În loc de adio
O să-ți spun altfel de cuvinte iubito
În loc de adio...
O să-ți sărut sânii mult prea rotunzi și moi,
Mii de îngeri să stea intre noi,
Și să cânte melodia ta populară dar altfel ,
Cu un alt indescifrabil refren...
În loc de adio să te iubesc,
Tu îmbrăcată în costum popular iar eu așa cum mă știi,
Simplu,rătăcit și pierdut..
Știu că-ți este rușine cu mine și totuși în loc de adio îți scriu un poem de iubire și te sărut,
Ca să-ți fie dor și să arzi cândva de regrete...
Să-ți amintești atunci de frumosul trecut,
În loc de adio să-ți lași gândul să fugă în Rai sau poate la mine,
De ce nu iubito noi doi un singur foc plin de văpăi
Sau de amor,
Toate să fie cum îți plac ție,
În loc de audio să fim prinși în iubirea aceea antică care nu știe ce înseamnă cuvântul sfârșit,umilință sau moarte,
În loc de adio iubirea noastră aici și acolo veșnic vie să fie,
Oare?
Sau este poate timpul lui Adio....?
(Horia Stănicel 11 feb 2025 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 13 ianuarie
Vizualizări: 163
Poezii din aceiaşi categorie
Cântec
E atâta freamăt,
Și atât suspin,
Umbrele ne cheamă,
Ca să ne unim.
E atâta umblet,
Fără nici o urmă,
Pasul înspre tine,
Soarta des mi-l curmă.
Și atâta dor,
Inimile leagă,
Dar nu e ușor,
Lumea să-nțeleagă.
E atâta zbucium,
Și atâta sânge,
Glasul ca un bucium,
Te cheamă și plânge.
E multă învrăjbire,
Și nesiguranță,
Dar avem iubire,
Și avem speranță.
E atâta zbor,
Fără cuib și ram,
Și atâta dor,
Ne plânge la geam.
E atâta umblet,
E atâta freamăt...
Foamea
Mă zgârâie unghia în gât,
Calul mă paşte în iesle,
Mama îmi vorbeşte urât,
Tata mă-njură prosteşte.
Piticii pe creier dansează,
Morcovul simt până-n rect,
Papa predici falsează,
Subiectul sărăciei e abject.
Musca mă bâzâie în gură,
Caută haleala de ieri,
Pe pâine ung iarăşi untură,
Mă lăfăi ca marii boieri.
M-ai toarnă o bere hangiu,
Măcar să umplu un maţ,
Sătul pentru azi să mă ştiu,
Căci mi-e greaţă de atâta cârnaţ.
La tomberon e mare bătaie,
Azi s-a aruncat cu potol,
La o parte de aicea tataie,
Căci sună stomacul a gol.
Nici mâini de stăpân nu mai am,
Să le muşc turbat şi smerit,
Peste lume jugul înham,
Stăpânul mi-a murit subnutrit.
Gafez mereu
Gafez mereu la orice întâlnire,
De parcă cineva o piedică îmi pune,
Și țin la inimă comprese cu iubire,
Și sunt bolnav de nu știu ce anume.
Mă-ngrijorez de orice gest pe care-l fac,
Privirea de priviri îmi e ucisă,
Dezamăgiri în fiecare noapte îmbrac,
Și-mi scriu pe cord: Iubirea interzisă!
Îmi injectez în zori adrenalină,
În plumb topit nestingherit mă scald,
Mă smulg din trup cu tot cu rădăcină,
Dar brațele din umăr jos îmi cad.
Se vaită mângâieri pământul zgâriind,
Că n-au ajuns pe trup de fată,
Un demon simt în inimă zâmbind,
Iar eu gafez mai mult ca niciodată.
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
Semne
Prăpastia arată tot mai tantant,
Dar tenatant la modul aspru
Chiar țipător.
