Pomul și omul
Pomul crește nencetat,
Cu crengile răsfirat,
Depărtându-se mereu....
Parcă nu suntem de-un neam,
Nu avem același ram
Ne îndreptăm mereu
Numai bunul Dumnezeu,
Ne iubește că un tată,
Nu ne lasă niciodată,
El dorește că să fie...
Pace și prietenie...
Iubire multă să fie...
Precum bunul Dumnezeu,
Își dorește tot mereu.
Să nu faci rău nimănui,
Că îi faci chiar fratelui.
Category: Poems about nature
All author's poems: Cristea Mircea Romulus
Date of posting: 29 июля
Views: 140
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Necunoscuta
Poem: Epigrame XVIII
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie
Poem: Locul preferat
Poem: Parfum
Lista celor mai vândute cărți Cartier de istorie, proză, poezie, albume, pentru copii și adolescenți
Poem: mai încercăm încă o dată?
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în maghiară
Morțile ciudate ale marilor scriitori români. Eminescu, ucis cu o cărămidă în cap