Pomul și omul
Pomul crește nencetat,
Cu crengile răsfirat,
Depărtându-se mereu....
Parcă nu suntem de-un neam,
Nu avem același ram
Ne îndreptăm mereu
Numai bunul Dumnezeu,
Ne iubește că un tată,
Nu ne lasă niciodată,
El dorește că să fie...
Pace și prietenie...
Iubire multă să fie...
Precum bunul Dumnezeu,
Își dorește tot mereu.
Să nu faci rău nimănui,
Că îi faci chiar fratelui.
Category: Poems about nature
All author's poems: Cristea Mircea Romulus
Date of posting: 29 июля
Views: 198
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Să mă suni la miezul nopții
Poem: Lume decăzută...
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Poem: Scumpi profesori
Poem: Speranta
Un robot a felicitat femeile cu 8 Martie. A recitat o poezie de Dumitru Matcovschi
Poem: Ani
Poem: Testament
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca