Fără tine
Simt că zilele trec fără vreun rost
Când nu te simt aproape mă simt anost,
Zilele parcă se scurg cu greu din calendar
Așteptând ziua în care am să te revăd iar.
Când sute de probleme apar de nicăieri
Tu îmi ești leacul ce mă scapă de ele,
Tu îmi ești antidot când totul merge prost
Doar o îmbrățișare-mi ajunge și totul are din nou rost.
Când sufletu-mi pierdut, fără de tine mai mereu
Un zâmbet parcă apasă
Știind că "acolo" ai să vii din nou...
Singur pe lume mă simt fără tine, dragoste
Zilele parcă-mi sunt numărate
Aștept așa de mult clipa revederii;
Să mă vindec din nou de toate în "brațele tăcerii".
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Alex Radulescu
Data postării: 9 iunie
Vizualizări: 74
Poezii din aceiaşi categorie
Imi imaginez
Imi imaginez doar prin ce ai trecut
Singurul regret al meu e ca nu te cunosteam
Ti-as fi fost alaturi cum imi doresc sa fiu acum..
Imi pasa de tine, nici nu iti imaginezi
Dar nici nefericita langa tine n-as putea sa fiu..
Tu mai ai multe de invatat, multe de vazut..
Eu vreau sa imi opresc timpul in loc..
Sa construiesc familia mult visata..
Pe luna
Pe luna rece și prafoasă
Un dor mi se vedea plângând,
Striga dulce pe terasă
Vreau acasă pe pământ.
Un pământ rece, rătăcitor
Zăream eu din depărtare
Întrebându-mă eu oare,
Ce o fi în acel loc...
Având o mare interesare.
Soarta mă privea de jos,
Așteptând ca să cobor
Pe acel pământ prafos
Sa rămân un norocos.
Oh, tu, doamne... De-ai putea,
Soarta de mi arăta
Să nu mai privesc în jos,
Spre acel pământ prăfos.
Coborând eu tot mai jos,
Am zărit în depărtare
Un mos bătrân cu barba deasa
Ce ma aștepta in zare.
Îl privesc iar el îmi spune
Că pe mine m-aștepta
Să îmi dea de veste un nume
Ca să îl pot căuta.
Acel nume era soarta
Soarta mea neașteptată,
Un băiat cu ochii negrii
Ce pe mine mă așteaptă.
Vino iubire
Hai vino iubire și ia-mă de mână
Hai vino și-n brațe mă strânge,
Căci noaptea mi-e tristă, e goală și plânge,
Din negri-i ochi pică reci lacrimi de sânge
Și-i nemângâiată de lună.
Hai, vino iubire și doru-mi alină,
Că-mi e-al nopții cer fără stele.
Pe inima mea tu ai pus lanțuri grele,
Mă strâng și mă dor legăturile tele
Și sufletu-n șoaptă-mi suspină.
Hai, vino iubire să-mi dărui iertare,
Chiar dacă n-o merit din plin.
Ridică-mi iar ochii spre cerul senin
Iubește-mă mult, când eu merit puțin,
C-atunci am nevoie mai mare...
Șoaptă iubirii
Vreau să-ți alin tristețea
Să-ți văd frumusețea,
Cu dragoste să te copleșesc
Cu inima să te încălzesc.
Să-ți dau ce n-ai avut
Și nici prin minte nu ți-a trecut,
Ce poate iubirea să ofere
Încredere și mângâiere.
În ochi căprui Să mă pierd
Cu ai tăi să mă dezmierd,
Să mă aprind de bucurie
Când noaptea e fumurie.
Te-aș iubi neîncetat
La al inimii Glas turbat,
Care te vrea zi și noapte
Lângă ea, să-i fii aproape.
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Rosso
Culoarea ta preferată era roșu,
Buzele mele pentru tine erau roși
Îți făceam obraji roși,
Te iubeam...
Culoarea ta preferată este roșu
Buzele mele din cauza ta sunt roși
Obrajii mei sunt roșii, și ochii la fel.
Te iubesc...
Imi imaginez
Imi imaginez doar prin ce ai trecut
Singurul regret al meu e ca nu te cunosteam
Ti-as fi fost alaturi cum imi doresc sa fiu acum..
Imi pasa de tine, nici nu iti imaginezi
Dar nici nefericita langa tine n-as putea sa fiu..
Tu mai ai multe de invatat, multe de vazut..
Eu vreau sa imi opresc timpul in loc..
Sa construiesc familia mult visata..
Pe luna
Pe luna rece și prafoasă
Un dor mi se vedea plângând,
Striga dulce pe terasă
Vreau acasă pe pământ.
Un pământ rece, rătăcitor
Zăream eu din depărtare
Întrebându-mă eu oare,
Ce o fi în acel loc...
