Suflete oarbe

Cum sufletele au ajuns

Doar niste piese la apus,

Fără vreun motiv anume 

Doar epave și ruine. 

 

De mult uitate 

Rupte parca de realitate 

Luate ca atare, 

Niște ființe fara scrupule ca la început.

 

Ne-am lăsat ca oameni 

Călcați în picioare 

De trăiri, de sentimente 

Poate oarbe, ascunse peste mii și mii de fețe.

 

Am lăsat sufletul călcat în picioare

Ne-am înrăit fără să doară, 

Ne-am rupt bucăți din el

Din nou și din nou ca să doară.

 

Destine am rupt,

Vise am spulberat

Am vrut să lăsăm egoul de ne egalat. 

 

Orgoliul ce rupe speranțe 

A prins mai mult ca niciodată o așa amploare, 

Peste promisiuni și poate...

Peste tot ce a mai rămas viu, in oameni.


Categoria: Gânduri

Toate poeziile autorului: Alex Radulescu poezii.online Suflete oarbe

Data postării: 13 aprilie

Vizualizări: 68

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Între ghețuri

vâsleam pe sigurul lac înghețat

din acest arhipelag arctic al vieții

într-o barca a lui Noe

în care nu mai încăpuse nimic

în afară de noi

vâsleam în neștire

printre sloiuri rătăcitoare de gheață și foci cenușii

tu țineai cârma

ocoleai stelele și luna

căzute în apă

delfinii care luau în boturile lor umede

cerul

balenele  albastre

pitice

aisbergurile

toată viața ai ținut cârma

m-ai condus spre același golf al liniștii

deși eu mi-aș fi dorit

poate

largul

uraganele care bântuie oceanele lumii

peșterile cu desene rupestre

chiar și acum îmi încâlcești visele

răsucești gâturile albatroșilor căzuți

niciodată nu voi găsi in***cenzure*** Circei

odihna

sunt condamnat să vâslesc etern în aceleași ape

înghețate

să strâng în brațe aceiași urși grizzly

de mâine însă începe cea mai lungă

noapte polară…

Mai mult...

Epigrame XVII

 

Colegului I Gurău - într-un schimb de epigrame

 

Scriind îți pierzi umoru,

Căci te exprimi extrem de rău,

De aia nu te cheamă Scriitoru,

Ci, te numeşti Gurău…

 

Unui agronom

 

Pe al nostru agronom,

De-l întrebi de zarzavate,

Îţi răspunde pe alt ton,

Şi-ţi îndrugă verzi şi-uscate.

 

Unui candidat

        

S-a dus la examen “moşu”,

De şofer, pe maşinuţă.

Dar, dacă a trecut pe roşu,

A rămas tot la căruţă.

 

Gospodina

 

I-am dat vecinei de la doi,

Cartea de Bucate odată…

Şi mi-a adus-o înapoi,

Jumătate feliată.

 

Unei badante

             a venit din Italia să-şi mărite fata

 

Venind acasă, fata să-şi mărite,

Când îl văzu pe ginere bătrân, bolând,

Fără măcar o clipă să ezite,

Îl prinse şi-l spălă la fund.                                                 

 

Visul unui tâmplar

 

Poartă diva o comoară,

Mândră blană, alb-verzui

Şi gândea aşa-ntr-o doară,

Cum să-i bată şi el un cui.

 

Onorariu

 

Un onorariu ieri eu am primit,

Pe munca ce o lună ţi-am prestat,

Dar azi, de muşte plicu-i năpădit.

Concluzia: e-o sumă de rahat.

 

Unui soldat ce visează la o decoraţie

          

Am visat c-o albă stea,

Mi-a căzut, dintr-un consemn,

Peste piept, dar nu aş vrea

Ca să fie…post mortem.

 

Unor supăraţi pe epigramele mele

             

S-a făcut mare tam-tam,

Epigrame că am scris,

Unii din acelaşi neam,

S-au simţit, şi m-au proscris.

 

Amicului fomist

 

Toată ziua a ospătat,

Şi îmi spune cu sperjur:

-Eu de poftă am mâncat,

Că de foame eram sătul.

 

Mai mult...

stări/7

grevă generală-

n-ai voie:

să  naști,

să te mbolnăvești

să mori.

timpul merge-n sensul invers

nevoilor zilnice.

apoi, ploaia- 

neanunțată, neașteptată,

care nu ține cont de reguli,

a venit să șteargă istoricul.

 

Mai mult...

Lacrimile ploii

Aud furtuna plângând
Îmi alină al meu gând:
Să plec de aici, departe,
Cu un stilou și-a mea carte.

"Într-o liniște profundă,
Doar cerul ce o alungă,
A mea fericire, al meu zâmbet,
Mi-e urmat de un regret.

Un izvor melancolic în ai mei ochi
Mă lasă doborâtă în genunchi,
Doar ploaia mă aude, mă-nțelege,
Și un loc printre nori ea îmi alege."

Mai mult...

Stihul

Am finisat stihul meu, 

punând ultimul punct 

ca un final bun.

privesc poezia de la-nceput, 

 și până la final,

citind-o iarăși,și iarăși 

văd străluciul în fiecare silabă,consoană.

cuvânt, semn de punctuație.

și parcă mai am ceva de scris în ea.

dar cuvintele mi s-au terminat.

Deci,ca dublu final mai adaug un punct,

nu departe de primul.

 

Autor  Alina Zamurca 🤍 🎀 

(30.09.2024)

Mai mult...

Iarăși sunt lent....

Iarăși sunt lent.
Observație atât de apăsătoare.
Încerc să alerg,înecat de sudoare,
În timp ce miros eternă pierzare,
Ce îmi provoacă a sufletului lentă secare.
 
Te credeam întrecută pierzanie crudă
Când în suflet simțeam fericirea profundă,
Mă credeam într o victorie clară, măiastră,
Afară din blestemată camera albastră.
 
Te-am întrecut odată sărind în trecut
Dar încet avantajul avut l-am pierdut
De ce ai început tu inima să bați
Nu observi că iarăși degeaba te tot zbați
 
E anormal să iubești,
Normal de anormal.
Un recital digital mai pur că un cristal,
Un DING mintal,fatal dar normal
Deloc verbal,"tot ce ai e un gol social".
O pui pe piedestal,el fiind deloc real.
Ești pe un deal ireal,irațional,imoral,
Exprimat literal,pierdut gradual
Exteriorizand jovial un gând senzual.
 
Trezește-te din acest vis glorios
Din picioarele tale a rămas numai os
Se pare că iar încep să iubesc violent
Din păcate observ că 
iarăși sunt lent.
Mai mult...

Între ghețuri

vâsleam pe sigurul lac înghețat

din acest arhipelag arctic al vieții

într-o barca a lui Noe

în care nu mai încăpuse nimic

în afară de noi

vâsleam în neștire

printre sloiuri rătăcitoare de gheață și foci cenușii

tu țineai cârma

ocoleai stelele și luna

căzute în apă

delfinii care luau în boturile lor umede

cerul

balenele  albastre

pitice

aisbergurile

toată viața ai ținut cârma

m-ai condus spre același golf al liniștii

deși eu mi-aș fi dorit

poate

largul

uraganele care bântuie oceanele lumii

peșterile cu desene rupestre

chiar și acum îmi încâlcești visele

răsucești gâturile albatroșilor căzuți

niciodată nu voi găsi in***cenzure*** Circei

odihna

sunt condamnat să vâslesc etern în aceleași ape

înghețate

să strâng în brațe aceiași urși grizzly

de mâine însă începe cea mai lungă

noapte polară…

Mai mult...

Epigrame XVII

 

Colegului I Gurău - într-un schimb de epigrame

 

Scriind îți pierzi umoru,

Căci te exprimi extrem de rău,

De aia nu te cheamă Scriitoru,

Ci, te numeşti Gurău…

 

Unui agronom

 

Pe al nostru agronom,

De-l întrebi de zarzavate,

Îţi răspunde pe alt ton,

Şi-ţi îndrugă verzi şi-uscate.

 

Unui candidat

        

S-a dus la examen “moşu”,

De şofer, pe maşinuţă.

Dar, dacă a trecut pe roşu,

A rămas tot la căruţă.

 

Gospodina

 

I-am dat vecinei de la doi,

Cartea de Bucate odată…

Şi mi-a adus-o înapoi,

Jumătate feliată.

 

Unei badante

             a venit din Italia să-şi mărite fata

 

Venind acasă, fata să-şi mărite,

Când îl văzu pe ginere bătrân, bolând,

Fără măcar o clipă să ezite,

Îl prinse şi-l spălă la fund.                                                 

 

Visul unui tâmplar

 

Poartă diva o comoară,

Mândră blană, alb-verzui

Şi gândea aşa-ntr-o doară,

Cum să-i bată şi el un cui.

 

Onorariu

 

Un onorariu ieri eu am primit,

Pe munca ce o lună ţi-am prestat,

Dar azi, de muşte plicu-i năpădit.

Concluzia: e-o sumă de rahat.

 

Unui soldat ce visează la o decoraţie

          

Am visat c-o albă stea,

Mi-a căzut, dintr-un consemn,

Peste piept, dar nu aş vrea

Ca să fie…post mortem.

 

Unor supăraţi pe epigramele mele

             

S-a făcut mare tam-tam,

Epigrame că am scris,

Unii din acelaşi neam,

S-au simţit, şi m-au proscris.

 

Amicului fomist

 

Toată ziua a ospătat,

Şi îmi spune cu sperjur:

-Eu de poftă am mâncat,

Că de foame eram sătul.

 

Mai mult...

stări/7

grevă generală-

n-ai voie:

să  naști,

să te mbolnăvești

să mori.

timpul merge-n sensul invers

nevoilor zilnice.

apoi, ploaia- 

neanunțată, neașteptată,

care nu ține cont de reguli,

a venit să șteargă istoricul.

 

Mai mult...

Lacrimile ploii

Aud furtuna plângând
Îmi alină al meu gând:
Să plec de aici, departe,
Cu un stilou și-a mea carte.

"Într-o liniște profundă,
Doar cerul ce o alungă,
A mea fericire, al meu zâmbet,
Mi-e urmat de un regret.

Un izvor melancolic în ai mei ochi
Mă lasă doborâtă în genunchi,
Doar ploaia mă aude, mă-nțelege,
Și un loc printre nori ea îmi alege."

Mai mult...

Stihul

Am finisat stihul meu, 

punând ultimul punct 

ca un final bun.

privesc poezia de la-nceput, 

 și până la final,

citind-o iarăși,și iarăși 

văd străluciul în fiecare silabă,consoană.

cuvânt, semn de punctuație.

și parcă mai am ceva de scris în ea.

dar cuvintele mi s-au terminat.

Deci,ca dublu final mai adaug un punct,

nu departe de primul.

 

Autor  Alina Zamurca 🤍 🎀 

(30.09.2024)

Mai mult...

Iarăși sunt lent....

Iarăși sunt lent.
Observație atât de apăsătoare.
Încerc să alerg,înecat de sudoare,
În timp ce miros eternă pierzare,
Ce îmi provoacă a sufletului lentă secare.
 
Te credeam întrecută pierzanie crudă
Când în suflet simțeam fericirea profundă,
Mă credeam într o victorie clară, măiastră,
Afară din blestemată camera albastră.
 
Te-am întrecut odată sărind în trecut
Dar încet avantajul avut l-am pierdut
De ce ai început tu inima să bați
Nu observi că iarăși degeaba te tot zbați
 
E anormal să iubești,
Normal de anormal.
Un recital digital mai pur că un cristal,
Un DING mintal,fatal dar normal
Deloc verbal,"tot ce ai e un gol social".
O pui pe piedestal,el fiind deloc real.
Ești pe un deal ireal,irațional,imoral,
Exprimat literal,pierdut gradual
Exteriorizand jovial un gând senzual.
 
Trezește-te din acest vis glorios
Din picioarele tale a rămas numai os
Se pare că iar încep să iubesc violent
Din păcate observ că 
iarăși sunt lent.
Mai mult...
prev
next

Alte poezii ale autorului

Ce n-aș da

Ce n-aș da acum, offf...

Să dau timpul înapoi,

Să fim iar amândoi macar o dată 

O singură noapte din nou.

 

Să te strâng la piept 

Să nu-ți mai dau drumul, 

Să-ți simt inima cum bate 

Nu doar mie ca nebunul.

 

Un nebun ce te iubește 

Prin șoapte în liniștea nopții 

Ce ar face orice acum 

Să te simtă iar aproape.

 

Să-ți arate viața nouă 

Mai frumoasa ca oricând,

Frumusețe mai presus

De orice fel de cuvânt.

Mai mult...

Dimineața

Cât de frumos se aliniau 

Toate stelele pe chipul tau,

Tot ce-i mai frumos sclipea 

Când eu te priveam din nou.

 

Raza de soare se lasă 

Ușor, lin, încetul cu încetul 

Iar tu din suflet îmi zâmbeai 

Când îți zăream surâsul.

 

Ghiocei s-ar strânge o mie 

Să-ți șoptească dragostea,

Să-ți arate pe roua de pe ei

Cât de mult eu te iubesc. 

 

Mă uitam la tine și așa tare îmi plăcea 

Să-ți văd chipul când dormeai 

Și să-ți simt surâsul 

Adânc în inima mea.

 

Clipa ce-o trăiesc acum 

Pe o mie de cuvinte nu aș da-o,

Ești zâmbetul ce-mi alina inima 

In acest haos aievea.

Mai mult...

