Asfințitul
Pe pereți se scurg
Stropii de amurg,
Luna strălucește
Sub streașină clipește.
Pomii moțăiau,
În vânt se legănau.
Amorțit pământul
Își reflecta veșmântul.
Soarele se stinge
Prin gene se prelinge
Și negura se așterne,
Moleșeala cerne.
Prin frunzișul voalat
Pasărea s -a pitulat ,
Amuțind din ciripit
Și clipoci pripit..
Doar liliecii forfoteau,
Întunecimea iscodeau,
Doar cucuveaua glăsuia,
Asfințitul bântuia...
Categoria: Poezii despre natura
Toate poeziile autorului: Keller Gabriela
Data postării: 9 ianuarie
Vizualizări: 80
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Arme și durere
Poem: ,, Uită nostalgia" în portugheză
Harry Potter revine! În această toamnă vor fi publicate două noi cărţi
Poem: Pretenții
Poem: Parc
Cele mai cautate au fost romanele, dar si cartile de dezvoltare personala
Poem: Octombrie de George Topârceanu în portugheză
Poem: De unde vin...
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie