Amor cu parfum de trandafiri
Te voi iubi cu miere și parfum de trandafiri,
Săruturi dulci îți dăruiesc,
Apoi povești de dragoste îți povestesc,
Îmbrațișați să stăm,
Să ne iubim ca doi nebuni,
Sosiți în Absolut!
Te vreau pe veci a mea,
Să-ți fur întreaga ființă,
Tu ești iubirea vieții mele,
Te vreau mereu fără oprire,
Iar vremea când vei fi a mea,
Doar Dumnezeu o stie...
Eu doar mă rog și iar mă rog,
Sunt cel care iubirea-ti cere!
(1 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 1 martie 2024
Vizualizări: 548
Poezii din aceiaşi categorie
masurarea
Tu ai spus
Sa ne masuram
Sa ne asezam
Spate-n spate
Am masurat si am vazut asa
Statura ta
Aproape firava
Mult peste cit pot eu cara
Darnicia ta
Coplesitor nevazuta
Atit de mare-i recunostinta
Glasul tau
Chiar soptit
Mai sonor si raspicat decit al meu
Visele tale
Colorate tacut
Asa adinc coborite-n amintire
Ochii tai albastri
Desi tristi
Infinit mai frumosi decit ai mei
Dar iubirea ta
Altfel adinca
N-o poate-ntrece pe a mea
Dacă ai știi
Dacă ai știi cât de pătrunse îmi ard gândurile, când ele ma poartă spre tine. Iar cât de pătimașa ma simt-n taina nopții, atunci când lacrimile nu mi le mai țin-n frâu și le las pustii să zboare
Dacă ai știi cât de tare ma doare dorul de tine căci flacără iubirii noastre încă arde atât de vie și plăpândă-n mine. În scrierile pe care le scriu, ard atât de profund de dor și amăgire
Dacă ai știi....știi de fapt, deși se spune că ce nu știi, nu te doare, dar tu îmi știi toată ființa, dar oare știi ca trec-n neființă când te scriu pe sufletul meu?Sentimentul e atât de viu, dar sufletul mi-e doar mort făr' de iubire. Credeam ca știi sa iubești, te credeam om
Și nu orice om, omul meu de nădejde, dar tu știai prea bine ca al meu foc ardea cu atâta intensitate-n interiorul neputinței mele, dar tu n-ai ucis nici cel mai mic suspin. Și dacă atunci m-ai cunoscut atât de bine de ce nu ai vrut să mă alini? De ce mi ai făcut autopsie trupului meu ca să afli de ce sunt rece, iar sufletul mi-e mort, dacă oricum cu toate rănile mele ai plecat ca frunzele frânte a unui amăgit pom?
Ai știut, străine iubit, oh ai știu totul din sufletul-mi abis, dar ai preferat sa taci printre umbre mute. M-ai părăsit știind mult prea bine c-am sa mor de dorul tău căci n-am pe nimeni alături, iar viața-mi fără de vreun rost tom.
14.08.2024
Am ars de dorul vostru o vară...in fiecare zi,
Şi încă ard când ma gândesc la tine,
Tot am speranta ca e sa-ti pese, si-o sa vii
Sa-ti para rău..cu vinul..atât iubit de mine.
M-am rătăcit din nou și nu îmi este bine
Sunt rece-n toiul verii...c-un vin mi-ar fi mai cald.
Ca m-am pierdut si nu mai stiu de mine
Sunt zile ...când mi-e dor neincetat,
Mai sper ca intr-o zi sa poate sa te uite.
Momentul când mi-ai zis adio si-ai plecat..
0-mbrătișare toate sa le ierte
Pe buze să mai simt vinul tău minunat.
Nu pot nicicum să mi te fac uitat
Chiar de-a trecut ceva de când te-ai depărtat.
Mi-e atât de greu de-mbrățișez durerea
De care nici nu stii că-i tot ce mi-ai lasat....
Dansul Iubirii
Desculț pe scena inimii,
Un spectator a fost de ajuns,
Să pot juca jocul iubirii,
Când de privire am fost patruns...
Mă pierd în lumi și doar visez,
Dar in adânc mă regasesc,
La orice pas ce il urmez,
Greșesc,si apoi iarasi te privesc.
