Așa a fost...
Dacă așa a fost lăsat...
De mic am fost apărat.
Dumnezeu a fost cu mine,
Am scăpat de rău mereu,
Așa a vrut Dumnezeu.
Tatăl meu a fost și el,
Salvat el de Dumnezeu,
Agheasma ce i-am dat eu,
A fost ajutorul său.
Când am avut mare rău...
Îngerii ce m-au luat
Cu lumina sfântă a lor,
Mi-au dat viață, viitor...
Măicuța sfântă și ea,
Na lipsit din viața mea,
Mia fost aproape mereu,
Ea și bunul Dumnezeu.
Atunci când eu m-am rugat,
Cu rugă... Mă ajutat,
Domnul sfânt cu darul lui...
A fost foarte apropiat,
Și mia dat, mă ascultat,
Fie Domnul lăudat.
Dacă crezi cu adevărat,
DE DOMNUL EȘTI AJUTAT,
Domnul cu iubirea lui,
Este și a fost mereu,
In inima mea cu mine,
Și îl voi păstra așa,
Câtă viață voi avea.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Cristea Mircea Romulus
Дата публикации: 25 августа 2024
Просмотры: 308
Стихи из этой категории
cliseu previzibil
noi, condamnații la iubire
ne-am despărțit unul de altul,
cine face acum saltul?
și se predă cu mâini rănite
în brațele unui bolnav,
ce așteaptă pe nesimțite
să simtă pentru prima dată
ceva pur, de care noi
de multă vreme ne-am lepădat.
nu-mi aduc aminte
dar mi-ai promis ruine,
mi-ai spus că numai praful
mă va face să disper
de a ta prezență
sufocătoare.
mi-am închis ochii și am strigat
că tu nu poți lăsa dezastru
și urma ta îmi va rămâne
doar o amintire, spintecătoare
ce mă va amăgi mereu.
căci tu mi-ai fost doar libertate,
și muză în fiecare vers
de a ta iubire ce mă arde,
când vorbele se risipesc.
Epigrame!
Mina!
Vor să mai închid-o mină
Pe motiv că poluează,
Spun că UE, e de vină
Și nu Ei..care sunt varză!
Minerul!
Sapă galerii și ne aduce
Untul negru zis cărbune,
La Varvara își fac cruce
Și toți cred..în sfântul nume!
Cărbune!
Am pus cărbune în sobă
Că afară-i ger năpraznic,
Lor vreau să le zic o vorbă
Pe miner nu-l faceți..casnic!
Votul!
Vine anul cu alegeri
Și minerul se întreabă?
Eu pe cine să pun votul?
Că voi toți sunteți..o pleavă!
Generația noastră neînțeleasă
Suntem aceea generația ce și varsă suferința-n comportamente disfuncționale, consumând sa rămânem în viață, sa ne simțim vii
Suntem aceea generație care fumează dorul-n scrumul de la țigară
Suntem acei copii cu divorțuri, cu părinții pe moarte sau nexistenti
Suntem cei care lupta pentru vise, chiar dacă am trăit-n 12 ani de agresiune
Suntem stelele ce strălucesc, deși în jurul nostru e întuneric cumplit
Deși, în jur sunt guri mute ce nu alină suspinul
Ci doar îl accentuează, judecând după viața fiecăruia
Neștiind ca noi suntem rezultatul a comportamentelor părinților noștri, neștiind ca ei sunt rănile din poveștile noastre
Nu știu doamne...
Dumnezeu a hotărât
Să trimită fiul sfânt.
Vestea de venirea lui,
Trimisă la maica lui,
Îngerul a înștiințat,
Numele-i prea minunat,
Acesta este ISUS,
Al tatălui cel de sus.
Să credeți în Dumnezeu,
A zis: Ăsta-i fiul meu.
Vi-lam trimis pe pământ,
Să știți cine-i Domnul sfânt.
Pentru a vă mântuii,
De rele a vă feri.
Toate păcatele rele,
Le-a luat asupra sa,
Și răspunde cu iubire,
Pentru a ne apăra.
Pentru dragostea cea mare,
Ce o are pentru noi,
A fost răstignit pe cruce,
Pentru a fi iertați azi noi .
A-nviat este cu noi,
Dar .. ne depărtăm mereu
Ne întrebăm adesea oare..
Unde este Dumnezeu?
Nu mă întreb, avem păcate,
El ne iartă tot mereu,
S-au ne răsplătește oare ?
Cu puteri Dumnezeiești.
Sunt incendii ,sunt dezastre,
Inundații multe rele ..
Or fi de la Dumnezeu ?
Mă întreb și eu întruna ..
Nu știu Doamne, nu știu eu .
Trist, dar adevărat!
