Chipul tău

Tristețea din ochii tăi mă răscolește

Nu știu de ce, mai rar parcă respir,

Intuiesc esența ce îți definește

Profunzimea spiritului ce-ți admir.

 

Pierdut în gânduri te regăsesc acum

Îmi pari mai liniștit și resemnat

Parcă te-ntorci în miezul minții tale

Cu un regret ce ți l-ai asumat...

 

Privindu-te simt că te știu de-o viață

Tandru obrazul tău aș vrea să îl mângâi

Să-ți fie înserarea, dimineață,

Când inima în piept îngână:,,Mai rămâi!”


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Mihaela Ianculescu poezii.online Chipul tău

Data postării: 6 iulie

Vizualizări: 52

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Lacătul de la inima mea

 

Se tot vorbește că moartea-i dureroasă,

Că este neagră și are coasă,

Că n-are chip și-i tare fioroasă,

Dar nouă celor căzuți în ale amorului visări nici că ne pasă!

Îndrăgostiții știu că dragostea și viața-i tot ce contează!

Iubito astăzi am aflat o taină a iubirii

Căci Duhul Sfânt vorbește și prin tine...

Mi-ai spus cum o iubire mare

Se sechestrează.....

Chiar dacă termenul ăsta nu sună bine...

Căci eu adusul-am în pomenire

Ei bine cum?

Să afle fiecare!

Noi doi iubito știm...

Cum să poți face o iubire pe veci nemuritoare,

Sau să n-o lași să zboare...

Voi însă cititorii,

Citiți titlul la poezie,fiecare!

(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

 

Mai mult...

(audio) Et si tu n'existais pas în spaniolă

Et si tu n'existais pas,

dis-moi pourquoi j'existerais.

Pour traîner dans un monde sans toi,

sans espoir et sans regret.

Et si tu n'existais pas,

j'essaierais d'inventer l'amour

comme un peintre qui voit sous ses doigts

naître les couleurs du jour,

et qui n'en revient pas.

 

Et si tu n'existais pas,

dis-moi pour qui j'existerais.

Des passantes endormies dans mes bras

que je n'aimerais jamais.

Et si tu n'existais pas,

je ne serais qu'un point de plus

dans ce monde qui vient et qui va,

je me sentirais perdu.

J'aurais besoin de toi.

 

Et si tu n'existais pas,

dis-moi comment j'existerais.

Je pourrais faire semblant d'être moi,

mais je ne serais pas vrai.

Et si tu n'existais pas,

je crois que je l'aurais trouvé,

le secret de la vie, le pourquoi

simplement pour te créer,

et pour te regarder.

 

Et si tu n'existais pas

Dis-moi pourquoi j'existerais

Pour traîner dans un monde sans toi

Sans espoir et sans regret

Et si tu n'existais pas,

j'essaierais d'inventer l'amour

comme un peintre qui voit sous ses doigts

naître les couleurs du jour,

et qui n'en revient pas.

 

Y si tú no existieras

 

Y si tú no existieras

Dime, ¿por qué existiría yo?

Para deambular el un mundo sin ti

Sin esperanza y sin pena

Y si tú no existieras

Intentaría inventar el amor

Como un pintor que ve bajo sus dedos

Nacer los colores del día

Y que no sale de su sombro

 

Y si tú no existieras

Dime, ¿para quién existiría yo?

Transeúntes dormidas en mis brazos

Que no amaría nunca

Y si tú no existieras

No sería más que otro punto

En este mundo que viene y que va

Me sentiría perdido

Te necesitaría

 

Y si tú no existieras

Dime, ¿cómo existiría yo?

Podría parecer yo

Pero no sería cierto

Y si tú no existieras

Creo que habría encontrado

El secreto de la vida, el porqué

Simplemente para crearte

Y para verte

 

Y si tú no existieras

Dime, ¿por qué existiría yo?

Para deambular el un mundo sin ti

Sin esperanza y sin pena

Y si tú no existieras

Intentaría inventar el amor

Como un pintor que ve bajo sus dedos

Nacer los colores del día

Y que no sale de su sombro.

Mai mult...

De-aş putea…

 

De-aş putea să nu mai plec de-acasă,
Să nu-mi las pruncii singurei,
Hârjoana noastră pe sub masă,
Să fie pururea cu ei.

De-aş putea când sunt departe,
Să întind braţele spre cer,
Să sfărâm ce ne desparte,
Să fiu luna de pe cer.

Să pătrund când seara-i neagră,
Cu a mea rază prin fereastră,
Şi să-i mângâi noaptea întreagă,
Ca o mână părintească.

Mai mult...

Ora 5.25

 

Tu ești pe drum spre casă,știu

Când toată lumea doarme liniștită,

Cum crezi că pot dormi și eu?