Pe margine de scenă, tremur,
Căci umbra ta mă urmarește,
Iubirea ta nu sta pe loc
Și inima iti tot clipește.
În palma ta, tăcerile devin cuvinte,
Și orice respirație mă apasă,
Între iluzie si adevar ,se simte,
Că povestea i doar a noastra.
Un dans de emoții ce nu se termină,
Într o piesa de teatru cu final fericit,
Pe ritmul iubirii lumina se oprește
În mii de aplauze fara sfarșit.
Cum nu te am cu mine
Cum nu te am cu mine,
Mă rog pe ţărmul ud,
La primul val ce vine,
S-aducă al tău sărut.
Şi atunci trasez, din minte,
Cu degetul pe plajă
Conturul gurii tale,
Pătruns de a sa vrajă.
Cum nu te am cu mine,
Implor al doilea val,
Din depărtări s-aducă
Surâsul tău la mal.
Şi atunci schiţez pe plajă
Cu degetu'-n nisip,
Portretul tău iubito
Cu zâmbetul pe chip.
Cum nu te am cu mine,
La valul următor
Mă rog ca să aducă
Cu el al tău amor.
Şi atunci trag printre alge
Şi pescăruşi răzleţi,
Conturul unei inimi
Străpunsă de săgeţi.
Cum nu te am cu mine,
Rog valurile toate,
La piept să mi te aducă
Măcar pentru o noapte.
Şi atunci sub clar de lună
Pe plajă scriu, de zor,
Cu litere de-o palmă,
DE TINE ÎMI E DOR!!!
DE TINE ÎMI E DOR!!!
DE TINE ÎMI E DOR!!!...
Sfârșit
A fost o iarnă friguroasă,
Tu din priviri m-ai încălzit
Credeam că eu sunt cea aleasă
Dar totul are un sfârșit
Crezând că tu n-ai sentimente,
Am suferit neîncetat
Dar totuși ai trezit iubire,
Într-un suflet despicat.
Si totuși ce este iubirea?
Un sentiment de nedescris.
O iluzie, un vis
Ce tu copile mi l-ai zis.
A fost o dragoste profundă
Dar oarecum s-a terminat
Poate nu a fost acea iubire?
Care să meargă până la final.
Si totuși ție îți mulțumesc
Pentru acele sentimente
Datorită ție am înțeles
Că iubire pe acest pământ, nu este.
Tipa Rusalina
masurarea
Tu ai spus
Sa ne masuram
Sa ne asezam
Spate-n spate
Am masurat si am vazut asa
Statura ta
Aproape firava
Mult peste cit pot eu cara
Darnicia ta
Coplesitor nevazuta
Atit de mare-i recunostinta
Glasul tau
Chiar soptit
Mai sonor si raspicat decit al meu
Visele tale
Colorate tacut
Asa adinc coborite-n amintire
Ochii tai albastri
Desi tristi
Infinit mai frumosi decit ai mei
Dar iubirea ta
Altfel adinca
N-o poate-ntrece pe a mea
Dacă ai știi
Dacă ai știi cât de pătrunse îmi ard gândurile, când ele ma poartă spre tine. Iar cât de pătimașa ma simt-n taina nopții, atunci când lacrimile nu mi le mai țin-n frâu și le las pustii să zboare
Dacă ai știi cât de tare ma doare dorul de tine căci flacără iubirii noastre încă arde atât de vie și plăpândă-n mine. În scrierile pe care le scriu, ard atât de profund de dor și amăgire
Dacă ai știi....știi de fapt, deși se spune că ce nu știi, nu te doare, dar tu îmi știi toată ființa, dar oare știi ca trec-n neființă când te scriu pe sufletul meu?Sentimentul e atât de viu, dar sufletul mi-e doar mort făr' de iubire. Credeam ca știi sa iubești, te credeam om
Și nu orice om, omul meu de nădejde, dar tu știai prea bine ca al meu foc ardea cu atâta intensitate-n interiorul neputinței mele, dar tu n-ai ucis nici cel mai mic suspin. Și dacă atunci m-ai cunoscut atât de bine de ce nu ai vrut să mă alini? De ce mi ai făcut autopsie trupului meu ca să afli de ce sunt rece, iar sufletul mi-e mort, dacă oricum cu toate rănile mele ai plecat ca frunzele frânte a unui amăgit pom?
