Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 4 februarie
Vizualizări: 275
Poezii din aceiaşi categorie
Pierdut de noi
Mă îmbatam tot timpul,
În al tau parfum
Parfum de țigară
Ce-mi pătrundea sufletul
Tremurându-mi corpul,
Cuprinzându-te în brațe
Îți spuneam în miez de noapte,
Că te iubesc nebunește...
Cândva,demult,
Îmi spuneai că mă iubești
Pierdut de noi,în fluxul apei
Rătăcind în mare,lăsându-mă înlăcrimata...
Timpul trece dar nu cu noi,
Purtându-te pe aripi de vânt
Pierdut de noi...
Totul s-a dus și am rămas pierduți,
Pierduti ca la început
Străini cu amintiri
Îmbatati cu parfum de țigară,
Pierdut de noi
Fiara se arată !
Frumusețea altora,
umblă moartă inaintea celorlalti
neputând cunoaște
lacrima lor amară...
si lumea amarată se topește ologită,
sub răceala lor.
Frumusetea ta,
eclipseaza tot ce am vazut
in umbrosul meu trecut,
caci e inrădacinata, in inima ta
in inima aceea de copil sensibil...
Frumusețea ta, nu se pierde in mulțime
pentru ca naște viată, cu razele ei calde,
precum soarele primăvara
topește zăpada si înverzește natura
ca să-i intretină viața plăpândă.
În ochii tăi,
am văzut mai mult decât sclipiri...
Deslușit-am aripile morții
ce te ascundeau în întunecime
și îndoiau lumina dimprejurul tău,
ca nimeni, să nu înțeleagă
strălucirea ta blândă
Aceasta sa fie fiara nimicitoare ?
Vipera Gaboon otravitoare
Ha ,ha ! îmi vine sa râd !
Așa că n-o să-mi stingheresc eu libertatea
Păzind o sută de porunci biblice
Ce o tin legată, strâns incătușată
Și am auzit lanțurile pocnind una câte una
Cădeau zăngănind la pământ !
Am ascultat simfonia terorii !
Iubirea, mister neînțeles
se dezvăluia, sub ochii mei pătrunzători;
ca un pumn de petale în vânt
Dansa... tot mai aproape de mine
Iar eu o ademeneam subtil
să renunțe la coaja ei dură
ca să mă pot înfrupta, din miezul ei
vulnerabilitatea ei depășise un fluture
prins într-o pânză de păianjen
În timp ce eu cu o notă de sadism
îmbătat de curiozitate
preziceam mișcarea ei ritmică
o tăiam, tot mai adânc pân' ce
plăcerea mea devenise kriptonita ei;
Am privit iubirea iarăși
forma și-o schimbase ?
sau in umbră ambalajul lepădase ?
Dispăruse lăsând in urmă o piele năpârlită
m-a fulgerat din spate-ntro clipită
Ochii ei deveniseră vicleni,
și cu puterea ei neîmblânzită
parcă neafectată de cursele mele;
se repezea ca o furtună să mă imobilizeze,
cât timp se încolăcea printre noi
și ne trăgea, mai aproape de ea;
cu suflarea tăiată...
Colții ei otrăvitori de dulci,
mi-au injectat, în rărunchi veninul ei
nu murisem căci tu Iubito te-ntindeai
să-mi fi singurul antidot.
Nu-i puteam ține piept
pentru că a declanșat in mine un razboi civil
pentru că se hrănea din mine nesățios
ca să-și încalzească inima ei arctică
mă murdărea cu mocirlă !
părând să iși întinerască înfățișarea
pentru alte victime naive...
Iubirea-i rea
Dar fața ta îi atât de bună
Găsește-mi o cale să pot fugi
Să rup lanțurile făcute din solzi
Libertatea să nu mi-o pierd...
Să mă ascund la umbra de lună
În pârâu să pecetluiesc a mea urmă
Să nu guste a mea căldură
Ca să mă poată urmării
Dar Iubirea aceasta nebună
Ce o atrag chiar eu cu prihana-mi neîngrădită
Și cu mintea tot mereu hoinărind
Ea mă prinde când vreau s-o ating
Ea mă arde când vreau s-o sting
Și devin astfel fluturele din capcană.
Devoarece Iubito, tu mi-ai arătat
ce-i iubirea...
Și de atunci am devenit o viperă Gaboon
Făcând ture-n trun castron
salivând, căutând să ajung necurmat
cu sângele rece clocotindu-mi în vase
dorind să se încălzească iarăși
pe tărâmul încununat cu flori de lumină
unde munții ating cerul,
și cântece se pierd în infinit,
lângă marea de cristal
Dar aici șerpii nu au loc.
