Pomul și omul
Pomul crește nencetat,
Cu crengile răsfirat,
Depărtându-se mereu....
Parcă nu suntem de-un neam,
Nu avem același ram
Ne îndreptăm mereu
Numai bunul Dumnezeu,
Ne iubește că un tată,
Nu ne lasă niciodată,
El dorește că să fie...
Pace și prietenie...
Iubire multă să fie...
Precum bunul Dumnezeu,
Își dorește tot mereu.
Să nu faci rău nimănui,
Că îi faci chiar fratelui.
Category: Poems about nature
All author's poems: Cristea Mircea Romulus
Date of posting: 29 июля
Views: 190
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Cel mai bun serviciu de catering în turcă
Poem: Un minut
La Chișinău începe Festivalul Internațional de poezie „Grigore Vieru”
Poem: Prea multă sensibilitate în turcă
Poem: Prima și ultima mea iubire
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare
Poem: Un alt te iubesc,un alt sărut
Poem: Eu și sora mea
Top 5 cărţi mystery&thriller. Recomandări de lectură în această vară