Ai știut, străine iubit, oh ai știu totul din sufletul-mi abis, dar ai preferat sa taci printre umbre mute. M-ai părăsit știind mult prea bine c-am sa mor de dorul tău căci n-am pe nimeni alături, iar viața-mi fără de vreun rost tom.
14.08.2024
Am ars de dorul vostru o vară...in fiecare zi,
Şi încă ard când ma gândesc la tine,
Tot am speranta ca e sa-ti pese, si-o sa vii
Sa-ti para rău..cu vinul..atât iubit de mine.
M-am rătăcit din nou și nu îmi este bine
Sunt rece-n toiul verii...c-un vin mi-ar fi mai cald.
Ca m-am pierdut si nu mai stiu de mine
Sunt zile ...când mi-e dor neincetat,
Mai sper ca intr-o zi sa poate sa te uite.
Momentul când mi-ai zis adio si-ai plecat..
0-mbrătișare toate sa le ierte
Pe buze să mai simt vinul tău minunat.
Nu pot nicicum să mi te fac uitat
Chiar de-a trecut ceva de când te-ai depărtat.
Mi-e atât de greu de-mbrățișez durerea
De care nici nu stii că-i tot ce mi-ai lasat....
Dansul Iubirii
Desculț pe scena inimii,
Un spectator a fost de ajuns,
Să pot juca jocul iubirii,
Când de privire am fost patruns...
Mă pierd în lumi și doar visez,
Dar in adânc mă regasesc,
La orice pas ce il urmez,
Greșesc,si apoi iarasi te privesc.
Pe margine de scenă, tremur,
Căci umbra ta mă urmarește,
Iubirea ta nu sta pe loc
Și inima iti tot clipește.
În palma ta, tăcerile devin cuvinte,
Și orice respirație mă apasă,
Între iluzie si adevar ,se simte,
Că povestea i doar a noastra.
Un dans de emoții ce nu se termină,
Într o piesa de teatru cu final fericit,
Pe ritmul iubirii lumina se oprește
În mii de aplauze fara sfarșit.
Cum nu te am cu mine
Cum nu te am cu mine,
Mă rog pe ţărmul ud,
La primul val ce vine,
S-aducă al tău sărut.
Şi atunci trasez, din minte,
Cu degetul pe plajă
Conturul gurii tale,
Pătruns de a sa vrajă.
Cum nu te am cu mine,
Implor al doilea val,
Din depărtări s-aducă
Surâsul tău la mal.
Şi atunci schiţez pe plajă
Cu degetu'-n nisip,
Portretul tău iubito
Cu zâmbetul pe chip.
Cum nu te am cu mine,
La valul următor
Mă rog ca să aducă
Cu el al tău amor.
Şi atunci trag printre alge
Şi pescăruşi răzleţi,
Conturul unei inimi
Străpunsă de săgeţi.
Cum nu te am cu mine,
Rog valurile toate,
La piept să mi te aducă
Măcar pentru o noapte.
Şi atunci sub clar de lună
Pe plajă scriu, de zor,
Cu litere de-o palmă,
DE TINE ÎMI E DOR!!!
DE TINE ÎMI E DOR!!!
DE TINE ÎMI E DOR!!!...
Sfârșit
A fost o iarnă friguroasă,
Tu din priviri m-ai încălzit
Credeam că eu sunt cea aleasă
Dar totul are un sfârșit
Crezând că tu n-ai sentimente,
Am suferit neîncetat
Dar totuși ai trezit iubire,
Într-un suflet despicat.
Si totuși ce este iubirea?
Un sentiment de nedescris.
O iluzie, un vis
Ce tu copile mi l-ai zis.
A fost o dragoste profundă
Dar oarecum s-a terminat
Poate nu a fost acea iubire?
Care să meargă până la final.
Si totuși ție îți mulțumesc
Pentru acele sentimente
Datorită ție am înțeles
Că iubire pe acest pământ, nu este.
Tipa Rusalina
Alte poezii ale autorului
Te voi iubi
Te voi iubi ca nimeni altul
Te voi iubi ca un nebun
Chiar dacă lumea toată îmi va râde-n față
Precum prostește râde publicul la circ..
