Chipul tau
Când ți-am văzut pentru prima oară ochii
Ahhh...ce melancolie m-a luat,
Am simțit clipa chemării
A unui viitor de ne egalat.
Când zâmbetul tău mi s-a arătat, pentru întâia oară
I-am zărit strălucirea suavă ,
Iar când în șoapte mi-ai vorbit
Cerul parcă nu a mai dormit.
Ce-aș mai putea spune despre chipul tau
Doar că este de milioane,
Cristale, diamante, nimic
Nu se pot compara cu a lui culoare.
Dar eu te întreb pe tine acum iubito:
Oare ești pregătită să-mi-l dăruiești
Să-mi strălucească peste nopți
Peste toate cele cerești?
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Alex Radulescu
Дата публикации: 12 апреля
Просмотры: 85
Стихи из этой категории
Iertați, îmi pare rău
Vă rog să mă iertați că m-a atins iubirea
Eu n-am solicitat, m-a ocupat subit
Un sentiment ciudat, mi-ascude fericirea
Poatea-ncurcat adresa, e oarbă și-a greșit
O rog frumos să plece dar nu vrea să m-asculte
La doi trebui’ s-ajungă, la unu-i accident
Nici nu mă bagă-n seamă, doar sufletul răspunde:
“Contează ce simt eu, tu poți să fi absent”
Iertați, îmi pare rău, iubirea-i o greșală
Invenție ciudată, gândită prea puțin
Se-aseamănă mai mult cu-o nesfârșită boală
Nu știu de unde vine, e ca un corp străin
Îmi răscolește gândul, prin vise doar mă minte
Nu vrea să negocieze, nu-i pare rău de chin
Mă stoarce, mă îndoaie, sălbatic arde-n mine
Încerc să-i dau uitare, stă-n suflet ca un spin
Și-atunci ridic privirea, ridic și-o întrebare
Iubito nu vrei oare să faci cu mine-un schimb?
La tine vrea iubirea, la mine-n suflet doare
S-o ierți la tine-n brațe să-mi dai cu tine timp
,, Uită nostalgia" în spaniolă
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
¡Olvídate de la nostalgia!
La lágrima de la nieve entre las campanillas.
Siempre tiene un propósito,
Es un eco del invierno que ha pasado,
Lo que ya no despierta un sueño perdido.
Olvídate de la nostalgia,
¡No más lágrimas!
siempre canta
¡Tu primavera!
Olvídate de la nostalgia
pasado,
canta alegria
Que nos conocimos.
Un viejo amor deja recuerdos,
Pero también abrir caminos a nuevos amores.
El sol aparece a veces sonriendo.
Olvídate de la nostalgia,
no hables de ella
Y de ojos azules
¡Limpia tu lágrima!
Olvídate de la nostalgia,
Es un tema pasado,
canta alegria
Que nos conocimos.
Olvídate de la nostalgia,
¡No más lágrimas!
siempre canta
¡Tu primavera!
Olvídate de la nostalgia,
no hables de ella
Y de ojos azules
¡Limpia tu lágrima!
Y de ojos azules
¡Limpia tu lágrima!
Olvídate de la nostalgia,
¡No más lágrimas!
siempre canta
¡Tu primavera!
Olvídate de la nostalgia
pasado,
canta alegria
Que nos conocimos.
¡Olvídate de la nostalgia!
Dacă ai știut...!?
De ai stiut că e ultima dată,
Că vom mai fi în tot ce ne-nconjoară,
De ce nu m-ai îmbrățișat cu inima curată
Și mi-ai lăsat dorul în piept să doară?...
De ce-ai lăsat parfumul tău pe gând,
În locul unde nimeni nu ajunge.
De ce-ai rostit tăcerea, rând cu rând,
Eu s-o transcriu când sufletul îmi plânge?
De ce nu mi-ai lăsat aroma ta pe buze
Și m-ai lăsat să îi duc dorul... în vise
Încă-mi mirose a dragoste neastâmpărată
Sunt singură că știi, dar n-ai să recunoști vreodată.
Mi-aș fi pierdut conturul între-ai tăi umeri,
O clipă gândul să-ți poarte al meu nume,
Să-ți ard în brațe toată fără temeri...
Ca semn c-ai fost o dată..tot în lume.
No
Ochii tăi îmi amintesc
Cât de mult eu te iubesc.
Dar nu pot să i mai privesc
Căci ei nu te mai găsesc.
Te caut in vise
Dar nici acolo nu mai ești.
Nu știu daca mai trăiești
Sau dacă mă mai iubești.