Având o mare interesare.
Soarta mă privea de jos,
Așteptând ca să cobor
Pe acel pământ prafos
Sa rămân un norocos.
Oh, tu, doamne... De-ai putea,
Soarta de mi arăta
Să nu mai privesc în jos,
Spre acel pământ prăfos.
Coborând eu tot mai jos,
Am zărit în depărtare
Un mos bătrân cu barba deasa
Ce ma aștepta in zare.
Îl privesc iar el îmi spune
Că pe mine m-aștepta
Să îmi dea de veste un nume
Ca să îl pot căuta.
Acel nume era soarta
Soarta mea neașteptată,
Un băiat cu ochii negrii
Ce pe mine mă așteaptă.
Vino iubire
Hai vino iubire și ia-mă de mână
Hai vino și-n brațe mă strânge,
Căci noaptea mi-e tristă, e goală și plânge,
Din negri-i ochi pică reci lacrimi de sânge
Și-i nemângâiată de lună.
Hai, vino iubire și doru-mi alină,
Că-mi e-al nopții cer fără stele.
Pe inima mea tu ai pus lanțuri grele,
Mă strâng și mă dor legăturile tele
Și sufletu-n șoaptă-mi suspină.
Hai, vino iubire să-mi dărui iertare,
Chiar dacă n-o merit din plin.
Ridică-mi iar ochii spre cerul senin
Iubește-mă mult, când eu merit puțin,
C-atunci am nevoie mai mare...
Șoaptă iubirii
Vreau să-ți alin tristețea
Să-ți văd frumusețea,
Cu dragoste să te copleșesc
Cu inima să te încălzesc.
Să-ți dau ce n-ai avut
Și nici prin minte nu ți-a trecut,
Ce poate iubirea să ofere
Încredere și mângâiere.
În ochi căprui Să mă pierd
Cu ai tăi să mă dezmierd,
Să mă aprind de bucurie
Când noaptea e fumurie.
Te-aș iubi neîncetat
La al inimii Glas turbat,
Care te vrea zi și noapte
Lângă ea, să-i fii aproape.
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Rosso
Culoarea ta preferată era roșu,
Buzele mele pentru tine erau roși
Îți făceam obraji roși,
Te iubeam...
Culoarea ta preferată este roșu
Buzele mele din cauza ta sunt roși
Obrajii mei sunt roșii, și ochii la fel.
Te iubesc...
Alte poezii ale autorului
Ochii noștri
Eu ți-aș da acum culoarea ochilor
Să te vezi prin ei cum te vad eu,
Să-ți vezi chipul tau senin
Cât de superb poate fi.
Să-ți vezi strălucirea prin ei
Și ai să realizezi de îndată
Că te iubesc mai mult decât orice
Și aș mai spune-o încă o dată.
Dincolo de lumina lor alba
Sta ascuns sufletul meu,
Ce te-a așteptat o viață
Să-i fi adăpost mai mereu.
Eu i-aș lua și pe ai tai
Să văd dacă mă iubești la fel,
Dar mi-e teamă că deîndată
Am să mă topesc ca ei.
Când aș vedea văpaia
Ce arde, arde încetișor,
M-aș topii mai rău ca ei
De lumina ochilor.
Așa că-ți cer acum iubire
Să ne schimbăm între noi viziuni
Și poate, poate deîndată...
Iubirea noastră s-ar clădi.
Dacă ai știi câte seri...
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Stau și-mi imaginez cât de frumos ne-ar sta împreună
Pe o pajiște pustie.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Rugându-mă la Dumnezeu
Să aibă mereu grijă de tine.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Suspinând lacrimi în pernă
Înțelese doar de tine.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Dând timp pentru noi,
Nu te-ai mai întreba
Cât de puternică e pentru tine, dragostea mea.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
M-ai lua în brațe, nu m-ai lăsa
Am merge împreună în lume să-ți arăt dragostea mea.
Paradisul
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
O lumină strălucea, mai presus de steaua mea
Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.
Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te-am zărit îndată fetițo
Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu
Erai așa strălucitoare și plină de mister
Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins,
Tu mi-ai dat culoarea in suflet
Al clipelor de nedescris
Și m-ai chemat la tine acolo
Să ardem amândoi în stins
Să aprindem cerul plin de nori
Ce prea de mult timp m-a învins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te vad ca prima oară
O lumină de nedescris
Lasă-mă să-ți viu văpaia
Ce te arde incet, încet
Să-ți simt din nou chemarea
Către semnul tau ceresc.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Nu mă lăsa să mă sting iar
Aprinde mă din nou cu al tau dor
Dor de soare, de lumina, de clipele senine
Ce n-am vrut vreodată să apună.