Când vei vedea iubirea-mi oarbă
Ce strigă tare ca un târgoveț,
Să știi că eu sunt prințul tău călare
Chiar dacă par o slugă demnă de dispreț
Și vine să te scoată din castelu-n care
Pari condamnată pe vecie
De un nebun ce a fugit cu cheia mai demult!
Te voi iubi așa de tare,
Încât voi pune la pământ
Și turnul unde stai captivă
Plus zidul cel mai sumbru și înalt,
Te voi răpi cu o iubire mare,
Ce arde tot ce-i stă în cale
Ce nimeni niciodată n-a văzut!
(1 feb 2024 -Vasilica dragostea mea)
Mic poem de dragoste
Cu tine pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
Căci ți-am mai zis așa ceva
Și nu-i minciună când se spune
Căci zâmbetul iubirii din Cer ne vine,
De la Hristos Fiul lui Dumnezeu!
Nu ești tu îngerul iubirii mele,
Ce-ai fost trimisă mesager?
Nu tu ești însăși libertatea,
Ori mai degrabă zeitatea,
Iubirilor ce stau prin tine Strânse ca-ntr-un buchet de trandafiri?
Eu știu că tu ești floarea vieții mele,
Pe tine te iubesc acum,
Fără oprire dar și-n veșnicie
Visând cu ochi deschiși ca de nebun,
Și te iubesc pe zi ce trece,
Mai mult iar forma are magic conținut,
Nemaiputând concepe viața fără tine
Căci pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
(15 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce faci
Ce faci?
Probabil ești bine...
Ți-e dor de mine?
De ce nu,de ce da?
De ce viața-i așa,
Când rece, când caldă
Și mie îmi fuge gandul la atâtea
Neștiind să-l opresc,
Iar el are cântecul său!
Poate că aș vrea să mă intrebi ce fac..
Chiar dacă doar așa
Dintr-o insuportabilă plictiseală...
Ți-aș spune că bine,
Mințind!
Bucurie ți-e glasul
Căci poartă ceva din tine
Ființa-și vorbește melodia
Asta vrând să aud
Nici intrebarea nici răspunsul nevenind,
Așteptarea pare hăul ce nu-și trimite ecoul,
Refrenul e același
Ce faci sau ce fac....
Taci,tac
Tăcerea e întrebarea,
Tacerea e raspunsul!
Iar Luna ne zâmbește iarăși noaptea,
Stiindu-ne pe amandoi din vremea când eram copii!
(24 august 2023 Irepetabila iubire H.S)
Toamna
Toamna este doamna vopsită-n roșu care-ți zâmbește-n fugă!
Nu te cunoaște dar îți vorbește în timp ce-și lasă să-i cadă agale câte o frunză....
(Horia Stanicel 24oct 2019-Irepetabila iubire)
O altfel de iubire
(Icoana vieții mele)
Iubita mea,
iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
Eu sunt iubirea ce-o aștepți demult,
Eu sunt cel care știe cine ești,
Tu ești frumosul înger pe pămant,
Venită ca iubire dintre stele!
Zeița frumuseții te declar,
In strălucire și amor nu ai egal,
Cuminte,delicată și prinsă-n gând mereu te țin,
În ale mele brațe ce-ți aparțin,
Dar sunt în întregime ale tale!
Iubita mea, iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit,
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Refrenul prostului cotidian
De crezi că moartea e-nconcediu blestemata,
Uitând poteca revenirii printre bieții muritori...,
Așa gândim cu toții cand privim un mort,
Crezându-ne pe noi nemuritori...
Dar înțeleptul ce-i coborât în a mormântului tăcere,
Este purtat din lumea-aceasta,
Nici el neștiind cum e posibil,
Privind aproape, vede depărtarea,
Iar de privește-n depărtare
Se regăsește chiar aici...!
Căci neputând pricepe lesne viața,
Noi cei ce suntem rătăciți
Ne agațăm de-a înțeleptului lumină,
Căci moartea stând ascunsă
Și ascuțindu-și coasa iar,
Tocită de câte vieți a secerat,
Revine blestemata!
Iar eu poetic glăsuiesc...
Nicicum că moartea este personaj de basm,
Dar nici că-i realitate înfricoșată,
Precum de mici am învățat!
Are vreun rost să personifici un blestem,
Să spui "nimicului" sau "morții"
Că-i "Cineva",ea nefiind decât himeră?