Poate te ascunzi în depărtare
Sau dincolo de mare.
Ai fugit in hotare
Sau ești dulce alinare.
Dacă nu vrei să te găsesc
Nu voi putea să ți povestesc
De ce te iubesc
Sau de ce ochii tai încă îmi vorbesc.
Ce dacă!
Ce dacă ți-ai trimis amorul departe...
Întorcându-ți spatele,plecând
Zâmbind,tăcând!
Vai și ce liniște de mormânt lăsând...
Nemaiputând a-ți spune nimic...
O mulțime de clipe nenăscute
Ce doreau să-ți fie umile le-ai umilit,
Atâtea speranțe închipuite au dispărut înecate subit!
Ce poți face când soarta îți răpește totul necuvenit,ilicit?
Atâtea cuvinte am omorât în gând!
Ce să fac cu atâta iubire devenită otravă acum
Căci nimeni nu-ți poartă chipul
Nici ochii nici glasul nici pasul?
Vai ce blestem e iubirea!
Antidotul e nesimțirea,
Să poți omorî amorul când dezertează, lașul..
Neștiind că iubirea doare mult prea tare când moare,
Si nimeni și nimic nu are alinare de împrumut...
Fericire,
Unde-i dulcele tău sărut?
Efemere și mincinoase au fost promisiunile tale toate,
Visele ți le-am trimis
Sperând și crezând că vei reveni curând,
Și-atât!
(4 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Iertați, îmi pare rău
Vă rog să mă iertați că m-a atins iubirea
Eu n-am solicitat, m-a ocupat subit
Un sentiment ciudat, mi-ascude fericirea
Poatea-ncurcat adresa, e oarbă și-a greșit
O rog frumos să plece dar nu vrea să m-asculte
La doi trebui’ s-ajungă, la unu-i accident
Nici nu mă bagă-n seamă, doar sufletul răspunde:
“Contează ce simt eu, tu poți să fi absent”
Iertați, îmi pare rău, iubirea-i o greșală
Invenție ciudată, gândită prea puțin
Se-aseamănă mai mult cu-o nesfârșită boală
Nu știu de unde vine, e ca un corp străin
Îmi răscolește gândul, prin vise doar mă minte
Nu vrea să negocieze, nu-i pare rău de chin
Mă stoarce, mă îndoaie, sălbatic arde-n mine
Încerc să-i dau uitare, stă-n suflet ca un spin
Și-atunci ridic privirea, ridic și-o întrebare
Iubito nu vrei oare să faci cu mine-un schimb?
La tine vrea iubirea, la mine-n suflet doare
S-o ierți la tine-n brațe să-mi dai cu tine timp
,, Uită nostalgia" în spaniolă
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
¡Olvídate de la nostalgia!
La lágrima de la nieve entre las campanillas.
Siempre tiene un propósito,
Es un eco del invierno que ha pasado,
Lo que ya no despierta un sueño perdido.
Olvídate de la nostalgia,
¡No más lágrimas!
siempre canta
¡Tu primavera!
Olvídate de la nostalgia
pasado,
canta alegria
Que nos conocimos.
Un viejo amor deja recuerdos,
Pero también abrir caminos a nuevos amores.
El sol aparece a veces sonriendo.
Olvídate de la nostalgia,
no hables de ella
Y de ojos azules
¡Limpia tu lágrima!
Olvídate de la nostalgia,
Es un tema pasado,
canta alegria
Que nos conocimos.
Olvídate de la nostalgia,
¡No más lágrimas!
siempre canta
¡Tu primavera!
Olvídate de la nostalgia,
no hables de ella
Y de ojos azules
¡Limpia tu lágrima!
Y de ojos azules
¡Limpia tu lágrima!
Olvídate de la nostalgia,
¡No más lágrimas!
siempre canta
¡Tu primavera!
Olvídate de la nostalgia
pasado,
canta alegria
Que nos conocimos.
¡Olvídate de la nostalgia!
Dacă ai știut...!?
De ai stiut că e ultima dată,
Că vom mai fi în tot ce ne-nconjoară,
De ce nu m-ai îmbrățișat cu inima curată
Și mi-ai lăsat dorul în piept să doară?...
De ce-ai lăsat parfumul tău pe gând,
În locul unde nimeni nu ajunge.
De ce-ai rostit tăcerea, rând cu rând,
Eu s-o transcriu când sufletul îmi plânge?
De ce nu mi-ai lăsat aroma ta pe buze
Și m-ai lăsat să îi duc dorul... în vise
Încă-mi mirose a dragoste neastâmpărată
Sunt singură că știi, dar n-ai să recunoști vreodată.