Stau pe prispa casei de la țară și vreau cu cineva să povestesc,
Dar n-am o vorbă cui să arunc, că toți satul pe rând îl părăsesc.
Cei tineri au plecat demult prin țări străine pentru un colț de pâine,
Iar cei ce au rămas, au îmbătrânit și se vor duce și ei, ca mâine.
Mă uit la drumul pietruit, rămas în praf așa de zeci de ani,
Dar ce e trist că nu mai vezi pe el, nici vaci dar nici țărani.
În curte sunt multe bălării și n-are cin' să le cosească,
Cândva iarba de pe aici, tata lăsa calul și vaca să o pască.
Copacii sunt plini de multe poame, dar cine să le culeagă,
Cad toate jos la adieri de vânt, iar la furtuni și câte-o creangă.
Fântâna mai are apă de băut, dar n-are cine să o bea,
Că trecătorul demult nu mai oprește, să-si potolească setea.
E atâta liniște în jurul meu, că îmi aud și gândul cum îmi spune,
Să știi c-aici cu toții ați crescut și rând pe rând ați decolat în lume.
În fața mea este o cușcă mică, de unde își arată botul un câine,
Stă liniștit în așteptarea orei, când va primi un coltuc de pâine.
Tresar când ușa se deschide și tata îmi șoptește c-a început războiul,
Și tot din gura lui aud, că la Siret în vamă, trec oamenii precum puhoiul.
Mă uit mirat la el și nu-nțeleg ce vrea să spună cu războiul,
Îmi bate umărul și cu tristețe zice, să știi că rusul pare-a fi gunoiul.
Intrăm în casă imediat, uitând de tot ce-am apucat să scriu,
Și triști privim la știri un interviu și cum o mamă plânge..la sicriu!
cliseu previzibil
noi, condamnații la iubire
ne-am despărțit unul de altul,
cine face acum saltul?
și se predă cu mâini rănite
în brațele unui bolnav,
ce așteaptă pe nesimțite
să simtă pentru prima dată
ceva pur, de care noi
de multă vreme ne-am lepădat.
nu-mi aduc aminte
dar mi-ai promis ruine,
mi-ai spus că numai praful
mă va face să disper
de a ta prezență
sufocătoare.
mi-am închis ochii și am strigat
că tu nu poți lăsa dezastru
și urma ta îmi va rămâne
doar o amintire, spintecătoare
ce mă va amăgi mereu.
căci tu mi-ai fost doar libertate,
și muză în fiecare vers
de a ta iubire ce mă arde,
când vorbele se risipesc.
Epigrame!
Mina!
Vor să mai închid-o mină
Pe motiv că poluează,
Spun că UE, e de vină
Și nu Ei..care sunt varză!
Minerul!
Sapă galerii și ne aduce
Untul negru zis cărbune,
La Varvara își fac cruce
Și toți cred..în sfântul nume!
Cărbune!
Am pus cărbune în sobă
Că afară-i ger năpraznic,
Lor vreau să le zic o vorbă
Pe miner nu-l faceți..casnic!
Votul!
Vine anul cu alegeri
Și minerul se întreabă?
Eu pe cine să pun votul?
Că voi toți sunteți..o pleavă!
Generația noastră neînțeleasă
Suntem aceea generația ce și varsă suferința-n comportamente disfuncționale, consumând sa rămânem în viață, sa ne simțim vii
Suntem aceea generație care fumează dorul-n scrumul de la țigară
Suntem acei copii cu divorțuri, cu părinții pe moarte sau nexistenti
Suntem cei care lupta pentru vise, chiar dacă am trăit-n 12 ani de agresiune
Suntem stelele ce strălucesc, deși în jurul nostru e întuneric cumplit
Deși, în jur sunt guri mute ce nu alină suspinul
Ci doar îl accentuează, judecând după viața fiecăruia
Neștiind ca noi suntem rezultatul a comportamentelor părinților noștri, neștiind ca ei sunt rănile din poveștile noastre
Nu știu doamne...
Dumnezeu a hotărât
Să trimită fiul sfânt.
Vestea de venirea lui,
Trimisă la maica lui,
Îngerul a înștiințat,
Numele-i prea minunat,
Acesta este ISUS,
Al tatălui cel de sus.
Să credeți în Dumnezeu,
A zis: Ăsta-i fiul meu.
Vi-lam trimis pe pământ,
Să știți cine-i Domnul sfânt.
Pentru a vă mântuii,
De rele a vă feri.
Toate păcatele rele,
Le-a luat asupra sa,
Și răspunde cu iubire,
Pentru a ne apăra.
Pentru dragostea cea mare,
Ce o are pentru noi,
A fost răstignit pe cruce,
Pentru a fi iertați azi noi .
