Stelele
Luna e pală ca zidul rece de marmură
Nu îmi mai luminează orizontul cum o făcea odată
Orice încercare de a găsi o înlocuitoare era zadarnică
Până am avut șansa să te văd pentru prima oară
De fiecare dată
Când ochii mei au o șansă să te vadă
Noaptea nu îmi pare așa de întunecată
Cum era odinioară
Cu ochii tăi zglobi
Ca stelele pe cerul nopții
Luminează fiecare colț al zării
Pe care tu mi-l dezvălui
Seară de seară,tu mi-ai dat lumină
Când întunericul nu avea milă
Și cu fiecare clipă care trecea
Lumina ta mai tare se vedea
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Dumitrescu Alexandru
Data postării: 22 decembrie 2024
Vizualizări: 167
Poezii din aceiaşi categorie
INIMA MEA
Inimioară îmi zice
Și-s plină de sânge
Sunt rană ,flacără și foc
Sunt toate acestea la un loc.
Iubesc ,sștept,mă zbat ,mă înfurii
Doresc ,te chem și te blestem,
Sunt caldă ,plină și bogată
Îndrăgostită-s de o-fată
Cu suflet de vrăjitoare.
Nici nu știe c-o iubesc
Nici nu știe că-am murit
Ca un soare în asfințit
Blestemând pe-un vechi altar
C-am iubit-o în zadar.
DACĂ
Dacă și-ar pierde Terra orbita
În pulberea stelei albastre...
Oare cum va fi lumina
Ferecată cu zăvoare?
Vântul priponit în lanțuri,
Flora ,fauna pierdute
Luncile ,pădurile...
S-ar preface în nimic.
Ce ar fi atunci Pământul?
Un nimic în univers
Și din Galaxie șter...
Я тебя забыл
В граните манящих глаз, ищу я надежду,
В глубинах серых зрачков я вижу невежду.
Зеркалом тёплым сквозь холод гранита,
Я знаю, я вижу, надежда убита!
Согрей же меня улыбкой безбрежной,
Любимой, родной, сладкой и нежной.
Я в ней утону как в парах Эндофрина,
В горькой агонии белого дыма.
Ступенями в низ дождём уплывешь,
Грусть разбитого сердца себе заберешь.
Там где тёмные улицы мертвой мечты,
Родиться новая жизнь, восскресшей души.
Gelozia
Gelozia mea mă doare
Când pe bancă o zăresc
Vreau să strig cât mai tare
Cât de mult o urăsc.
Dar să fie ea de vină
Să fie doar vina ei
Ea e doar o victimă
Precum am fost și eu.
Recunosc iubire
Încă mie dor
Încă mă mai doare
Gândul la voi doi.
Atâtea emoții, Doamne
Risipesc în vânt
Cât o să mai poată
Inima mea, cât?
Sufletul meu strigă
În tăcere, strig
O dezamăgire
Mia mai rămas, atât!
Amintirea doare
Aș vrea să pot s-o uit
Dar fără amintire
Nu te-aș fi cunoscut
Vreau eliberare
Inima mea cere
Să trec peste toate
Să uit de durere.
Vreau să plec departe
În singurătate
Să nu-ți mai simt lipsa
Să nu te mai văd aproape.
Lectia dureri
Cand iubirea te va parasi
zilele frumoase vor lua sfarsit
Tot frumos te va parasi
Si va pleca parca nici na fost
Durerea te va spiona
Pentru a te ataca
Dar sa nu disperi
E doar o lectie mai dura ca deobicei
Tot se va termina candva
Sper ca nu e minciuna cuiva
Sper ca durerea nu te va termina
Sper dorul sa nu ti fure inima
Off,iubire...
Off,iubire, nu -mi dai pace
Nici în tăcerea nopții,
Când mă-nchid în carapace
Și pun lacăt porții.
Mă tulburi,îmi dai fiori,
Când îmi plouă-n suflet
Din paravanul cu nori,
Umbrindu-mă în cuget .
Vrei să mai cred în tine,
Să-ți dau inima zălog,
Pt fericirea de mâine,
Să sper și să mă rog.
Să m-avănt cu îndrăzneală,
Sfidând teama de eșec;
Să-ți fiu,amorule, loiala,
Chiar de simt că mă înec .
Și-mi șoptești pasional,
Că jumătatea mi -e sortită
Și să mă las dusă de val;
Să iubesc, să fiu iubită..
INIMA MEA
Inimioară îmi zice
Și-s plină de sânge
Sunt rană ,flacără și foc
Sunt toate acestea la un loc.
Iubesc ,sștept,mă zbat ,mă înfurii
Doresc ,te chem și te blestem,
Sunt caldă ,plină și bogată
Îndrăgostită-s de o-fată
Cu suflet de vrăjitoare.
Nici nu știe c-o iubesc
Nici nu știe că-am murit
Ca un soare în asfințit
Blestemând pe-un vechi altar
C-am iubit-o în zadar.
DACĂ
Dacă și-ar pierde Terra orbita
În pulberea stelei albastre...
Oare cum va fi lumina
Ferecată cu zăvoare?
Vântul priponit în lanțuri,
Flora ,fauna pierdute
Luncile ,pădurile...
S-ar preface în nimic.
Ce ar fi atunci Pământul?
Un nimic în univers
Și din Galaxie șter...
Я тебя забыл
В граните манящих глаз, ищу я надежду,
В глубинах серых зрачков я вижу невежду.
Зеркалом тёплым сквозь холод гранита,
Я знаю, я вижу, надежда убита!
Согрей же меня улыбкой безбрежной,
Любимой, родной, сладкой и нежной.
Я в ней утону как в парах Эндофрина,
В горькой агонии белого дыма.
Ступенями в низ дождём уплывешь,
Грусть разбитого сердца себе заберешь.
Там где тёмные улицы мертвой мечты,
Родиться новая жизнь, восскресшей души.
Gelozia
Gelozia mea mă doare
Când pe bancă o zăresc
Vreau să strig cât mai tare
Cât de mult o urăsc.
Dar să fie ea de vină
Să fie doar vina ei
Ea e doar o victimă
Precum am fost și eu.
Recunosc iubire
Încă mie dor
Încă mă mai doare
Gândul la voi doi.
Atâtea emoții, Doamne
Risipesc în vânt
Cât o să mai poată
Inima mea, cât?
Sufletul meu strigă
În tăcere, strig
O dezamăgire
Mia mai rămas, atât!
Amintirea doare
Aș vrea să pot s-o uit
Dar fără amintire
Nu te-aș fi cunoscut
Vreau eliberare
Inima mea cere
Să trec peste toate
Să uit de durere.
Vreau să plec departe
În singurătate
Să nu-ți mai simt lipsa
Să nu te mai văd aproape.
Lectia dureri
Cand iubirea te va parasi
zilele frumoase vor lua sfarsit
Tot frumos te va parasi
Si va pleca parca nici na fost
Durerea te va spiona
Pentru a te ataca
Dar sa nu disperi
E doar o lectie mai dura ca deobicei
Tot se va termina candva
Sper ca nu e minciuna cuiva
Sper ca durerea nu te va termina
Sper dorul sa nu ti fure inima
Off,iubire...
Off,iubire, nu -mi dai pace
Nici în tăcerea nopții,
Când mă-nchid în carapace
Și pun lacăt porții.
Mă tulburi,îmi dai fiori,
Când îmi plouă-n suflet
Din paravanul cu nori,
Umbrindu-mă în cuget .
Vrei să mai cred în tine,
Să-ți dau inima zălog,
Pt fericirea de mâine,
Să sper și să mă rog.
Să m-avănt cu îndrăzneală,
Sfidând teama de eșec;
Să-ți fiu,amorule, loiala,
Chiar de simt că mă înec .
Și-mi șoptești pasional,
Că jumătatea mi -e sortită
Și să mă las dusă de val;
Să iubesc, să fiu iubită..