Eu cred că ești copila unui zeu

Acea frumoasă fără seamăn

Cu nebunia hărniciei

Ce-o au furnicile mereu,

Iar eu, cel care te iubește

La ora dimineții se gândește

Că viața este strălucire

Ce vine de la Dumnezeu !

Iar Dumnezeu este iubire

Iubirea are astăzi glasul tău

Iubito,ești pe drum spre casă,

Mă porți acolo și pe mine

Stând liniștit în buzunarul tău

Îți simt și pașii si iubirea

Acolo vreau să stau mereu.

(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

Mai mult...

Privesc pe fereastră!

Peste cap îmi este dată viața,

De când ai hotărât să pleci,

Privesc fereastra dimineața,

Sperând că poate pe drum treci

 

Mă-ndrept spre geam și seara,

Dorind să-apari în pragul porții,

Dar nu te văd și trist trag sfoara,

Să cadă draperia, în liniștea nopții

 

Petrec mult timp cu ochiul pe fereastră,

De dimineață până seara târziu,

Făra-nțelege despărțirea noastră,

Și cum iubirea, s-a dus pe pustiu

 

Încerc să-mi răspund la întrebări,

Și unde, când, care din noi a greșit

De ce-am cedat așa ușor la provocări,

Când nimic nu anunța că s-a sfârșit

 

Încă mai cred în tot ce ne-a unit,

În dragoste, fără niciun suspin,

Și că putem ierta, de ne-am mințit,

Și numele să ni-l păstrăm..în buletin!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Mai mult...

Noapte

E noapte, tacere deplina

Lumina lunii imi sare pe inima

Vintul vuie prin crenge, e noapte

Stele vor sa viseze.

Te vad prin geam pe tine,

Cum parul despletesti 

Iar eu in noapte sufar de tine.

In noapte, sub geamul tau luna plingea,

cu lacrimi de stele iar eu ma inecam cu lacrimi de ape.

Si iar e noapte stele cad luind cu ele timpul.

Mai mult...

Alte poezii ale autorului

Eliberare

Mintea a evadat, nici trupul nu-l mai simt,

M-au părăsit pe rând ștergându-și urma...

A rămas doar uimirea pe-o umbră de gând

Dintr-un colț de tavan privindu-mi forma...

 

 

Îmi revin treptat și plec spre libertate

Unde nu există limitări sau bariere,

Simțurile sunt complexe și diversificate

În spațiul infinit lipsit de frontiere.

 

 

Stau să lămuresc ce înseamnă jos sau sus

Într-un ocean imens de nemărginire,

Pozițiile spațiale le-am dedus

După citirea astrelor și strălucire.

 

Mă extind cât vreau nu mai am parametri,

N-am noțiunea de timp, nu mă grăbesc,

Nu au nicio relevanță kilometrii,

Mă teleportez oriunde doresc.

 

Habar nu am unde-i sediul minții mele

Gândesc cu toți fotonii de lumină,

O sferă liberă plutind printre stele

În armonie cu pacea divină.

 

Nu mai simt închisoarea cenușie

Din costumul rece, strâmt și fără sens

Când sunt doar iubire și armonie

Vibrând pe frecvența din Univers...

 

Mai mult...

Suflet hoinar

Mă joc cu zefirul, pe câmp hoinăresc,

Cu fluturii zbor din floare în floare,

Prin crânguri și poieni pe cărări regăsesc

Valuri de parfum și belșug de culoare.

 

Atrasă de raze mă-nalț către soare

În înaltul cerului mă rostogolesc,

Mă cheamă un nor ce se plimbă agale

Spre zarea albastră să-l însoțesc!

 

 

Vântul mă cerne în lacrimi de ploaie

Pâraie m-adună și mă risipesc

Cascadele cântă și-aud o chemare

Din marea de doruri ce mă copleșesc.

 

Pe-o rază de lună voi spera să revii

În noapte să-mi fii călăuză mereu

Și scurgerea timpului te va opri

Univers de odihnă sufletului meu...

Mai mult...

Am trăit sau am visat? #ingerul meu

M-am culcat târziu aseară și-ntr-o vreme-am auzit

Cum striga-n urechea stângă un glas gros și răgușit:

-N-o s-o iei sub nicio formă, a greșit și e a mea!

Dacă nu merge cu mine, și în Rai vin după ea!!

Am deschis buimacă ochii și-aproape am încremenit

Căci în stânga și în dreapta două chipuri am zărit:

Unu-ntunecat și aspru ce adânc mă-nfiora,

Altul scăldat în lumină cu blândețe mă privea...

Și cu mintea în derivă încercam să deslușesc:

Pentru mine se înfruntă? Cine sunt și ce doresc?!

Dacă eu sunt inculpata vreau să spun în apărare

C-am făcut multe greșeli, dar nu-s gata de plecare!

Tocmai când mă pregăteam să îmi iau un pic de-avânt,

Furiosul mi-a-nchis gura șuierând într-un cuvânt:

-Taci!! Nu veni să-nșiri minciuni și povești reinventate

Că eu sunt stăpânul lor și ți-am fost martor la toate:

Bârfă, fală, răutate, multe, câte și mai câte,

Nu nega că le-ai făcut, toate-s în eter trecute!

Eu ți le-am șoptit pe toate, însă nu te-am obligat,

Zestrea mea născută-n tine, a învins, și-ai ascultat!

Și acum te iau cu mine pentru că te-am câștigat:

Te așteaptă mulți ca tine, în Tărâmu-Întunecat!

Și sinistru hohotind, ochi-i străluceau mai tare,

Iar eu m-am făcut mai mică și-am făcut o cruce mare...

M-am întors apoi spre dreapta și am spus cu glas șoptit:

-Nu vreau să mă duc cu el, tu nu poți să faci nimic?

Atunci Îngerul Luminii m-a cuprins cu brațul său:

-Nu te teme suflete, tu mereu ai fost al meu!

Ai greșeli nenumărate și sunt scrise toate sus,

Însă lângă fiecare câte-o cruce tu ai pus!

Ți-ai cerut mereu iertare pentru tot ce ai greșit,

Iar pe talgerul balanței măsurăm și ce-ai iubit:

Fiecare gând ascuns, fiecare patimă

Iubirea le-a anulat sau le-ai șters cu-o lacrimă.

Nu ai griji și nu te teme, astăzi lista e curată

Drumul tău spre Întuneric are poarta încuiată!

Nu știu dac-a fost un fulger sau a lunii blândă rază,

Dar simțeam un foc lăuntric că ființa-mi invadează...

Și au dispărut deodată voci și beznă, în lumină,

Iar eu m-am trezit din visu-mi fericită și senină!

Aș fi dat uitării totul, dar un gând m-a urmărit:

Cât de important e Omul și ce mult este iubit

Dacă doi îngeri de taină au ca treabă-n Infinit

Doar să îi îndrume pașii spre apus sau răsărit...

Mai mult...

De Sânziene

Hai, mândruță, în câmpie
După flori de sânziene
Și îmbracă-te în ie
Că-ți voi recita poeme

Și-o cunună îți voi face
Cu iubire și mult dor,
Dacă-mi dai guriță dulce
Jos, în vale, la izvor.

Din flori blonde și din spice
Ți-o voi împleti frumos,
Cu patosuri năvalnice
În sufletul drăgăstos.

Mâna-mi blând o să ți-o pună
Peste părul mătăsos,
Și frumoasă ca o zână
Tu să îmi zâmbești sfios!

Fără veste-ți voi întoarce
Un sărut lung înapoi
Și în brațe te voi strânge
Mijlocelul să-ți îndoi,

Iar dacă ceva mi-oi zice
Ți-oi vorbi de Sânziene:
Care-n jocuri tainice
Mă provoacă să fac rele!

Coronița împletită
Poți s-o pui pe pat sub pernă,
Dar să te culci liniștită
Că iubirea mea-i eternă!

Mai mult...

Cireșele

În ziua în care mi-ai adus cireșe

Era ceva deosebit în starea ta

Mi le-ai întins ușor, cu gesturi leneșe

Și-un zâmbet stânjenit, iar mâna-ți tremura...

 

În ochii tăi ce mă fixau necontenit

Simțeam o flacără ce-n inimă ardea

Și radia din plin pe chipul rumenit

Când mâna ta gingaș c-un fruct mă îmbia.

 

Le-ai desprins codița una câte una

Și într-o rutină ce-ți făcea plăcere

Mi le-ai oferit c-un zâmbet totdeauna

Și cu pauze egale între ele.

 

 

Am vrut doar câteva, ți-am oprit și ție

Dar din oftatul cu obidă am înțeles

Că voiai să mi le dai pe toate mie

Și ți-ai dori să mă inviți și la cules...

 

Pe furiș pândindu-ți colțurile gurii

Ce-au luat-o-n jos sub formă de arcadă,

Am ales să-mprăștii norii întristării

Ce de supărare atârnau să cadă...

 

 

Și-ntr-un gest spontan de ’naltă duioșie

Te-am îmbrățișat strâns o clipă și ceva

Apoi săvârșind o mică ghidușie

Am prins două cireșe la urechea ta.

 

Iar cele rămase au fost numărate

Și sortându-le îndelung am hotărât:

Pe cele roșii le mănânci tu, pe toate,

Pentru cele negre, plătesc cu un sărut!

Mai mult...