Ca un vânt rece care îți străpunge fața când crezi că ți-ai pierdut orice urmă de simțire.
Pierdera simțirii fizice
A celei sufletești,
Dar mai ales, a celei psihice,
Care te lasă sec și fără scop
Care îți spune: "SARI",
Dar, tu spui: "STOP".
De multe ori te-ai întâlnit cu STOP-uri
Care au fost ignorate,
Crezând că ele vor deveni "cedează"
Pentru acele suflete prăpăstioase și oarbe.
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
Cântec
E atâta freamăt,
Și atât suspin,
Umbrele ne cheamă,
Ca să ne unim.
E atâta umblet,
Fără nici o urmă,
Pasul înspre tine,
Soarta des mi-l curmă.
Și atâta dor,
Inimile leagă,
Dar nu e ușor,
Lumea să-nțeleagă.
E atâta zbucium,
Și atâta sânge,
Glasul ca un bucium,
Te cheamă și plânge.
E multă învrăjbire,
Și nesiguranță,
Dar avem iubire,
Și avem speranță.
E atâta zbor,
Fără cuib și ram,
Și atâta dor,
Ne plânge la geam.
E atâta umblet,
E atâta freamăt...
Foamea
Mă zgârâie unghia în gât,
Calul mă paşte în iesle,
Mama îmi vorbeşte urât,
Tata mă-njură prosteşte.
Piticii pe creier dansează,
Morcovul simt până-n rect,
Papa predici falsează,
Subiectul sărăciei e abject.
Musca mă bâzâie în gură,
Caută haleala de ieri,
Pe pâine ung iarăşi untură,
Mă lăfăi ca marii boieri.
M-ai toarnă o bere hangiu,
Măcar să umplu un maţ,
Sătul pentru azi să mă ştiu,
Căci mi-e greaţă de atâta cârnaţ.
La tomberon e mare bătaie,
Azi s-a aruncat cu potol,
La o parte de aicea tataie,
Căci sună stomacul a gol.
Nici mâini de stăpân nu mai am,
Să le muşc turbat şi smerit,
Peste lume jugul înham,
Stăpânul mi-a murit subnutrit.
Gafez mereu
Gafez mereu la orice întâlnire,
De parcă cineva o piedică îmi pune,
Și țin la inimă comprese cu iubire,
Și sunt bolnav de nu știu ce anume.
Mă-ngrijorez de orice gest pe care-l fac,
Privirea de priviri îmi e ucisă,
Dezamăgiri în fiecare noapte îmbrac,
Și-mi scriu pe cord: Iubirea interzisă!
Îmi injectez în zori adrenalină,
În plumb topit nestingherit mă scald,
Mă smulg din trup cu tot cu rădăcină,
Dar brațele din umăr jos îmi cad.
Se vaită mângâieri pământul zgâriind,
Că n-au ajuns pe trup de fată,
Un demon simt în inimă zâmbind,
Iar eu gafez mai mult ca niciodată.
Mie
Mi-e zâmbetul atât de trist
Și-n suflet am o gaură imensă
Căci un ultim vin ai interzis
Lăsând povestea fără recompensă.
Mi-e încă jale-n suflet
Ca doru-mi nu ai înţeles
Şi inima mi -e urlet
Înaintând pe contrasens
Mi-e arsiță de mine
Că mă beau din oglindă,
Din amintiri cu tine
Ce-n vise mă afundă.
Mi-e greu să te mai scriu
Cuvintele-mi pălesc
Când doar aș vrea să-ti fiu
Să mă îmbrățișezi.
Semne
Prăpastia arată tot mai tantant,
Dar tenatant la modul aspru
Chiar țipător.
Ca un vânt rece care îți străpunge fața când crezi că ți-ai pierdut orice urmă de simțire.
Pierdera simțirii fizice
A celei sufletești,
Dar mai ales, a celei psihice,
Care te lasă sec și fără scop
Care îți spune: "SARI",
Dar, tu spui: "STOP".
De multe ori te-ai întâlnit cu STOP-uri
Care au fost ignorate,
Crezând că ele vor deveni "cedează"
Pentru acele suflete prăpăstioase și oarbe.
Cand uit s-aștern uitarea
De-ai ști ce greu mi-e uneori
Seara când uit s-aștern uitarea
Și gândurile-mi fac din noapte, zi
Și nu-mi auzi nicicum chemarea.
Mi-atat de dor de ochii tăi căprui
Atât de dor de glasul tău cu haz
De al tău vin cu gust amețitor
Atât de dor, că timpului îi cer răgaz...
Și îți gust vinul dulce în gând
Cu dor flămând... cu sufletul tremurând
Și cer clipei să stea nemiscată
Să mă mai bucur de ce a fost odată.
Alte poezii ale autorului
Vesnic frumoasă fără egal
Nu-mi amintesc nimic deasupra-ți să existe...
Nici frumusețe, nici amor sau eros plin de pasiune,
Tu ești doar dragoste nebună,
Fie de-o clipă sau poate-o veșnicie!
Ce-ai dăruit,ai rupt din tine,
Și nu se uită...
Tu ești sirena ce-a ieșit din valuri,
Ești frumusețea ce-o visează marinarii
Ești zâna care vine-n visele frumoase,
Ești înger ce șoptește vorbele duioase,
Ai fost iubirea mea nemuritoare,
Precum corăbii temerare sunt aruncate-n valurile mării,
Destin ce-i dus în lumea asta mare!
Neînfricată ai fost dar și frumoasă tare!
Poveștile ce-ai scris toate-s din aur,
Nu au egal în strălucire,
Și poartă pietre prețioase,
Smaralde și safire!
Și chiar minciună de-ar fi fost,
Furtună într-un pahar cu apă,
Ce contează!?
Căci dragostea odată ce-i aprinsă,
Nici moartea n-o poate omorâ!
Amorul naște ființe,
Iar ființele-s amor la rândul lor
Cu glasuri,mers sau formă,
Gingașe-s toate,
Nimic nu-i mai presus de-acestea,
Și totuși lipsit de rațiune este amorul!
Nebunul cu chip frumos
Ce minte fermecat pe toată lumea,
Actor desăvârșit a fost sortit,
Discernământ nu are!
Se vrea doar consumat,trăit,
Și viețuiește precum un pește,
Ce cade-n plasa de pescari,
Se zbate ca să moară totuși în final,
Apoi renaște din propria-i țărână,
Precum pasărea Phoenix face;
Neștiind ce soartă crudă are,
Dar astăzi încă viețuiește;
Parând să prindă chip sau ființă nouă!
Despre amor aduc vorbire;
Aș vrea să-l văd pe cel ce știe să-l ucidă!
Dar știu că nu există!
Iubirea mea încă trăiește pentru tine,
Chiar de se zbate în visele confuze,
Are un ego doar al ei ,n-are rușine,
Și orice-i spun nu mă aude,
Amor,dragoste sau iubire
Am mai spus-o,
Nu sunt decât nemuritoarea nebunie!
(28 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Dragoste în rate
Să mă iubești în rate preafrumoaso,
Decât deloc e bine și așa..
De nu ai astazi iubirea toată sau întreagă,
Ori n-o găsești la tine în ogradă
Ori e plecată undeva...
Poți face rata mică cât furnica
Și tot este un bun câștig
Ce-mi pasă mie ce zice lumea
Tu visul meu fiind,
Iar eu pe tine te iubesc..!
Iubește-mă în rate zilnic,
Și-ți voi întoarce datoria cu dobândă, te asigur,
Iubește-mă chiar și mințindu-mă de vrei,
Doar înțelepții știu că dragostea-i minciună,
Chiar dacă noi doi nu știm și nici nu vrem așa ceva.
(17 dec 2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Ești cea mai frumoasă
Câți cavaleri plini de curaj
Nobili cu mari averi,
Toți te-ar dori a lor nevastă,
Neștiind niciunul că inima ți-e dată,
Că tatăl tău,Vasile Împărat deja te-a dat....
Dar cui...se vor întreba cu toții
Și cum este posibil așa ceva
Când Marele turnir urmează cât de curând...
Iar în duel se vor întrece toți aceștia,
Care nebuni de dragul tău
Pe rând vor și muri....
Ohhh câtă frumusețe trebuie să ai
Preablândă Vasilica,
Să te dorească atâția curajoși,
Iar ție nici să-ți pese....!
Să fie Horia Stănicel demn de-a ta iubire?
Și cine-i acesta de care nimeni n-a auzit?
Nu-i prăpăditul acela de poet
Care te-a cucerit cu multele poeme
Ce ți le scrie zilnic,
Și vrea până si degetele de la picioare să ți le fure cu săruturi?
Se pare că nu vrei secretul să ți-l spui,
E treaba ta frumoaso,
Te las acum că trebuie povestea s-o închei!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Mic poem de dragoste
Cu tine pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
Căci ți-am mai zis așa ceva
Și nu-i minciună când se spune
Căci zâmbetul iubirii din Cer ne vine,
De la Hristos Fiul lui Dumnezeu!
Nu ești tu îngerul iubirii mele,
Ce-ai fost trimisă mesager?
Nu tu ești însăși libertatea,
Ori mai degrabă zeitatea,
Iubirilor ce stau prin tine Strânse ca-ntr-un buchet de trandafiri?
Eu știu că tu ești floarea vieții mele,
Pe tine te iubesc acum,
Fără oprire dar și-n veșnicie
Visând cu ochi deschiși ca de nebun,
Și te iubesc pe zi ce trece,
Mai mult iar forma are magic conținut,
Nemaiputând concepe viața fără tine
Căci pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
(15 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu,tu,noi
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Apoi noutatea zilei este ea...
Dragostea ce-i răspândită pretutindeni !
Ai vazut albina cum sărută florile,
Culegând aroma parcă interminabil în zborul ei?
Soarele îi este prieten!
Ea fiind bucuria și clipa sau hărnicia
Zumzăie melodia aceea
Ce-o știm amândoi!
Eu,tu,noi!
Același refren,aceleași promisiuni
Ce pleacă și vin!
Nu-mi lua iubirea promisă,
Căci e absurd să-mi iei ce încă nu mi-ai dat..
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Privește pescărușii cum își traiesc jocul,
Lacul este al lor decând lumea
Nu le pasă de noi,
Își șoptesc magice cuvinte,
A iubirii sonoră culoare ce zboară ca un nor,
Povești spuse timid,
Poate-și fac suave declarații de amor nebun,
De unde poți știi ce-și spun?
Eu,tu,noi
Existăm oare în ochii lor?
Știu ei că dragostea doare când moare,
Că există tristețe și lacrimi
Și disperare?
Sau speranțe deșarte luate de vânt,
Gânduri ce se rotesc nebunește și pleacă departe?
Oare nu vorbește fiecare floare
Fiecare culoare,fiecare rază de soare,
Cu mine,cu tine,cu noi?
Eu,tu,noi cu toții respirăm sperând că niciodată nimeni nu moare...
Apoi moartea apare cu veșmântul ei negru și trist!
Eu,tu,noi...
Cum să nu mai fim?
Să ne pierdem veșnic ca un praf risipit de vânt...
Și dacă totuși moartea e cea care moare
Și nu are ultimul cuvânt?
Cred că-i mai potrivit un final optimist,
Tu o să-mi spui că mă iubești infinit,
Iar eu te voi ține strâns
Parfumul magic să-ți simt
Și-ți voi spune că nu-i vis!
Eu,tu,noi
Iubito,fericirea este în doi!
(25 februarie 2023-Irepetabila iubire)
Solul
Iar dacă uiți cât te iubesc
Îți voi trimite sol un porumbel
Cu un bilet prins de-al său gingaș și firav picior
Bilet de-amor de mână scris
Și parfumat cu mir sfințit,
Ce-ți va aminti de-a mea iubire ce ți-o port !
(3 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Vesnic frumoasă fără egal
Nu-mi amintesc nimic deasupra-ți să existe...
Nici frumusețe, nici amor sau eros plin de pasiune,
Tu ești doar dragoste nebună,
Fie de-o clipă sau poate-o veșnicie!
Ce-ai dăruit,ai rupt din tine,
Și nu se uită...
Tu ești sirena ce-a ieșit din valuri,
Ești frumusețea ce-o visează marinarii
Ești zâna care vine-n visele frumoase,
Ești înger ce șoptește vorbele duioase,
Ai fost iubirea mea nemuritoare,
Precum corăbii temerare sunt aruncate-n valurile mării,
Destin ce-i dus în lumea asta mare!
Neînfricată ai fost dar și frumoasă tare!
Poveștile ce-ai scris toate-s din aur,
Nu au egal în strălucire,
Și poartă pietre prețioase,
Smaralde și safire!
Și chiar minciună de-ar fi fost,
Furtună într-un pahar cu apă,
Ce contează!?
Căci dragostea odată ce-i aprinsă,
Nici moartea n-o poate omorâ!
Amorul naște ființe,
Iar ființele-s amor la rândul lor
Cu glasuri,mers sau formă,
Gingașe-s toate,
Nimic nu-i mai presus de-acestea,
Și totuși lipsit de rațiune este amorul!
Nebunul cu chip frumos
Ce minte fermecat pe toată lumea,
Actor desăvârșit a fost sortit,
Discernământ nu are!
Se vrea doar consumat,trăit,
Și viețuiește precum un pește,
Ce cade-n plasa de pescari,
Se zbate ca să moară totuși în final,
Apoi renaște din propria-i țărână,
Precum pasărea Phoenix face;
Neștiind ce soartă crudă are,
Dar astăzi încă viețuiește;
Parând să prindă chip sau ființă nouă!
Despre amor aduc vorbire;
Aș vrea să-l văd pe cel ce știe să-l ucidă!
Dar știu că nu există!
Iubirea mea încă trăiește pentru tine,
Chiar de se zbate în visele confuze,
Are un ego doar al ei ,n-are rușine,
Și orice-i spun nu mă aude,
Amor,dragoste sau iubire
Am mai spus-o,
Nu sunt decât nemuritoarea nebunie!
(28 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Dragoste în rate
Să mă iubești în rate preafrumoaso,
Decât deloc e bine și așa..
De nu ai astazi iubirea toată sau întreagă,
Ori n-o găsești la tine în ogradă
Ori e plecată undeva...
Poți face rata mică cât furnica
Și tot este un bun câștig
Ce-mi pasă mie ce zice lumea
Tu visul meu fiind,
Iar eu pe tine te iubesc..!
Iubește-mă în rate zilnic,
Și-ți voi întoarce datoria cu dobândă, te asigur,
Iubește-mă chiar și mințindu-mă de vrei,
Doar înțelepții știu că dragostea-i minciună,
Chiar dacă noi doi nu știm și nici nu vrem așa ceva.
(17 dec 2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Ești cea mai frumoasă
Câți cavaleri plini de curaj
Nobili cu mari averi,
Toți te-ar dori a lor nevastă,
Neștiind niciunul că inima ți-e dată,
Că tatăl tău,Vasile Împărat deja te-a dat....
Dar cui...se vor întreba cu toții
Și cum este posibil așa ceva
Când Marele turnir urmează cât de curând...
Iar în duel se vor întrece toți aceștia,
Care nebuni de dragul tău
Pe rând vor și muri....
Ohhh câtă frumusețe trebuie să ai
Preablândă Vasilica,
Să te dorească atâția curajoși,
Iar ție nici să-ți pese....!
Să fie Horia Stănicel demn de-a ta iubire?
Și cine-i acesta de care nimeni n-a auzit?
Nu-i prăpăditul acela de poet
Care te-a cucerit cu multele poeme
Ce ți le scrie zilnic,
Și vrea până si degetele de la picioare să ți le fure cu săruturi?
Se pare că nu vrei secretul să ți-l spui,
E treaba ta frumoaso,
Te las acum că trebuie povestea s-o închei!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Mic poem de dragoste
Cu tine pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
Căci ți-am mai zis așa ceva
Și nu-i minciună când se spune
Căci zâmbetul iubirii din Cer ne vine,
De la Hristos Fiul lui Dumnezeu!
Nu ești tu îngerul iubirii mele,
Ce-ai fost trimisă mesager?
Nu tu ești însăși libertatea,
Ori mai degrabă zeitatea,
Iubirilor ce stau prin tine Strânse ca-ntr-un buchet de trandafiri?
Eu știu că tu ești floarea vieții mele,
Pe tine te iubesc acum,
Fără oprire dar și-n veșnicie
Visând cu ochi deschiși ca de nebun,
Și te iubesc pe zi ce trece,
Mai mult iar forma are magic conținut,
Nemaiputând concepe viața fără tine
Căci pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
(15 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu,tu,noi
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Apoi noutatea zilei este ea...
Dragostea ce-i răspândită pretutindeni !
Ai vazut albina cum sărută florile,
Culegând aroma parcă interminabil în zborul ei?
Soarele îi este prieten!
Ea fiind bucuria și clipa sau hărnicia
Zumzăie melodia aceea
Ce-o știm amândoi!
Eu,tu,noi!
Același refren,aceleași promisiuni
Ce pleacă și vin!
Nu-mi lua iubirea promisă,
Căci e absurd să-mi iei ce încă nu mi-ai dat..
Eu,tu,noi!
Fericirea este în doi!
Privește pescărușii cum își traiesc jocul,
Lacul este al lor decând lumea
Nu le pasă de noi,
Își șoptesc magice cuvinte,
A iubirii sonoră culoare ce zboară ca un nor,
Povești spuse timid,
Poate-și fac suave declarații de amor nebun,
De unde poți știi ce-și spun?
Eu,tu,noi
Existăm oare în ochii lor?
Știu ei că dragostea doare când moare,
Că există tristețe și lacrimi
Și disperare?
Sau speranțe deșarte luate de vânt,
Gânduri ce se rotesc nebunește și pleacă departe?
Oare nu vorbește fiecare floare
Fiecare culoare,fiecare rază de soare,
Cu mine,cu tine,cu noi?
Eu,tu,noi cu toții respirăm sperând că niciodată nimeni nu moare...
Apoi moartea apare cu veșmântul ei negru și trist!
Eu,tu,noi...
Cum să nu mai fim?
Să ne pierdem veșnic ca un praf risipit de vânt...
Și dacă totuși moartea e cea care moare
Și nu are ultimul cuvânt?
Cred că-i mai potrivit un final optimist,
Tu o să-mi spui că mă iubești infinit,
Iar eu te voi ține strâns
Parfumul magic să-ți simt
Și-ți voi spune că nu-i vis!
Eu,tu,noi
Iubito,fericirea este în doi!
(25 februarie 2023-Irepetabila iubire)
Solul
Iar dacă uiți cât te iubesc
Îți voi trimite sol un porumbel
Cu un bilet prins de-al său gingaș și firav picior
Bilet de-amor de mână scris
Și parfumat cu mir sfințit,
Ce-ți va aminti de-a mea iubire ce ți-o port !
(3 ian 2024 Vasilica dragostea mea)