AMNISTIA ULTIMULUI STROP
Un roșu greu în cupă se așază,
E liniște sub cerul ancestral,
Trecutul nu mai doare, nu mai arde,
S-a preschimbat în cioburi de cristal.
Se simte tușa murelor pe buza de pahar,
O umbră de tutun și lemn de manuscris,
E amintirea ta ce nu mai doare în zadar,
Ci s-a zidit tăcut în noaptea unui vis.
Se varsă lent a timpului licoare,
Lăsând în boabe gust de vis curat,
Iar dorul vechi, din marea de ardoare,
În valuri de liniște s-a înecat.
Închin cu umbra ta de altădată,
Pe străzi străine, sub un cer deschis,
Sunt liberă, cu inima împăcată,
Că tot ce-a fost s-a prefăcut în vis.
Sorb liniștea din ultima ta șoaptă,
E vinul sec, dar drumul e senin,
Iertarea este pâinea bine coaptă,
Ce-o gust acum din cupa cu festin.
Pun sticla jos, e gata marea trecere,
Un ultim strop în cupă a rămas,
Povestea s-a retras în plină tăcere,
Sub sigiliul unui ultim ceas...
Categoria: Poezii confesive
Toate poeziile autorului: un-pahar-de-poezie ![]()
Data postării: 25 aprilie
Adăugat la favorite: 11
Comentarii: 5
Timp de citire: ~2 min.
Vizualizări: 1970
Alte poezii ale autorului
Poezii de dragoste
Poezii de despărţire
Poezii despre natura
Poezii de primavara
Poezii dedicate Mamei
Poezii pentru copii
Casa Părintească
Poezii pentru tata
Poezii despre animale
Poezii despre moarte
Poezii filozofice
Poezii confesive
Poezii triste
Poezii motivaționale
Proza
Colinde
Poezii comice
Poezii patriotice
Poezii de 8 Martie
Poezii de Paște
Poezii de Anul Nou
Poezii diverse
Gânduri
Dedicaţii
Felicitări
Poezii de prietenie
Comentarii 5
Emanuelle
Maddy94
TheDreamer
maya31
celina balan