Mi-aș fi pierdut conturul între-ai tăi umeri,
O clipă gândul să-ți poarte al meu nume,
Să-ți ard în brațe toată fără temeri...
Ca semn c-ai fost o dată..tot în lume.
No
Ochii tăi îmi amintesc
Cât de mult eu te iubesc.
Dar nu pot să i mai privesc
Căci ei nu te mai găsesc.
Te caut in vise
Dar nici acolo nu mai ești.
Nu știu daca mai trăiești
Sau dacă mă mai iubești.
Poate te ascunzi în depărtare
Sau dincolo de mare.
Ai fugit in hotare
Sau ești dulce alinare.
Dacă nu vrei să te găsesc
Nu voi putea să ți povestesc
De ce te iubesc
Sau de ce ochii tai încă îmi vorbesc.
Ce dacă!
Ce dacă ți-ai trimis amorul departe...
Întorcându-ți spatele,plecând
Zâmbind,tăcând!
Vai și ce liniște de mormânt lăsând...
Nemaiputând a-ți spune nimic...
O mulțime de clipe nenăscute
Ce doreau să-ți fie umile le-ai umilit,
Atâtea speranțe închipuite au dispărut înecate subit!
Ce poți face când soarta îți răpește totul necuvenit,ilicit?
Atâtea cuvinte am omorât în gând!
Ce să fac cu atâta iubire devenită otravă acum
Căci nimeni nu-ți poartă chipul
Nici ochii nici glasul nici pasul?
Vai ce blestem e iubirea!
Antidotul e nesimțirea,
Să poți omorî amorul când dezertează, lașul..
Neștiind că iubirea doare mult prea tare când moare,
Si nimeni și nimic nu are alinare de împrumut...
Fericire,
Unde-i dulcele tău sărut?
Efemere și mincinoase au fost promisiunile tale toate,
Visele ți le-am trimis
Sperând și crezând că vei reveni curând,
Și-atât!
(4 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Другие стихотворения автора
TU
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă iubirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești iubirea.
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce contează pentru tine?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești liniștea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce e mai frumos pe lume?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești frumusețea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
În ce îți vezi fericirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești fericirea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă pentru tine acasă?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești casa sufletului.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce te face mai complet?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU mă completezi perfect.
Însă nimeni nu mă întreabă
Căci tot ce pentru mine contează
Ai să rămâi mereu doar TU.
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Ce n-aș da
Ce n-aș da acum, offf...
Să dau timpul înapoi,
Să fim iar amândoi macar o dată
O singură noapte din nou.
Să te strâng la piept
Să nu-ți mai dau drumul,
Să-ți simt inima cum bate
Nu doar mie ca nebunul.
Un nebun ce te iubește
Prin șoapte în liniștea nopții
Ce ar face orice acum
Să te simtă iar aproape.
Să-ți arate viața nouă
Mai frumoasa ca oricând,
Frumusețe mai presus
De orice fel de cuvânt.
Paradisul
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
O lumină strălucea, mai presus de steaua mea
Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.
Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te-am zărit îndată fetițo
Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu
Erai așa strălucitoare și plină de mister
Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins,
Tu mi-ai dat culoarea in suflet
Al clipelor de nedescris
Și m-ai chemat la tine acolo
Să ardem amândoi în stins
Să aprindem cerul plin de nori
Ce prea de mult timp m-a învins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te vad ca prima oară
O lumină de nedescris
Lasă-mă să-ți viu văpaia
Ce te arde incet, încet
Să-ți simt din nou chemarea
Către semnul tau ceresc.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Nu mă lăsa să mă sting iar
Aprinde mă din nou cu al tau dor
Dor de soare, de lumina, de clipele senine
Ce n-am vrut vreodată să apună.
Iar de îndată ce tu mă simți
Dincolo de paradis
Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui
Din nou și din nou
Ca in prima, dar nu ultima zi...
Și dincolo...tot cu tine
Și dincolo de lume
Eu aș rămâne,
Și dincolo de suflete oarbe
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de zile triste
Când nu mai simți sensul,
Și dincolo de obstacole
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de nori
Unde soarele n-ar da să se arate
În nopți de toamnă înnorate
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și mai presus de ani ce trec
Și dincolo de zile numărate,
Când viața pare să nu aibă sens
Eu te-aș ține de mână și tot cu tine aș rămâne pe veci.
