TE UITA
Înfrigurat de amurg, te aștept ca să vii,
Dintr-o clipă în alta, printre altele câteva mii,
Umbra să-ți frâng cu patimă-n brațe,
Te uită: cum vor cuvintele acestea să te-nalțe...
Pe nesfârșitele miriști învăluite în ceață,
Străluminatele flori gingașe, lin, se-nalță,
Să se-oglindească-n lac, la ceas de seară,
Te uită: din barca lunii, palide stele coboară...
Acum, în van oftezi și în zadar suspini,
În dorul mut, sublim, al tufelor de crini.
La nurii de magnolie abia înfloriți,
Te uită: cu zăpadă nouă sunt auriți...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Shadow Man
Data postării: 8 iunie
Vizualizări: 43
Poezii din aceiaşi categorie
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în maghiară
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez volt a "szeretlek" ideje
Mi ketten boldogan éltünk álmainkban
Ez volt a "szeretlek" ideje
És akkor a szárnyaimmal akartam repülni
Más szerelmeket akartam megtapasztalni
Mások „szeretlek”, mások „mindig”
De te vagy az, akiről álmodtam éjjel, szerelmem
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez akarás és tudás volt
Az életben minden, talán túl gyorsan
Az élet felfedezése volt
Bánataival, örömeivel, őrületeivel
Úgy akartam élni, mint az idő
Kövesse nyomon az óráimat, éljen a jelenben
Minél tovább éltem, annál jobban szerettelek gyengéden
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni.
Azi.
Sub vântul rece și pustiu de-afară
La orizont, se stinge iarăși un apus,
Cu el și amintirea de odinioară
A poveștii noastre, rămasă pe papirus.
Și se mai sting cu ea dureri și vise
Speranțe vii ce se cer moarte,
Se sting și-mbrățișările promise
Trăirile în doi ce s-au ajuns deșarte.
Mi-s ochii iar de lacrimi orbiți
Tulburi, uscati de un dor prea divin.
Ar vrea parcă să sclipească fericiți
La un ultim, în doi, pahar de vin...
Și-un strigăt sec se-aude și mă asurzește
Se-ntunecă, pe rând, mai tare ochii mei,
E durerea ce de-un an cu mine se mândrește
Că mă înclin peste pământ, sub greutatea ei...
Și-mi amintesc căldura îmbrățișării tale
Și nici aroma vinului dulce... n-o pot uita!
Și parcă prind putere cât pentru o viață
S-aștept să vină din neant și ultima...
Dar azi nu vreau, decât de liniște să fiu curtată
Să fiu doar eu cu sinea mea, în două,
Să uit de tot si eu, cum e să fii uitată,
Să fie soare și pe cerul meu să plouă.
Dorinta
Te simt si totusi nu
De mult nu mai esti aici
Ma intreb unde te-am pierdut
Si daca te-am avut
Eram karmici
Eram tot
Eram noi
Si totusi eram eu si tu
Ne-am visat viitorul
Plin de iubire
Acum e gol, pierdut in nemurire
Te intreb ce esti
Te intreb ce sunt eu
Nimic, nimeni, cine
Nu vreau sa fiu tu
Știu ce o să se întâmple, dar amân încontinuu.
Amân cuvintele ce dor,
Întârzii tot ce-i aproape,
Știu că timpul mă așteaptă,
Dar mă pierd în fuga lui,
Într-o clipă fără scop.
Răsuflarea-mi se frânge,
Cu fiecare pas făcut,
Știu că am să ajung, dar oare
Cât voi mai amâna, ce-am pierdut?
Fiecare gând mă cheamă,
Dar îmi răspunde ecoul gol.
Amân, dar ce vreau să spun
E ascuns, tăcut, sub zăvor.
Voi înfrunta sau mă voi ascunde?
Poate e prea târziu să aleg,
Dar știu că o să se întâmple,
Chiar și atunci când mă voi teme să privesc.
Amân și visul ce se scufundă,
Sub valuri de incertitudine,
Sunt prizonier al unui "poate",
Căci nu știu cum să dau drumul la temeri.
Într-o lume care nu mă așteaptă,
Mă pierd în adâncuri tăcute,
Știu că va veni ziua schimbării,
Dar nu știu dacă voi fi acolo, complet.
Marea mea
Hai să ne sinucidem!
M ai crezut nebună în delir
Când țigara o aprindem
Nu desfășor firul fictiv
Parcă îți aud gândurile
Și simt ca înnebunesc
Când nici furtunile
Nu mă lasă să trăiesc
Tu mi ai spus să ucid
O lume nemiloasă
Să mă aleg pe mine,translucid
Să mă regăsesc acasă
Uite mă aici,mare dragă,
M ai învățat să mă iubesc,
Să devin o filoloaga,
fără să te vad,cum îmi zâmbești
Primăvara inimii mele în turcă
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Yüreğimin baharı
İyi bir çocuk, George...
İçe dönük bir çocuk olan George...
Komik bir çocuk, George...
Daha önce hiç tanışmadığım bir çocuk George.
Her türlü ilginin önemli olduğu bir çocuk George,
Şiirleri seven bir çocuk George,
Etkileyici ve sanatsal bir çocuk olan George,
Bizi gerçekten hidro bisikletle gezmeye çıkarmak isteyen bir çocuk, George...
Piknikte oturup hikayeler anlatmamızı gerçekten isteyen bir çocuk, George.
Birlikte sinemaya gidecek bir çocuk oynuyor, George,
Basit ama iyi seçilmiş zevklere sahip bir çocuk olan George,
Cesur ve kararlı bir çocuk olan George,
Eski moda dergileri seven bir çocuk olan George,
Her fırsatta daha fazla çiçek, şeker getiren bir çocuk, George.
Şiirleri beni giderek daha çok cezbeden bir çocuk, George.
Tam olarak istediğini ifade edene kadar binlerce kez yazan, kesen ve yeniden yazan bir çocuk George,
İspanyolca dersi veren komşuma birlikte gittiğim çocuk George,
Eğer öğrenmede geride kalırsam, benim için de meditasyon yapan bir çocuk, George.
Hemen hemen aynı türden müzik dinleyen bir çocuk George.
George, seninle ilgili anılarım, seninle nasıl tanıştığım ve yazdıklarını ne kadar sevdiğim, pizzayı nasıl yediğin, şakalarıma nasıl güldüğün (çünkü normalde sadece ben gülerim), bazen bana nasıl güldüğün, eskiden nasıl konuştuğumuz sokaklarda yürüdüğümüzü, ikimizin de nasıl motosiklet sürdüğümüzü, Güneş otoyolunda, hız sınırını aştığımızı, saçlarımızı rüzgarda, tasasızca, birbirimizi nasıl iyi hissettireceğimizi, moralimizi nasıl yükselteceğimizi nasıl bildiğimizi, barlarda eğlenin, futbol maçlarına gidin, çığlık atıp tohum tükürün, Nebelung kedimle oynayın, sıkıldığınız bir kalemi bana verin, tamir ederim ve çok mutlu olursunuz. Tatlı anılar, ne yazık ki Brezilya'da hangi projeyle gittin bilmiyorum. Hiçbir şey değil, "Otilia's Enigma"dan Otilia'nın da söylediği gibi gençtin, hayallerin vardı ve onları gerçekleştirmek zorundaydın. Başka pek çok kız var ama bu projeye gerçekten ihtiyacın vardı. Seni anlıyorum, yapmadın Bana birçok şiir bırakın ama onları saklayacağım, onları okudukça, göz gezdirdikçe, yazdıklarınızdan ve o satırlarla anlatmak istediklerinizden keyif aldığımda hafızaları daha da çiçeklenecek.
Alte poezii ale autorului
HOINAR
M-am preumblat, hoinar, prin gândurile tale,
Dorindu-te cu-atâta patimă și jale...
Înfrânt ca o aripă, îngreunată-n pene,
Am adormit final, cuprins de-a nopții lene...
Că numai pentru tine, am strâns o stea în felinar,
Să-ți lumineze calea, pe care m-am aflat hoinar...
Și dezbrăcat de umbre, m-am risipit cuvinte,
Ca un covor de flori, ce ți se-nchină dinainte...
Și-ntr-un final, sătul de-atâta hoinărit,
Cu sufletul prea-plin de tine, m-am oprit...
E sărbătoarea lumii, pe care tu-o iubeai,
În verde crud e pace. E-amurg de luna mai...
DARUIESTE-MI
Dăruiește-mi o stea, o lume, un fir de nisip,
Și-am să-ți cioplesc în albă marmură chip.
Dă-mi un an, o zi, o seamă de secunde
Și-am să-ți dau un gând al minții mele flămânde...
Dă-mi lumină și umbră și tăcerea din nori,
Și-am să-ți aprind în noapte o mie de sori,
Dăruiește-mi cuvinte curate ca frunzele vii,
Strivite-n săruturi pierdute în zorii de zi...
Dă-mi roua din ramuri sclipind efemer
Ca ploaia să-ți cadă pe geamul stingher,
Fără tunet, fără fulger, fără nori: doar senin,
O atingere caldă pe trupul tău lin...
Și dacă-ai să-mi dai o rază, un zâmbet, un pas,
Sub perna-ți tihnită busuioc am să-ți las.
Tu doar să-mi dărui din somnul tău calm,
Un vis, o speranță, un lied dintr-un psalm...
CIRESI
Din mana florilor, cerească,
Au început din nou să crească,
În geamul meu, de atâtea ori,
Nebuni, cireșii-au înflorit în zori...
Și-au plâns cu-atâtea lacrimi mii,
Rupând din trupul lor petale vii,
Pe care mi le-au așternut în tindă,
Nebuni, cireșii îmi colindă...
Și atât de adânc și tainic era cântul,
Că nu știam ce îmi șoptește vântul,
Pierduți în tril de păsări cântătoare,
Nebuni, cireșii se scutură de floare...
CÂT MAI EXISTĂ
Cât mai există mări, cât mai există munți,
Și-o mai fi cer cu stele, ce-nchid cu laur frunți,
Te voi visa cascadă, să-mi picuri de pe gene,
O năvălire-n ropot, ce-mi curge rece-n vene.
Cât mai există zboruri înalte, nefrânte,
Și-or mai fi temple mândre, săpate în cuvinte,
Te voi căta prin mine și te-oi găsi cu scuze,
C-amar și dulce-mi trece, sărutul tău pe buze.
Cât mai există nopți tăiate-n liniștea cea sfântă,
Te voi dori din lumea celor care nu cuvântă,
Că mi-ai părut, a bărcii felinarului lumină,
O stea din cer, căzută fără de vreo vină...
Cât mai există frunză verde în livada cu măslini,
Te voi afla din nou, din cântul miilor de heruvimi,
C-am adormit citind, fără să vreau, aseară,
Aceste rune scrise, pe trupul tău de ceară.
EU, TU...
Eu sunt ca tine-acum:
Tăiat din umbra ta,
În geană de lumină.
Un flutur ce-și aplaudă
Frenetic, în culori,
Mimosa din grădină.
Tu ești ca mine-acum:
Un nor lipsit de griji,
Plutind pe-o mare-albastră.
O stea lucind timid
În cupa lunii albe,
Ce-mi bate la fereastră.
ÎNTRISTARE
Spre tine vin cu buzele arse de rece omăt,
Însetat, nu mai pot privi înainte sau în dărăt,
Așteptarea o simt ca pe o haină udă și grea,
Această tăcere dintre noi, se așterne și ea...
În lacrimi căzute ca o apă sălcie și amară,
Neatins, încă mocnește amurgul de-aseară,
C-am învățat ce-i apa care nu se poate bea,
Chiar dacă-i singura apă fără nisip în ea...
Această întristare, acest ecou din mine rupt,
Îl port ascuns de coaste ca pe-un mitic fruct,
Ce pare că refuză să-și înroșească coaja,
De frică să nu-și piardă în van suprema vrajă...
Căci voi cu mine, etern, să port acest destin:
Pe-o tavă de argint mi-e fructul copt, festin,
Să vie toți și să se-nfrupte-n el pe săturate,
Bietul fruct ce sângerează doar în cuvintele curate...