Pomul și omul
Pomul crește nencetat,
Cu crengile răsfirat,
Depărtându-se mereu....
Parcă nu suntem de-un neam,
Nu avem același ram
Ne îndreptăm mereu
Numai bunul Dumnezeu,
Ne iubește că un tată,
Nu ne lasă niciodată,
El dorește că să fie...
Pace și prietenie...
Iubire multă să fie...
Precum bunul Dumnezeu,
Își dorește tot mereu.
Să nu faci rău nimănui,
Că îi faci chiar fratelui.
Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Cristea Mircea Romulus
Дата публикации: 29 июля 2024
Просмотры: 270
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Sunt toate ale mele...
Поэма: Un minut
Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici
Поэма: ‘59
Поэма: Dor de noi
Citește orice carte vrei la un preț de 20 de lei. Cum funcționează conceptul de „rent a book” în Moldova
Поэма: De-ar fi să pleci, din lumea mea
Поэма: Într-un sertar…
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice