0.04

Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici

poezii.online Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici

E o carte despre noi, despre viată (dupa cum spune autoarea volumului: ,,Realitatea m-a atras mereu ca un magnet, m-a torturat și m-a hipnotizat, mi-am dorit s-o fixez pe hârtie”. 

Autoarea ne face complice la ceea ce s-a întamplat cu oamenii și destinele lor în timpurile: stanilist, hrușciovist, brejnevist sau gorbaciovist. Am participat direct sau indirect la crearea unui tip de om aparte - homo sovieticus. Cartea ne amintește spre a nu uita: „Suntem plini de ură și de prejudecăți. Toti provenim din locul care a cunoscut Gulagul și un război cumplit.”

Pentru a vă provoca să încercați să lecturați aceasta carte, vă propun un fragment: ,,În general, noi suntem războinici. Fie ne războiam, fie ne pregăteam de război. Niciodată n-am trăit altfel. De aici și o psihologie războinică. Chiar și în viata pe timp de pace totul era ca în razboi. Bătea doba, flutura drapelul... inima iți sarea din piept.„Omul nu-și vedea statul de rob, ba chiar îl iubea”. Cât adevar pentru acele vremuri, pe când azi la fel ne place sa fim robi la ruși.

,,Vecini de memorie”

Chiar titlul acesteia te duce cu gândul la magazinele Second Hand, împrăștiate prin fosta Moldova Sovietică, în care se comercializau haine vechi (încă bune de purtat), aduse din spațiul capitalismului în putrefacție.


Autorul vorbeste despre tăcerea, care ne-a cuprins din marea frică ce-o purtam autorităților sovietice: „Oamenii citeau ziarele, revistele și tăceau. Se abătuse peste ei o nenorocire insuportabilă! Cum să trăiești așa? Mulți vedeau în adevăr un dușman. La fel și-n libertate... Era în 1991... Fericite vremuri! Credeam că mâine, literalmente mâine, va începe libertatea. Va veni din senin, din dorințele noastre”.
Dar n-a fost să fie chiar așa, citiți cartea și veți afla alte adevăruri-îngrozitoare.

,, ... toți erau îmbătați de libertate, dar nu erau pregătiti pentru ea. Unde era libertatea asta?”

Svetlana Aleksievici ne avertizează că „civilizația sovietică” a lasat amprente adânci în sufletele celor care o mai țin minte acele timpuri. Cu toate acestea, când vine momentul adevărului său istoriei, dai înapoi ca racul și „încadrezi catastrofa într-un mediu familiar și încerci să povestesti ceva”. Să ghicești ceva. Nu încetez să mă minunez de cât de interesantă e viața omului. De numărul infinit al adevărurilor umane. „Istoria e interesată numai de fapte, emoțiile sunt lasate pe din afară… Ele nu sunt, de obicei, incluse în istorie. Eu însa privesc lumea cu ochii umanistului, nu ai istoricului. Sunt uluită de ființa umana…”

Autoarea cheamă la meditații profunde asupra vieții, curajului și fricii: „Nu întelegeau ce se petrece, dar le era frică. Frica, așa, ca la război.

ALEXANDRA TĂNASE

Va urma 


Preluat de la: Timpul.md
Postat 2 iulie 2019

Creaţii aleatorii :)

Luna

Luna mă hipnotizează

Cea plină mă ține trează 

Și-mi dă energie

Totul pare o nebunie

 

De ce Luna mă afectează?

Povestea ei mă fascinează 

Când e pe cer am vise ciudate

Care rămân în noapte

 

Uneori vreau să fiu Luna

Care-și așteaptă Soarele

În compania frumoaselor stele

Iubindu-se prin eclipse

 

Când o să-mi întâlnesc 

Sufletul meu pereche nebunesc

Vreau să mă sărute 

La lumina lunii curate

Mai mult...