Chipul tau

Când ți-am văzut pentru prima oară ochii

Ahhh...ce melancolie m-a luat, 

Am simțit clipa chemării 

A unui viitor de ne egalat.

 

Când zâmbetul tău mi s-a arătat, pentru întâia oară 

I-am zărit strălucirea suavă ,

Iar când în șoapte mi-ai vorbit 

Cerul parcă nu a mai dormit.

 

Ce-aș mai putea spune despre chipul tau

Doar că este de milioane,

Cristale, diamante, nimic 

Nu se pot compara cu a lui culoare.

 

Dar eu te întreb pe tine acum iubito:

Oare ești pregătită să-mi-l dăruiești 

Să-mi strălucească peste nopți 

Peste toate cele cerești?

Mai mult...

Paradisul

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins 

O lumină strălucea, mai presus de steaua mea 

Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.

Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea. 

 

 

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins 

Te-am zărit îndată fetițo 

Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu 

Erai așa strălucitoare și plină de mister 

Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.

 

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins,

Tu mi-ai dat culoarea in suflet

Al clipelor de nedescris 

Și m-ai chemat la tine acolo 

Să ardem amândoi în stins 

Să aprindem cerul plin de nori 

Ce prea de mult timp m-a învins.

 

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins 

Te vad ca prima oară 

O lumină de nedescris 

Lasă-mă să-ți viu văpaia 

Ce te arde incet, încet 

Să-ți simt din nou chemarea 

Către semnul tau ceresc. 

 

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins 

Nu mă lăsa să mă sting iar

Aprinde mă din nou cu al tau dor 

Dor de soare, de lumina, de clipele senine 

Ce n-am vrut vreodată să apună. 

 

Iar de îndată ce tu mă simți 

Dincolo de paradis 

Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui 

Din nou și din nou 

Ca in prima, dar nu ultima zi...

Mai mult...

TU

Daca cineva m-ar întreba acum 

Ce înseamnă iubirea? 

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești iubirea. 

 

Daca cineva m-ar întreba acum

Ce contează pentru tine? 

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești liniștea.

 

Dacă cineva m-ar întreba acum

Ce e mai frumos pe lume? 

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești frumusețea.

 

Dacă cineva m-ar întreba acum 

În ce îți vezi fericirea? 

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești fericirea.

 

Dacă cineva m-ar întreba acum 

Ce înseamnă pentru tine acasă?

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești casa sufletului.

 

Dacă cineva m-ar întreba acum 

Ce te face mai complet?

I-aș răspunde scurt și tare:

TU mă completezi perfect.

 

Însă nimeni nu mă întreabă 

Căci tot ce pentru mine contează

Ai să rămâi mereu doar TU.

Mai mult...

Ochii noștri

Eu ți-aș da acum culoarea ochilor 

Să te vezi prin ei cum te vad eu,

Să-ți vezi chipul tau senin 

Cât de superb poate fi.

 

Să-ți vezi strălucirea prin ei 

Și ai să realizezi de îndată 

Că te iubesc mai mult decât orice 

Și aș mai spune-o încă o dată.

 

Dincolo de lumina lor alba 

Sta ascuns sufletul meu,

Ce te-a așteptat o viață 

Să-i fi adăpost mai mereu.

 

Eu i-aș lua și pe ai tai 

Să văd dacă mă iubești la fel,

Dar mi-e teamă că deîndată 

Am să mă topesc ca ei.

 

Când aș vedea văpaia

Ce arde, arde încetișor, 

M-aș topii mai rău ca ei 

De lumina ochilor.

 

Așa că-ți cer acum iubire 

Să ne schimbăm între noi viziuni

Și poate, poate deîndată...

Iubirea noastră s-ar clădi.

Mai mult...

Ce n-aș da

Ce n-aș da acum, offf...

Să dau timpul înapoi,

Să fim iar amândoi macar o dată 

O singură noapte din nou.

 

Să te strâng la piept 

Să nu-ți mai dau drumul, 

Să-ți simt inima cum bate 

Nu doar mie ca nebunul.

 

Un nebun ce te iubește 

Prin șoapte în liniștea nopții 

Ce ar face orice acum 

Să te simtă iar aproape.

 

Să-ți arate viața nouă 

Mai frumoasa ca oricând,

Frumusețe mai presus

De orice fel de cuvânt.

Mai mult...

Dimineața

Cât de frumos se aliniau 

Toate stelele pe chipul tau,

Tot ce-i mai frumos sclipea 

Când eu te priveam din nou.

 

Raza de soare se lasă 

Ușor, lin, încetul cu încetul 

Iar tu din suflet îmi zâmbeai 

Când îți zăream surâsul.

 

Ghiocei s-ar strânge o mie 

Să-ți șoptească dragostea,

Să-ți arate pe roua de pe ei

Cât de mult eu te iubesc. 

 

Mă uitam la tine și așa tare îmi plăcea 

Să-ți văd chipul când dormeai 

Și să-ți simt surâsul 

Adânc în inima mea.

 

Clipa ce-o trăiesc acum 

Pe o mie de cuvinte nu aș da-o,

Ești zâmbetul ce-mi alina inima 

In acest haos aievea.

Mai mult...

Chipul tau

Când ți-am văzut pentru prima oară ochii

Ahhh...ce melancolie m-a luat, 

Am simțit clipa chemării 

A unui viitor de ne egalat.

 

Când zâmbetul tău mi s-a arătat, pentru întâia oară 

I-am zărit strălucirea suavă ,

Iar când în șoapte mi-ai vorbit 

Cerul parcă nu a mai dormit.

 

Ce-aș mai putea spune despre chipul tau

Doar că este de milioane,

Cristale, diamante, nimic 

Nu se pot compara cu a lui culoare.

 

Dar eu te întreb pe tine acum iubito:

Oare ești pregătită să-mi-l dăruiești 

Să-mi strălucească peste nopți 

Peste toate cele cerești?

Mai mult...

Paradisul

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins 

O lumină strălucea, mai presus de steaua mea 

Era lumina ce-mi placea, ce-mi aducea chemarea.

Raze întregi ce luptau să-mi afle menirea. 

 

 

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins 

Te-am zărit îndată fetițo 

Ca pe o clipă ce nu pot s-o descriu 

Erai așa strălucitoare și plină de mister 

Așteptăm să te aprind ca pe un foc mereu stins.

 

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins,

Tu mi-ai dat culoarea in suflet

Al clipelor de nedescris 

Și m-ai chemat la tine acolo 

Să ardem amândoi în stins 

Să aprindem cerul plin de nori 

Ce prea de mult timp m-a învins.

 

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins 

Te vad ca prima oară 

O lumină de nedescris 

Lasă-mă să-ți viu văpaia 

Ce te arde incet, încet 

Să-ți simt din nou chemarea 

Către semnul tau ceresc. 

 

In paradisul interzis 

Unde toate luminile s-au stins 

Nu mă lăsa să mă sting iar

Aprinde mă din nou cu al tau dor 

Dor de soare, de lumina, de clipele senine 

Ce n-am vrut vreodată să apună. 

 

Iar de îndată ce tu mă simți 

Dincolo de paradis 

Să știi că inima și sufletul ți l-aș dărui 

Din nou și din nou 

Ca in prima, dar nu ultima zi...

Mai mult...

TU

Daca cineva m-ar întreba acum 

Ce înseamnă iubirea? 

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești iubirea. 

 

Daca cineva m-ar întreba acum

Ce contează pentru tine? 

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești liniștea.

 

Dacă cineva m-ar întreba acum

Ce e mai frumos pe lume? 

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești frumusețea.

 

Dacă cineva m-ar întreba acum 

În ce îți vezi fericirea? 

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești fericirea.

 

Dacă cineva m-ar întreba acum 

Ce înseamnă pentru tine acasă?

I-aș răspunde scurt și tare:

TU îmi ești casa sufletului.

 

Dacă cineva m-ar întreba acum 

Ce te face mai complet?

I-aș răspunde scurt și tare:

TU mă completezi perfect.

 

Însă nimeni nu mă întreabă 

Căci tot ce pentru mine contează

Ai să rămâi mereu doar TU.

Mai mult...

Ochii noștri

Eu ți-aș da acum culoarea ochilor 

Să te vezi prin ei cum te vad eu,

Să-ți vezi chipul tau senin 

Cât de superb poate fi.

 

Să-ți vezi strălucirea prin ei 

Și ai să realizezi de îndată 

Că te iubesc mai mult decât orice 

Și aș mai spune-o încă o dată.

 

Dincolo de lumina lor alba 

Sta ascuns sufletul meu,

Ce te-a așteptat o viață 

Să-i fi adăpost mai mereu.

 

Eu i-aș lua și pe ai tai 

Să văd dacă mă iubești la fel,

Dar mi-e teamă că deîndată 

Am să mă topesc ca ei.

 

Când aș vedea văpaia

Ce arde, arde încetișor, 

M-aș topii mai rău ca ei 

De lumina ochilor.

 

Așa că-ți cer acum iubire 

Să ne schimbăm între noi viziuni

Și poate, poate deîndată...

Iubirea noastră s-ar clădi.

Mai mult...
prev
next