A-nviat este cu noi,
Dar .. ne depărtăm mereu
Ne întrebăm adesea oare..
Unde este Dumnezeu?
Nu mă întreb, avem păcate,
El ne iartă tot mereu,
S-au ne răsplătește oare ?
Cu puteri Dumnezeiești.
Sunt incendii ,sunt dezastre,
Inundații multe rele ..
Or fi de la Dumnezeu ?
Mă întreb și eu întruna ..
Nu știu Doamne, nu știu eu .
Trist, dar adevărat!
Stau pe prispa casei de la țară și vreau cu cineva să povestesc,
Dar n-am o vorbă cui să arunc, că toți satul pe rând îl părăsesc.
Cei tineri au plecat demult prin țări străine pentru un colț de pâine,
Iar cei ce au rămas, au îmbătrânit și se vor duce și ei, ca mâine.
Mă uit la drumul pietruit, rămas în praf așa de zeci de ani,
Dar ce e trist că nu mai vezi pe el, nici vaci dar nici țărani.
În curte sunt multe bălării și n-are cin' să le cosească,
Cândva iarba de pe aici, tata lăsa calul și vaca să o pască.
Copacii sunt plini de multe poame, dar cine să le culeagă,
Cad toate jos la adieri de vânt, iar la furtuni și câte-o creangă.
Fântâna mai are apă de băut, dar n-are cine să o bea,
Că trecătorul demult nu mai oprește, să-si potolească setea.
E atâta liniște în jurul meu, că îmi aud și gândul cum îmi spune,
Să știi c-aici cu toții ați crescut și rând pe rând ați decolat în lume.
În fața mea este o cușcă mică, de unde își arată botul un câine,
Stă liniștit în așteptarea orei, când va primi un coltuc de pâine.
Tresar când ușa se deschide și tata îmi șoptește c-a început războiul,
Și tot din gura lui aud, că la Siret în vamă, trec oamenii precum puhoiul.
Mă uit mirat la el și nu-nțeleg ce vrea să spună cu războiul,
Îmi bate umărul și cu tristețe zice, să știi că rusul pare-a fi gunoiul.
Intrăm în casă imediat, uitând de tot ce-am apucat să scriu,
Și triști privim la știri un interviu și cum o mamă plânge..la sicriu!
Другие стихотворения автора
Puterea divină
Un grăunte oarecare,
De-l semeni el crește mare.
Credința are și ea,
O putere doar a sa.
Deși pare că e mică,
Puterea sfântă a sa,
Poate muta chiar și munții,
Domnul cu puterea sa
Puterea-i Dumnezeiesca,
Nu-i putere omenească.
E cu pace și iubire.
Crede și va fi cu tine.
Scăpa - ne doamne de rău
Nu-mi place ce este rău,
Nu e de la Dumnezeu.
De domnul ne-am depărtat ,
Când de el noi am uitat...
Ne amintim de Dumnezeu,
La boală și când e greu..
Iar din bunătatea lui,
Fiindcă suntem fii lui ..
Ne iartă neîncetat,
E un tată adevărat.
Iar prin rugăciunea mea,
Domnul îmi poartă grija.
Darul lui nencetat,
Sfințește cu adevărat .
Ne scapă mereu de rău..
Bun e bunul Dumnezeu.
Dreptatea
Dacă stai a judeca,
A fost dreptate cândva?
Sau este un cuvânt care,
Foarte curând va dispare.
Mă întreb uite așa...
Cei dreptatea? Ce e ea...?
Cum se poate unii oare,
Să câștige înzecit,
Au muncit mai diferit !?
S-au spetit oare mai tare,
Au o gură, mult mai mare ...
Unii chiar la judecată,
Na-au de ce se bucura,
Căci dreptate nu există,
Doar întâmplător așa...
Există un judecător
Al nostru al tuturor,
Care cu dreptatea sa,
Pe toți ne va judeca.
Ce doresc ce vreau a fi
Eu... E foarte adevărat,
Lucrul cel mai important,
Cine sunt? ce vreau a fi,
Și ce mi-aș putea dori.
Tot ce crezi să-ți fie dat,
Să primești, gândește așa....
Precum toate ai avea,
Din belșug și nencetat,
Cere tot și repetat.
Să fi un încrezător,
Îndrăzneț și creator
Fi eficient prosper,
Capabil de orișice...
Asta este calea care,
Îți aduce bunăstare
Fi puternic căci așa,
Ce-ți dorești vei câștiga
Eu cred în credința mea,
Și-n veci mă va ajuta.
Apărătorul meu
Duhul sfânt, trimis a fost,
De Dumnezeu pe pământ,
Să vestească lucrul sfânt,
Fiu ce vine pe pământ.
Cu noi est-n fiecare
Îl avem de la născare,
E trimis de Dumnezeu
In veci să fie mereu..
Domnul Isus a lăsat
Duhul sfânt cu noi să fie,
Apostolii har să aibă ,
Întru această vecie.
Duhul sfânt e îndrumătorul,
El este apărătorul...
Ascultă ce-ți spune el
Căci e de la Dumnezeu.
Fără duhul sfânt în tine,
Na-ai credință, nu e bine,
El ne iubește mereu
Cu Isus și Dumnezeu.
Marea căldură
E căldură mare afară,
Soarele strălucitor,
Nu adie nici chiar vântul,
Frige solu-ngrozitor ,
De căldura asta mare,
Și pământul e crăpat,
Și bietele animale,
N-au apă de adăpat.
Unora chiar rău le este...
Apelând la ajutor.
Nici pădurea nu rezistă,
Căci focul ce le aprinse,
Sa intins spăimântător
Apa-i caldă chiar și ea,
Bună-i și ea la ceva
Este o mică scăpare,
E ceva răcoritor,
O înghețată care vine,
Ne este de ajutor.
Puterea divină
Un grăunte oarecare,
De-l semeni el crește mare.
Credința are și ea,
O putere doar a sa.
Deși pare că e mică,
Puterea sfântă a sa,
Poate muta chiar și munții,
Domnul cu puterea sa
Puterea-i Dumnezeiesca,
Nu-i putere omenească.
E cu pace și iubire.
Crede și va fi cu tine.
Scăpa - ne doamne de rău
Nu-mi place ce este rău,
Nu e de la Dumnezeu.
De domnul ne-am depărtat ,
Când de el noi am uitat...
Ne amintim de Dumnezeu,
La boală și când e greu..
Iar din bunătatea lui,
Fiindcă suntem fii lui ..
Ne iartă neîncetat,
E un tată adevărat.
Iar prin rugăciunea mea,
Domnul îmi poartă grija.
Darul lui nencetat,
Sfințește cu adevărat .
Ne scapă mereu de rău..
Bun e bunul Dumnezeu.
Dreptatea
Dacă stai a judeca,
A fost dreptate cândva?
Sau este un cuvânt care,
Foarte curând va dispare.
Mă întreb uite așa...
Cei dreptatea? Ce e ea...?
Cum se poate unii oare,
Să câștige înzecit,
Au muncit mai diferit !?
S-au spetit oare mai tare,
Au o gură, mult mai mare ...
Unii chiar la judecată,
Na-au de ce se bucura,
Căci dreptate nu există,
Doar întâmplător așa...
Există un judecător
Al nostru al tuturor,
Care cu dreptatea sa,
Pe toți ne va judeca.
Ce doresc ce vreau a fi
Eu... E foarte adevărat,
Lucrul cel mai important,
Cine sunt? ce vreau a fi,
Și ce mi-aș putea dori.
Tot ce crezi să-ți fie dat,
Să primești, gândește așa....
Precum toate ai avea,
Din belșug și nencetat,
Cere tot și repetat.
Să fi un încrezător,
Îndrăzneț și creator
Fi eficient prosper,
Capabil de orișice...
Asta este calea care,
Îți aduce bunăstare
Fi puternic căci așa,
Ce-ți dorești vei câștiga
Eu cred în credința mea,
Și-n veci mă va ajuta.
Apărătorul meu
Duhul sfânt, trimis a fost,
De Dumnezeu pe pământ,
Să vestească lucrul sfânt,
Fiu ce vine pe pământ.
Cu noi est-n fiecare
Îl avem de la născare,
E trimis de Dumnezeu
In veci să fie mereu..
Domnul Isus a lăsat
Duhul sfânt cu noi să fie,
Apostolii har să aibă ,
Întru această vecie.
Duhul sfânt e îndrumătorul,
El este apărătorul...
Ascultă ce-ți spune el
Căci e de la Dumnezeu.
Fără duhul sfânt în tine,
Na-ai credință, nu e bine,
El ne iubește mereu
Cu Isus și Dumnezeu.
Marea căldură
E căldură mare afară,
Soarele strălucitor,
Nu adie nici chiar vântul,
Frige solu-ngrozitor ,
De căldura asta mare,
Și pământul e crăpat,
Și bietele animale,
N-au apă de adăpat.
Unora chiar rău le este...
Apelând la ajutor.
Nici pădurea nu rezistă,
Căci focul ce le aprinse,
Sa intins spăimântător
Apa-i caldă chiar și ea,
Bună-i și ea la ceva
Este o mică scăpare,
E ceva răcoritor,
O înghețată care vine,
Ne este de ajutor.