauda sa-i strigam.
FIGURI GEOMETRICE
Un triunghi mai mititel,
Sta infipt maricel
Pe latura unui patratel,
Sprijinit pe un isoscel.
Cercul se da rotund
De-a lungul unui prund.
Se opreste intr-un dreptunghi
Pe marginea unui unghi.
LA BOSTANA
De la umbra salcamilor.
Pan, la drumul carutelor,
Se intinde o bostana
Pazita de o vadana.
In jurul ei trei pici
Se joaca cu un arici,
Care a iesit ditr-un tufis
Privind la ei pe furis.
Bostana este plina toata,
Cu pepeni cat o galeata,
Insirati pe vreji lungi
Impodobiti toti cu dungi.
Vadana si cei trei pici
Privec la pepen mai mici.
Care sunt in crestere,
Precum o intrecere
Bostana cu pepeni copti.
Pazita zile si nopti
Este buna de cules
Avand pepeni pe ales.
Plange unul dintre pici,
Incaltat cu opinci,
Vrea sa mai manance,
Un pepene dulce
Se alatura copilului
Si ceilalti frati ai lui
Mancand toti cu pofta
Sa aiba tui bafta.
Bafta si multa sanatate,
Mai buna decat toate,
Mari sa creasca,
Bostanele sa le inmulteasca.
POSADA
Curge raul repede,involburat,
Printre creste umflat.
Malurile sunt ziduri drepte,
Sprijinite intre creste.
Raul este intovarasit.
De un drum ingust,pripasit,
Printre ape si semete creste
Unde numai iarba creste.
Zgomot,vuiet, tropot,
Se aude ca un ropot.
Carol Robert cu a lui armata,
Trece falnic ,ordonta.
Sus pe inaltele creste,
Fara a prinde de veste,
Este urmarit pe furis
Din fiecare ascunzis.
Oaste mare,inarmata,
In armura invesmntata.
Cu scuturi stralucitoare,
Arcuri si sabii ucigatoare.
Oaste cu care Robert Carol,
A spus chiar parol,
Ca-l ia pe Basarb-Voda
De barba, ca pe un Voda.
Din ascunzisuri il va scoate,
Cand el v-a socoate.
Ca in a lui mandrie,
A uitat ca-i pote fi tragedie.
Dar ca la un semn,
Dintr-un ordin demn,
De sus de pe creste,
Totol fara veste,
Peste armata ce mare,
Cade ca o daramare,
Pietre ,stanci,busteni,
Sageti trse de osteni.
Din oastea semeata,
N-a mai ramas decat ceata.
Totul este la pamant,
Si sub juramant,
Fuge Robert Carol,
Si spune din nou parol,
Ca pe aceste plaiuri ,
Sa se auda numai naiuri.
MOS GRACIUN
Mos Craciun,din tara lui,
Tara si a renului,
Impreuna se gandesc,
La darurile ce ingramadesc.
Pe o sanie cu talpi late,
Cu loitrele indreptate,
Catre luna ,catre stele,
Catre casele si visele,
Copiilor din departari,
Care asteapta ganditori,
Cu ochi pe ferestre,
Sa apara dupa creste,
Mosul cu sania lui,
In urma renului,
Plina cu daruri multe,
Pentru copii de la munte.
Pentru copiii de la campie,
Care asteapta o sanie,
Sa intre in satul lor,
Pe drumul,talangilor.
VARA
Tarlale,lanuri pline,
Joiane pe coline.
Combine stau in asteptare,
Sa intre la treierare.
Pomii au roade bogate,
Viile sunt imbelsugate.
Gradinile sunt pline toate.
De legume inca necoapte.
Combine sunt pe tarlale
Se umplu hambarele
Cu recolta cea bogata
Din toamna sateptata.
Copiii asteapta cu bucurie,
Culoarea fructelor aurie,
Strugurii o sa fie copti,
Peste zile si nopti.
GANDURILE
Gandurile celor cu minte,
Ar trebui sa-i alinte.
Sa se gandeasca numai la flori,
Micsunele, lalele si bujori.
Gandurile sa le trimita,
Sa le cearna printr-o sita
Mintea cu a ei gandire
Sa fie numai inflorire.
Gandurile care se adun,
Sa fie precum ramurile unui alun,
Sa se ridice spre cer
Numai cu un gand sincer.
Gandurile sa le pazim,
Din cele rele sa nu urzim.
Domnului sa ne rugam,
Lauda sa-i strigam.
FIGURI GEOMETRICE
Un triunghi mai mititel,
Sta infipt maricel
Pe latura unui patratel,
Sprijinit pe un isoscel.
Cercul se da rotund
De-a lungul unui prund.
Se opreste intr-un dreptunghi
Pe marginea unui unghi.
LA BOSTANA
De la umbra salcamilor.
Pan, la drumul carutelor,
Se intinde o bostana
Pazita de o vadana.
In jurul ei trei pici
Se joaca cu un arici,
Care a iesit ditr-un tufis
Privind la ei pe furis.
Bostana este plina toata,
Cu pepeni cat o galeata,
Insirati pe vreji lungi
Impodobiti toti cu dungi.
Vadana si cei trei pici
Privec la pepen mai mici.
Care sunt in crestere,
Precum o intrecere
Bostana cu pepeni copti.
Pazita zile si nopti
Este buna de cules
Avand pepeni pe ales.
Plange unul dintre pici,
Incaltat cu opinci,
Vrea sa mai manance,
Un pepene dulce
Se alatura copilului
Si ceilalti frati ai lui
Mancand toti cu pofta
Sa aiba tui bafta.
Bafta si multa sanatate,
Mai buna decat toate,
Mari sa creasca,
Bostanele sa le inmulteasca.
POSADA
Curge raul repede,involburat,
Printre creste umflat.
Malurile sunt ziduri drepte,
Sprijinite intre creste.
Raul este intovarasit.
De un drum ingust,pripasit,
Printre ape si semete creste
Unde numai iarba creste.
Zgomot,vuiet, tropot,
Se aude ca un ropot.
Carol Robert cu a lui armata,
Trece falnic ,ordonta.
Sus pe inaltele creste,
Fara a prinde de veste,
Este urmarit pe furis
Din fiecare ascunzis.
Oaste mare,inarmata,
In armura invesmntata.
Cu scuturi stralucitoare,
Arcuri si sabii ucigatoare.
Oaste cu care Robert Carol,
A spus chiar parol,
Ca-l ia pe Basarb-Voda
De barba, ca pe un Voda.
Din ascunzisuri il va scoate,
Cand el v-a socoate.
Ca in a lui mandrie,
A uitat ca-i pote fi tragedie.
Dar ca la un semn,
Dintr-un ordin demn,
De sus de pe creste,
Totol fara veste,
Peste armata ce mare,
Cade ca o daramare,
Pietre ,stanci,busteni,
Sageti trse de osteni.
Din oastea semeata,
N-a mai ramas decat ceata.
Totul este la pamant,
Si sub juramant,
Fuge Robert Carol,
Si spune din nou parol,
Ca pe aceste plaiuri ,
Sa se auda numai naiuri.