Să nu-ți auzi Conștiința ce-i dar divin?
Voi repeta refrenul nebunului ce îl prezint aici:
Bea,mănănâncă dar și chefuiește...!
Tristețea n-am s-o las să stea în preajma mea!
Căci viața oricât de lungă ar fi tot scurtă este,
Chiar dacă pare fără de sfârșit!
Nota de plată tot sosește;
Moneda ce plătește veșnicia Nu-i bătută încă pentru toți!
Ce vreau să spun?
Vorbesc de Mântuire și Nemurire...
Hristos te strigă-n gura mare,
Iar tu stai cocoșat,te clatini pe picioare,
Ca un bețiv ce-i rătăcit pe drumul noroios din sat!
Vei spune,tu nebune:
Chiar dacă Cerul mă cheamă și pe mine,ce-mi pasă mie!
Se zvonește că Dumnezeu a coborât aici,
Dar eu sunt prins cu ale mele fleacuri,
Îmi zic refrenul ce de suflet l-am legat:
Bea,mănâncă ,chefuiește!
*
Dragi cititori,îmi sună trist povestea asta,
Vedeți voi cum gândește cel ce-i izgonit precum un drac din Rai....?
*
Există oare adevărul...?
Își spune cel nebun!
E treaba mea să știu mai multe?
Nu-i simplă viețuirea asta?
Să fie toate doar atât?
Aud o voce ce glăsuiește:
Tu lasă lumea în nimicul ei!
Căci fiecare se cufundă zilnic
Doar în ce-i place sau pricepe,
Precum frumoasele domnițe,
Ce-așteaptă să fie adorate și iubite,
De cavalerii cei viteji sau chiar de zei!
Iar despre oameni,se știe bine..
Unul visează la titluri,faimă și avere,
Altul vrea omenirea-ntreagă să-i fie la picioare,
Cuceritor dar și viteaz precum toreadorul din arenă
Dorindu-se iubit de-o mie de femei!
Umanitatea întunecată asta arată;
Imperii ce cresc ca mai apoi să moară,
Nebuni conducători visându-se trimiși de Providență, salvatori,
Și câte și mai câte lumea asta oglindește,
Fie din aur sau din simplă tinichea,
Le vrea cuprinse-n sânul său pe toate!
Iar despre omul din povestea mea,
Când boala-i dă târcoale,
Rătacitul fuge la doctori renumiți,
Sperând ca viața să-și păstreze
Spunând șoptit în sinea sa:
"Ce știu eu ce-o să se-ntâmple mâine",
Că de murit tot am să mor!
Nu-i asta soarta tuturor?
Mor liniștit și parcă-mi place mai mult încurajarea
Ce-mi sună glorios a imn de stat:
Mănâncă,bea și chefuiește!
Eu încă viețuiesc așa cum bine-mi place,
Nu-mi plec urechea la oricine,
De pocăit s-o facă cine poate,
Eu am atâtea încă de făcut!
Trăiesc cum vreau,
Ce-i bine sau ce-i rău, eu hotărăsc...!
Așa că beau,mănânc și chefuiesc!
Sunt încă rege pe pămant....
Scenariul ăsta l-am ales,
Nu-mi pasă de mă amăgesc!
Să fie asta o poveste tristă
Din care nimeni,mare lucru n-anțeles?
Să fie lumea-ntreagă cuprinsă
De nesimțirea ce-o aruncă în abis?
Trăim cu toții doar un straniu vis
Ce nu se termină cu viața asta
Trezindu-ne ori în Infern,ori Paradis?
Sau mai degrabă toate-s doar obscură amăgire,
Neexistând nimic de taină ori ascuns,
Căci astăzi prostul sau nebunul este la putere,
Și el ne spune toate câte sunt de spus!
Să fie viitorul lipsit de spirit
Iar Adevarul s-atârne spânzurat?
Așa că am decis să dau un nume,
Poemului ce l-ați citit deja,
Și veți rămane prizonieri o vreme bună,
Gândind la întrebarea mea!
(6/28 martie 2023. Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Te voi iubi
Te voi iubi ca nimeni altul
Te voi iubi ca un nebun
Chiar dacă lumea toată îmi va râde-n față
Precum prostește râde publicul la circ..