A sufletului floare
Cea mai frumoasă floare din suflete răsare
Pictează-n nopți culoare, prin vise alergând
Lumină sclipitoare, în ochi aprinde soare
De ce-i strivită oare nu știu să mai răspund
O tristă încântare această rară floare
Tratată cu uitare degeaba-i pe pământ
Crescând fără hotare Nu-mă-uita e-o floare
Se-nchide fără soare lipsită de-un cuvânt
Ce lume-ntortochiată de dragoste speriată
Preferă om de piatră iubirea măsurând
De teamă că-i de plată bătăi de inimi rată
O smulge și-o îngroapă, pe suflete călcând
Tu floare-abandonată de lacrimă udată
Primind apă sărată te-apleci către pământ
Respinsă și-aruncată în gând te-ascunzi uitată
Plângând ajungi uscată, o floare așteptând
Răsari de poți vre-o dată pe-o inimă de piatră
Sfidând natura toată, cutumele-nfruntând
Iubire-adevărată născută fără pată
O floare minunată desculță-n om umblând
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în spaniolă
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Perdóname este capricho infantil
Perdóname este capricho infantil,
Perdóname, vuelve a mí como antes !
Te quiero demasiado y no puedo vivir sin ti.
Perdóname este capricho infantil,
Perdoname, vuelve a mi como antes !
Te quiero demasiado y no puedo vivir sin ti.
Aquellos eran los días de "te quiero"
Los dos viviendo felices en nuestros sueños.
Esos fueron los días de "Te amo".
Y entonces quise extender mis alas.
Quería experimentar otros amores
Otros "te quiero", otros "siempre".
Pero era a ti a quien yo soñaba por las noches, mi amor.
Perdóname este capricho infantil,
Perdóname, vuelve a mí como antes !
Te quiero demasiado y no puedo vivir sin ti.
Fue querer y saber
Todo sobre la vida, quizás demasiado rápido.
Fue descubrir la vida
Con sus penas, sus alegrías, sus locuras.
Quería vivir como el tiempo,
Seguir mis horas, vivir el presente
Cuanto más vivía, más tiernamente te amaba.
Perdóname este capricho infantil,
Perdóname, vuelve a mí como antes !
Te quiero demasiado y no puedo vivir sin ti.
Mimul fericirii
Mă uit de ani de zile la trecut,
Fereastra e aceeași și în astă seară
Și pentru o clipă broaștele-au tăcut
Să poată auzi dacă aprind țigară.
Inspir fumul amar-înțepător
Că poate v-a ajunge până la plămâni
Și poate-mi mai trece o zi, să mor
S-ajung în iad, lângă păgâni,
Că am mimat un zâmbet în oglindă,
Să cred că eu sunt încă fericit,
Dar gândul de a mă spânzura la grindă
A apărut de când m-ai părăsit.
Obișnuiesc să stau lângă fereastră
Și să privesc în gol, fumând
Și numai scrumul rămânând,
De când s-a dus iubirea noastră.
Și ochii-mi sunt trist și obosiți,
Dar nimeni nu vrea să mă creadă
De parcă ochii le-au rămas lipiți
De mime ce-au avut să vadă.
Poezie
Am căutat poezie pe ziduri de ruine
În grădini fără o floare,
Când șoaptele mă-nvățau că doare
Gândul despre tine …
Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost
În lacrimi și tăcere,
Cu un titlu nenăscut plin de durere …
Când părea că n-are rost.
Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,
Rătăcind prin ceață …
Neînțeles și defect.
Am cerut poezie când nu puteam să te privesc
Când adormeai pe cerul înstelat
Și atunci… necondiționat
Simțeam că te iubesc!
Am auzit poezie în gustul de pământ
În rămășițe de trecut, de amintiri …
Trecutelor iubiri,
Măturate prin văzduh de vânt.
Am auzit poezie când nu m-am așteptat
Când te-am iubit - Și ce iubire!
Dar vai ce durere …
Când o clipă te-am uitat!
Am trăit o poezie, o viață căutând
Privirea ta mi-a fost infinitul
Într-un vers … sărutul,
Am trăit iubind …
Am putut să te recit pe cer la infinit …
Poezia sufletului meu,
Mi te-am cerut lui Dumnezeu,
Și divin te-am iubit!
Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea
Să pot scrie despre noi,
Departe amândoi …
Croind eternitatea.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 )
Alte poezii ale autorului
Cu tine
Dacă mâine mor,
Mor cu tine-n gând,
Preafrumoasa mea,
Cu chip îngeresc...
Știu că n-o să mor
Viata este dor,
Vasilica mea,
Cu ochi sclipitori,
Precum mii de sori
Si cu dulce grai
Coborât din Rai,
Te iubesc arzând,
Eu ți-o spun mereu
Cum să nu mai fiu,
Fără draga mea,
Veșnicia-i ea,
Vasilica mea !
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Viața
Probabil te-ai întrebat cine este în spatele vieții?
Sau dacă există cumva temuta moarte,
Despre care se vorbește cu teamă!?