Iar de îndată ce tu mă simți
Dincolo de paradis
Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui
Din nou și din nou
Ca in prima, dar nu ultima zi...
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Tu rămâi
Când stelele se sting
De lumina zilei,
Tu rămâi aleasa lor
Și sclipește în continuare.
Când negura nopții mă așteaptă
Să mă cuprindă toată,
Tu rămâi acolo
Să mă trezești de dimineață.
Când soarele se lasă încet
Când apune și se "stinge",
Tu rămâi lumina lui
În nopți de răstriște.
Când norii iar se strâng
Peste lumina zilei pline,
Tu rămâi să-i dai deoparte
Căci ești raza ce-i desparte.
Când sufletul meu se "închide"
De dorul zilelor senine,
Tu rămâi aici și nu-l lăsa...
De dorul tău "să miște".
TU
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă iubirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești iubirea.
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce contează pentru tine?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești liniștea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce e mai frumos pe lume?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești frumusețea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
În ce îți vezi fericirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești fericirea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă pentru tine acasă?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești casa sufletului.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce te face mai complet?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU mă completezi perfect.
Însă nimeni nu mă întreabă
Căci tot ce pentru mine contează
Ai să rămâi mereu doar TU.
Ochii noștri
Eu ți-aș da acum culoarea ochilor
Să te vezi prin ei cum te vad eu,
Să-ți vezi chipul tau senin
Cât de superb poate fi.
Să-ți vezi strălucirea prin ei
Și ai să realizezi de îndată
Că te iubesc mai mult decât orice
Și aș mai spune-o încă o dată.
Dincolo de lumina lor alba
Sta ascuns sufletul meu,
Ce te-a așteptat o viață
Să-i fi adăpost mai mereu.
Eu i-aș lua și pe ai tai
Să văd dacă mă iubești la fel,
Dar mi-e teamă că deîndată
Am să mă topesc ca ei.
Când aș vedea văpaia
Ce arde, arde încetișor,
M-aș topii mai rău ca ei
De lumina ochilor.
Așa că-ți cer acum iubire
Să ne schimbăm între noi viziuni
Și poate, poate deîndată...
Iubirea noastră s-ar clădi.
Dacă ai știi câte seri...
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Stau și-mi imaginez cât de frumos ne-ar sta împreună
Pe o pajiște pustie.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Rugându-mă la Dumnezeu
Să aibă mereu grijă de tine.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Suspinând lacrimi în pernă
Înțelese doar de tine.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
Dând timp pentru noi,
Nu te-ai mai întreba
Cât de puternică e pentru tine, dragostea mea.
Dacă ai știi...
Câte seri îți ofer ție,
M-ai lua în brațe, nu m-ai lăsa
Am merge împreună în lume să-ți arăt dragostea mea.
Paradisul
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
O lumină strălucea, mai presus de steaua mea
Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.
Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te-am zărit îndată fetițo
Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu
Erai așa strălucitoare și plină de mister
Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins,
Tu mi-ai dat culoarea in suflet
Al clipelor de nedescris
Și m-ai chemat la tine acolo
Să ardem amândoi în stins
Să aprindem cerul plin de nori
Ce prea de mult timp m-a învins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te vad ca prima oară
O lumină de nedescris
Lasă-mă să-ți viu văpaia
Ce te arde incet, încet
Să-ți simt din nou chemarea
Către semnul tau ceresc.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Nu mă lăsa să mă sting iar
Aprinde mă din nou cu al tau dor
Dor de soare, de lumina, de clipele senine
Ce n-am vrut vreodată să apună.
Iar de îndată ce tu mă simți
Dincolo de paradis
Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui
Din nou și din nou
Ca in prima, dar nu ultima zi...
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Tu rămâi
Când stelele se sting
De lumina zilei,
Tu rămâi aleasa lor
Și sclipește în continuare.
Când negura nopții mă așteaptă
Să mă cuprindă toată,
Tu rămâi acolo
Să mă trezești de dimineață.
Când soarele se lasă încet
Când apune și se "stinge",
Tu rămâi lumina lui
În nopți de răstriște.
Când norii iar se strâng
Peste lumina zilei pline,
Tu rămâi să-i dai deoparte
Căci ești raza ce-i desparte.
Când sufletul meu se "închide"
De dorul zilelor senine,
Tu rămâi aici și nu-l lăsa...
De dorul tău "să miște".
TU
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă iubirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești iubirea.
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce contează pentru tine?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești liniștea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce e mai frumos pe lume?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești frumusețea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
În ce îți vezi fericirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești fericirea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă pentru tine acasă?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești casa sufletului.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce te face mai complet?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU mă completezi perfect.
Însă nimeni nu mă întreabă
Căci tot ce pentru mine contează
Ai să rămâi mereu doar TU.