Valul
Cât de frumos se-nfiripa dragostea in piept
Când lacrimile de bucurie se simt prea des,
Și când se lasă la voia întâmplării să răsară lângă tine
Cea mai minunată floare din gradina cu suspine.
Tu lasă inima să-ți zburde prin surâsul apelor
Să te atingă din nou peste ploapele-ți brăzdate ,
Și când valul mare v-a să vie să-ți cutremure inima toată
Să știi că am să te salvez deîndată de la acest val numit "viață".
Căci viața-n doi e așa frumoasă, nu?
Te atinge de sus până jos cu lumina ei toată
Tu las-o in voia ei și deîndată vei vedea
Cât de frumos arată valul alături de inima mea.
Poezii ți-aș scrie o mie, ca într-un film cu Șeherezada
Ți-aș înfăptui suspine, dar numai și numai de fericire;
Te-aș lăsa în jos și iar te-aș ridica
În valul asta plin de oferte numit "viața mea".
TU
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă iubirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești iubirea.
Daca cineva m-ar întreba acum
Ce contează pentru tine?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești liniștea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce e mai frumos pe lume?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești frumusețea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
În ce îți vezi fericirea?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești fericirea.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce înseamnă pentru tine acasă?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU îmi ești casa sufletului.
Dacă cineva m-ar întreba acum
Ce te face mai complet?
I-aș răspunde scurt și tare:
TU mă completezi perfect.
Însă nimeni nu mă întreabă
Căci tot ce pentru mine contează
Ai să rămâi mereu doar TU.
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Ce n-aș da
Ce n-aș da acum, offf...
Să dau timpul înapoi,
Să fim iar amândoi macar o dată
O singură noapte din nou.
Să te strâng la piept
Să nu-ți mai dau drumul,
Să-ți simt inima cum bate
Nu doar mie ca nebunul.
Un nebun ce te iubește
Prin șoapte în liniștea nopții
Ce ar face orice acum
Să te simtă iar aproape.
Să-ți arate viața nouă
Mai frumoasa ca oricând,
Frumusețe mai presus
De orice fel de cuvânt.
Paradisul
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
O lumină strălucea, mai presus de steaua mea
Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.
Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te-am zărit îndată fetițo
Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu
Erai așa strălucitoare și plină de mister
Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins,
Tu mi-ai dat culoarea in suflet
Al clipelor de nedescris
Și m-ai chemat la tine acolo
Să ardem amândoi în stins
Să aprindem cerul plin de nori
Ce prea de mult timp m-a învins.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Te vad ca prima oară
O lumină de nedescris
Lasă-mă să-ți viu văpaia
Ce te arde incet, încet
Să-ți simt din nou chemarea
Către semnul tau ceresc.
In paradisul interzis
Unde toate luminile s-au stins
Nu mă lăsa să mă sting iar
Aprinde mă din nou cu al tau dor
Dor de soare, de lumina, de clipele senine
Ce n-am vrut vreodată să apună.
Iar de îndată ce tu mă simți
Dincolo de paradis
Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui
Din nou și din nou
Ca in prima, dar nu ultima zi...
Și dincolo...tot cu tine
Și dincolo de lume
Eu aș rămâne,
Și dincolo de suflete oarbe
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de zile triste
Când nu mai simți sensul,
Și dincolo de obstacole
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și dincolo de nori
Unde soarele n-ar da să se arate
În nopți de toamnă înnorate
Eu tot cu tine aș rămâne.
Și mai presus de ani ce trec
Și dincolo de zile numărate,
Când viața pare să nu aibă sens
Eu te-aș ține de mână și tot cu tine aș rămâne pe veci.
Valul
Cât de frumos se-nfiripa dragostea in piept
Când lacrimile de bucurie se simt prea des,
Și când se lasă la voia întâmplării să răsară lângă tine
Cea mai minunată floare din gradina cu suspine.
Tu lasă inima să-ți zburde prin surâsul apelor
Să te atingă din nou peste ploapele-ți brăzdate ,
Și când valul mare v-a să vie să-ți cutremure inima toată
Să știi că am să te salvez deîndată de la acest val numit "viață".
Căci viața-n doi e așa frumoasă, nu?
Te atinge de sus până jos cu lumina ei toată
Tu las-o in voia ei și deîndată vei vedea
Cât de frumos arată valul alături de inima mea.
Poezii ți-aș scrie o mie, ca într-un film cu Șeherezada
Ți-aș înfăptui suspine, dar numai și numai de fericire;
Te-aș lăsa în jos și iar te-aș ridica
În valul asta plin de oferte numit "viața mea".