Daca da,ei bine îți pierzi vremea!
Acum,există doar viața aceasta blestemată!
Frumoasă sau nu, viața se vrea trăită oricum!
Noi creștinii nu credem in moarte,
Chiar dacă viața doare,
Iar oamenii știu cu toții că tot ce naște dispare,
Că ziua face loc nopții,
Iar Nimicul,Efemerul apare să Fure tot ce poate, mișelul,
Te fură pe tine cu tot neamul,
Pe mine,pe orișicine chiar și pe Obraznicul care spune că el e Ateul ce știe misterul lumii prezente,
Bietul de el nevăzând că-și trăiește ultimele clipe bete...
Ca să dispară etern nemurind,
Martorul chinului veșnic fiind,
Ne spun cuminți și blânzi
Ai lui Hristos Sfinții Părinți!
(17 februarie-5martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Nostalgica toamnă
Tristețe să fii tu toamnă?
Căci chipul ce-l ai astăzi e altul!
Porți stranie mască de bal,
Precum fata bătrână se-ascunde de lume!
Sărutu-i otravă, galbenă,roșie, brună...
Și totuși zâmbește de-i vremea bună,
Iar vântul și ploaia nu-și au încă calea sau drumul!
Pari anotimpul morții dar tu ne-aduci doar belșugul!
Și roade destule și vinul,
Si cântul sau dansul sau versul,
Veșminte de aur porți cu mândrie,
Apoi ni le dai tuturor azvârlind
tot ce ai!
Cerul însuși îl vopsesti cu culorile tale,
Faci risipă de frumos, ne șoptești visele dulci,
Mori ușor ca apoi să renaști...!
Nevrând nume să porți,
Ți se spune nostalgica toamnă,
Tu însă doar te amuzi și zâmbești!
(1 noiembrie 2022 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Tu
Nu am ochi decât pentru tine,înger venit din Cer...De crezi că nu îți spun doar adevarul,Priveste-te o clipă în oglindă, Și-ți vede dulcele mister,Tu ești iubirea ce-o aștept de-o viață, Fie de crezi sau ba,tu esti aroma și dulceața, Iar fericirea este vocea ta!
(14 dec 2023 Vasilica dragostea mea)
Ce-mi pasă
De ochii lumii nebune
Nu-mi pasă!
Îmi pasă de tine
Zilnic să-ți fac declarații de iubire...
Este exact ce contează pentru mine!
În rest poate să fie
Sfârșitul lumii ăsteia păcătoase..
Mie nu-mi pasă dacă în clipa aceea
Ne ținem de mână
Într-o clipă târzie
Sau e deja veșnicie!
(13 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Dictatorul Putin nebunul
Dictatorul,Putin nebunul!
Cum să vorbești fără vorbe?
Limbajul de lemn îți este propriu!
Când plângi nu ai lacrimi, mergi fără pași... şi râzi fără râs...
Pari o fantomă,un strigoi ieșit din mormânt....
Și toată averea o ai din hoție!
O țară întreagă ai furat!
Prizonieri stau bieții cetațeni,
De bună credință, nevinovați, înșelați,
Așteaptă să dispari,
Sătui sunt de tine!
Sunt rușii cu toții un popor blestemat?
Să fie hoția,beția, minciuna acasă la ea?
Cât despre tine....
Ești lupul ce stâna păzește,
Nebunul ce crima vestește!
Imperiul ți-e mort de mult putrezit,
Și-ți zici:
Camarila complice mă susține!
Iar crimele toate m-amuză nespus...
Omor cu plăcere!
Să fiu eu Vladimir Putin un mort viețuind?
Un drac ce arde pămantul cu tot ce-i pe el?
Să am teamă eu,să mă las omorât,
De dușmanii ce eu i-am scornit?
Sau stârnit....?
Sunt destui !
Să-mi știe planul toți viermii-oameni,
Sau Occidentul pervers și drogat?
Pentru mine nimeni nu face doi bani....
Am spus că sunt îngerul alb!
De Domnul trimis să salvez omenirea căzută,
Se zice că-s drac?
Cine spune?
Vreți să vedeti ce-o să fac?
Știți bine că butonul ce vă face scrum e la mine!
*
Oooh Doamne!
Privește-l pe Drac!
Nebunii așa fac toți
Când de putere se-mbată!
Dezastrul aduc prin Minciuni,arme și crime!
Războiul și moartea-i o modă acum?
Dictatorii sunt modele pentru proștii cei mulți?
Iar prostimea cade-n groapa comună...
Soldații sunt carnea de tun!
Iar mamele toate ce fii nu mai au,
Au inima pe veci muribundă!
Doar minciuna își cântă refrenul,
Iar Dictatorul nebunul,
Venit din Iadul proscris,
Vrea Să rupă Pământul în două!
(25 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)