Alte poezii ale autorului
Death
I am sorry,but you are dead
You have reach the inevitable end
There is nothing left
I know this feels kinda bland
There is nothing that I can do
To preserve you
Even if I tried to do it
It will hurt me to see you disappointment
But don't shed a tier
For something that fells unreal
Maybe may words don't comfort you
Like I would hope to
But don't you know the saying?
For every end there is a new beginning
Now take my skelly hand
And let's look at what the univers has planned!
Pâine
Pâine,pâine
Dă putere la o mie
De pe vale și câmpie
O să găsești în orice colț de împărăție
Nu poți trăi fără ea,oricât ai vrea
Te poate satura,dar și îngrășa
Numai fără oprință
O să ai și burtică
Valurile auri de pe câmpie
Nu poți a nu te uita cu bucurie
Tărâțe toată ziua
Cât să umple toată burtica
Galbenul grânei aurite
Ca aurul de neprețuite
Nu îți poți lua ochii
De la aceste minuni ale lumii
Aluatul face magia
Aluatul înfăptuiește pâinea
Care ajută împărăția
Să-și hrănească omenirea
Poetry
When poetry gets better
Humankind is greater
But when the artist stops
Life disappears like a fly that drops
Every time a page is turned
Another human mind grows
Every time you stop reading
Your mind loses the ability
To be as creative
As its ones was being
You should never stop speaking
Cause its the only way to share your being
Never lose your goal
Cause its the only thing that keeps you on the road
You should value the times
When the information touches your mind
Cause its the only time
When you will get something right
Maybe someday you will get what I was saying
Probably today you will think about the words I am sharing
Either you may lose interest
Cause I am not that big on poetry
Năluca
Ca o nălucă eu m-am ascuns
În întunericul ce pace mi-a adus
Ascuns de lume,nevăzut
Și mai preus de toate necunoscut
Zilele trec,iar nopții eu pierd
Secunde fără rost
Pierdute în întunericul stufos
Fără scop,ca un mort umblător
O umbră printre stele
Am încercat să ating luna
Dar am putut oferi doar durere
Și scuzele rănile nu drege
Dar nu-i totul doar chin
Voi aștepta în deplin
Ziua când vom fi din nou
În aceeași gară de metrou
Va trece timpul mult si bine
Dar speranța că poate va fi ca înainte
E singurul lucru care mă menține
Te rog nu o distruge,că mă omori pe mine
Clasa mea
Sinonime,strofe,cuvinte
Ah,ce greu îmi e a le scrie
Mie atât de greu a-mi grupa gândurile
Și de a face strofe pentru această poezie
În clasa a treia m-am alăturat
Și eu parte îngrupul vostru am luat
La început ca un necunoscut alarmat
Dar,până la final ca un egal voi m-ați tratat
Chiar dacă unii au plecat
Pe drumul propriu la care din nefericire noi nu am participat
Dar nu-i loc de tristețe
Căci alți au venit și spațiul liber ei cu inimile au luat
Ce păcat că timpul a trecut
Atât de repede,nimeni nu la văzut
Când la sfârșit de clasă a opta,ea ne-a adus
Și adios trebuie spus
Dar ca orice poezie bună
Sau poveste pe care oameni o adoră
Ca orice sfârșit de oră
Trebuie poezia a fi încheiată
Cuțitul
Tăișul său strălucitor,dar nemilos
E cunoscut a fi primejdios
Cu fiecare atingere blândă
Cu o rană ea te încântă
O încercare complet nevinovată
Să simt ceva,cum am făcut odată
Cu sufletul tău nenatural de rece
Și doar cu răni care mă primește
Sângele ce odată îmi curgea prin vene
Mi se risipește pe mâini și nu se oprește
Eu am încercat a ignora
Durerea ce mi-o provoca
Dar a încerca,a o compara
Cu arma albă ce prin inimă îmi trecea
Ar fi o adevărată insultă la adresa mea
Dar mai mult pentru inima,ce nu va mai bătea
Încă îmi amintesc admirația de neclintit
Pentru o floare ce în cuțit a devenit
Totuși frumusețea ei nu s-aa ofilit
Cum am văzut la alte flori care au murit
Death
I am sorry,but you are dead
You have reach the inevitable end
There is nothing left
I know this feels kinda bland
There is nothing that I can do
To preserve you
Even if I tried to do it
It will hurt me to see you disappointment
But don't shed a tier
For something that fells unreal
Maybe may words don't comfort you
Like I would hope to
But don't you know the saying?
For every end there is a new beginning
Now take my skelly hand
And let's look at what the univers has planned!
Pâine
Pâine,pâine
Dă putere la o mie
De pe vale și câmpie
O să găsești în orice colț de împărăție
Nu poți trăi fără ea,oricât ai vrea
Te poate satura,dar și îngrășa
Numai fără oprință
O să ai și burtică
Valurile auri de pe câmpie
Nu poți a nu te uita cu bucurie
Tărâțe toată ziua
Cât să umple toată burtica
Galbenul grânei aurite
Ca aurul de neprețuite
Nu îți poți lua ochii
De la aceste minuni ale lumii
Aluatul face magia
Aluatul înfăptuiește pâinea
Care ajută împărăția
Să-și hrănească omenirea
Poetry
When poetry gets better
Humankind is greater
But when the artist stops
Life disappears like a fly that drops
Every time a page is turned
Another human mind grows
Every time you stop reading
Your mind loses the ability
To be as creative
As its ones was being
You should never stop speaking
Cause its the only way to share your being
Never lose your goal
Cause its the only thing that keeps you on the road
You should value the times
When the information touches your mind
Cause its the only time
When you will get something right
Maybe someday you will get what I was saying
Probably today you will think about the words I am sharing
Either you may lose interest
Cause I am not that big on poetry
Năluca
Ca o nălucă eu m-am ascuns
În întunericul ce pace mi-a adus
Ascuns de lume,nevăzut
Și mai preus de toate necunoscut
Zilele trec,iar nopții eu pierd
Secunde fără rost
Pierdute în întunericul stufos
Fără scop,ca un mort umblător
O umbră printre stele
Am încercat să ating luna
Dar am putut oferi doar durere
Și scuzele rănile nu drege
Dar nu-i totul doar chin
Voi aștepta în deplin
Ziua când vom fi din nou
În aceeași gară de metrou
Va trece timpul mult si bine
Dar speranța că poate va fi ca înainte
E singurul lucru care mă menține
Te rog nu o distruge,că mă omori pe mine
Clasa mea
Sinonime,strofe,cuvinte
Ah,ce greu îmi e a le scrie
Mie atât de greu a-mi grupa gândurile
Și de a face strofe pentru această poezie
În clasa a treia m-am alăturat
Și eu parte îngrupul vostru am luat
La început ca un necunoscut alarmat
Dar,până la final ca un egal voi m-ați tratat
Chiar dacă unii au plecat
Pe drumul propriu la care din nefericire noi nu am participat
Dar nu-i loc de tristețe
Căci alți au venit și spațiul liber ei cu inimile au luat
Ce păcat că timpul a trecut
Atât de repede,nimeni nu la văzut
Când la sfârșit de clasă a opta,ea ne-a adus
Și adios trebuie spus
Dar ca orice poezie bună
Sau poveste pe care oameni o adoră
Ca orice sfârșit de oră
Trebuie poezia a fi încheiată
Cuțitul
Tăișul său strălucitor,dar nemilos
E cunoscut a fi primejdios
Cu fiecare atingere blândă
Cu o rană ea te încântă
O încercare complet nevinovată
Să simt ceva,cum am făcut odată
Cu sufletul tău nenatural de rece
Și doar cu răni care mă primește
Sângele ce odată îmi curgea prin vene
Mi se risipește pe mâini și nu se oprește
Eu am încercat a ignora
Durerea ce mi-o provoca
Dar a încerca,a o compara
Cu arma albă ce prin inimă îmi trecea
Ar fi o adevărată insultă la adresa mea
Dar mai mult pentru inima,ce nu va mai bătea
Încă îmi amintesc admirația de neclintit
Pentru o floare ce în cuțit a devenit
Totuși frumusețea ei nu s-aa ofilit
Cum am văzut la alte flori care au murit