Pomul și omul
Pomul crește nencetat,
Cu crengile răsfirat,
Depărtându-se mereu....
Parcă nu suntem de-un neam,
Nu avem același ram
Ne îndreptăm mereu
Numai bunul Dumnezeu,
Ne iubește că un tată,
Nu ne lasă niciodată,
El dorește că să fie...
Pace și prietenie...
Iubire multă să fie...
Precum bunul Dumnezeu,
Își dorește tot mereu.
Să nu faci rău nimănui,
Că îi faci chiar fratelui.
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Cristea Mircea Romulus
Дата публикации: 29 июля
Просмотры: 126
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: ,,Nu te enerva" în olandeză
Поэма: Traieste acum clipa!
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase
Поэма: Brumar
Поэма: Chitara aurie
A implinit 85 de ani si a mai lansat o carte. Spiridon Vangheli si-a sarbatorit ziua de nastere printre pici - VIDEO
Поэма: Amintiri
Поэма: Cugetări!
(foto, video) Poezia răsare la apus. A fost lansat volumul de versuri al tinerei poete Romina Chetraru