Oscilații continue, Inimi și destine

În inerția unui sărut cinetic

Gândul meu atoll, impuls mecanic

Pătrunde-n timp efemer dar magic

Iar frecvența inimi-mi pare lanț de amintiri

Un șir monoton de pasiuni pierdute

A cărei diagrame statico-cinematică

Izbește firavul simțământ invariant

În proiecți ortogonale ale sufletului meu

Ce acceleraza unghiular în  priviri făurite

De așa natură să mă-nfioare, și-mi par

Creații divine închistate-n perpetum infinite

În marșul ce mă apropie de tine

Energia mea se stinge

Și rămân fără cuvinte

Lumea mea cuantică, lanțană de sfere

Se pierde în durere

Un compendium de suspine

Mă ajută să găsesc un silogism

O teoremă un algoritm

Mai mult...

Dimineți de cristal

azi-dimineață m-au năvălit zorile
din toate părțile
m-au smuls dintr-un vis cu lebede negre
ciudat
Natasha plecase să adune lacrimile neîncepute ale nopții
de pe frezii
la răsărit Soarele înota înjunghiat într-o baltă de sânge
mărul din fața geamului se-mbrobodise cu un voal alb orbitor
de mătase
părea o lebădă uriașă care-și lua zborul
îmi dăduseră lacrimile și nu aveam de ce să mă sprijin
simțeam o spaimă nelămurită cum mi se înfige în inimă
în creier
cum mă inundă
alteori dimineața se-auzeau tot felul de zgomote
țipete
tocurile femeilor pe scări
cești sparte
huruitul mașinilor
dacă m-aș arunca de la etaj
mă gândesc
s-ar auzi strigătul meu de disperare până la cer
ecoul însă nu s-ar mai întoarce...

Mai mult...

La Multi Ani, femeie!

Femeie, ești gând străpuns de soare,
Mare albastră și margine de lume,
Pictură sacră de sunet și culoare,
Operă vie, în milioane de volume.

Ești dans și cântec, zbucium și odihnă,
Și proză și poem, o mare epopee,
Mă-nchin în față-ți și îți strig in tihnă:
Să fii iubită, La Mulți Ani, femeie!

Mai mult...

Fractalii

Nu am nevoie de întreg Pământul,

dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal,

un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul,

sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”,

( a sparge în fragmente!),

redenumit fractal.

.

În tot ce ne-nconjoară  exist-o simetrie rece, un  mister,

o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice absolută,

de la cristalele de gheață ale lui Fournier,

l-aripile de fluture sau frunza (urât mirositoare) de cucută

.

Tiparele acestea de alchimist ce caută argintu-n humă,

desprinse de origini în mod accidental,

sunt similare cu tiparul mumă

și pot oricând să se întoarcă în original,

urmând parc-o predestinare, un alogaritm universal.

.

Nu am nevoie de întreg Pământul,

dați-mi, vă rog, motivul geometric ideal,

un șir a lui lui Fibonacci, simplu și ușor ca vântul,

sintagma lui Mandelbrot , din latinescu ”frangere”,

( a sparge în fragmente!),

redenumit fractal.

 

În tot ce ne-nconjoară  exist-o simetrie rece, un  mister,

o succesiune de detalii care se repetă dup-o matrice absolută,

de la cristalele de gheață ale lui Fournier,

l-aripile de fluture sau frunza (urât mirositoare) de cucută

.

Tiparele acestea de alchimist ce caută argintu-n humă,

desprinse de origini în mod accidental,

sunt similare cu tiparul mumă

și pot oricând să se întoarcă în original,

urmând parc-o predestinare, un alogaritm universal...

Mai mult...

Mâna (parodie)

pe strada mea se pierd lucruri

tot felul de lucruri

o dată am găsit o mână de om

mișcătoare

râcâia cu degetele

cu unghiile

pământul

mai încolo un ciung

dirija netulburat traficul

 într-o intersecție

și-am rămas fără grai

nu se întâmplă de multe ori

să întâlnești laolaltă cauza și efectul

nu mai spun că mâna de om

era vorbitoare

da

îi răspund

aș avea nevoie de-o mână de lucru la cules de cicoare

apoi m-am culcat

și-n vis m-am trezit cu ciungul

că-mi umple cu pietre fântâna

ce vrei, bre? îl întreb

dă-mi înapoi mâna!

Mai mult...