Când vei vedea iubirea-mi oarbă
Ce strigă tare ca un târgoveț,
Să știi că eu sunt prințul tău călare
Chiar dacă par o slugă demnă de dispreț
Și vine să te scoată din castelu-n care
Pari condamnată pe vecie
De un nebun ce a fugit cu cheia mai demult!
Te voi iubi așa de tare,
Încât voi pune la pământ
Și turnul unde stai captivă
Plus zidul cel mai sumbru și înalt,
Te voi răpi cu o iubire mare,
Ce arde tot ce-i stă în cale
Ce nimeni niciodată n-a văzut!
(1 feb 2024 -Vasilica dragostea mea)
Mic poem de dragoste
Cu tine pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
Căci ți-am mai zis așa ceva
Și nu-i minciună când se spune
Căci zâmbetul iubirii din Cer ne vine,
De la Hristos Fiul lui Dumnezeu!
Nu ești tu îngerul iubirii mele,
Ce-ai fost trimisă mesager?
Nu tu ești însăși libertatea,
Ori mai degrabă zeitatea,
Iubirilor ce stau prin tine Strânse ca-ntr-un buchet de trandafiri?
Eu știu că tu ești floarea vieții mele,
Pe tine te iubesc acum,
Fără oprire dar și-n veșnicie
Visând cu ochi deschiși ca de nebun,
Și te iubesc pe zi ce trece,
Mai mult iar forma are magic conținut,
Nemaiputând concepe viața fără tine
Căci pot să cresc mereu
În infinita dragoste ce-i Dumnezeu!
(15 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Ce faci
Ce faci?
Probabil ești bine...
Ți-e dor de mine?
De ce nu,de ce da?
De ce viața-i așa,
Când rece, când caldă
Și mie îmi fuge gandul la atâtea
Neștiind să-l opresc,
Iar el are cântecul său!
Poate că aș vrea să mă intrebi ce fac..
Chiar dacă doar așa
Dintr-o insuportabilă plictiseală...
Ți-aș spune că bine,
Mințind!
Bucurie ți-e glasul
Căci poartă ceva din tine
Ființa-și vorbește melodia
Asta vrând să aud
Nici intrebarea nici răspunsul nevenind,
Așteptarea pare hăul ce nu-și trimite ecoul,
Refrenul e același
Ce faci sau ce fac....
Taci,tac
Tăcerea e întrebarea,
Tacerea e raspunsul!
Iar Luna ne zâmbește iarăși noaptea,
Stiindu-ne pe amandoi din vremea când eram copii!
(24 august 2023 Irepetabila iubire H.S)
Toamna
Toamna este doamna vopsită-n roșu care-ți zâmbește-n fugă!
Nu te cunoaște dar îți vorbește în timp ce-și lasă să-i cadă agale câte o frunză....
(Horia Stanicel 24oct 2019-Irepetabila iubire)
O altfel de iubire
(Icoana vieții mele)
Iubita mea,
iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
Eu sunt iubirea ce-o aștepți demult,
Eu sunt cel care știe cine ești,
Tu ești frumosul înger pe pămant,
Venită ca iubire dintre stele!
Zeița frumuseții te declar,
In strălucire și amor nu ai egal,
Cuminte,delicată și prinsă-n gând mereu te țin,
În ale mele brațe ce-ți aparțin,
Dar sunt în întregime ale tale!
Iubita mea, iubirea noastră e veșnic la-nceput,
Și merge din tinerețe-n tinerețe,
Este ca un sărut fără sfârșit,
Iar tu ești doar icoana vieții mele..
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Refrenul prostului cotidian
De crezi că moartea e-nconcediu blestemata,
Uitând poteca revenirii printre bieții muritori...,
Așa gândim cu toții cand privim un mort,
Crezându-ne pe noi nemuritori...
Dar înțeleptul ce-i coborât în a mormântului tăcere,
Este purtat din lumea-aceasta,
Nici el neștiind cum e posibil,
Privind aproape, vede depărtarea,
Iar de privește-n depărtare
Se regăsește chiar aici...!
Căci neputând pricepe lesne viața,
Noi cei ce suntem rătăciți
Ne agațăm de-a înțeleptului lumină,
Căci moartea stând ascunsă
Și ascuțindu-și coasa iar,
Tocită de câte vieți a secerat,
Revine blestemata!
Iar eu poetic glăsuiesc...
Nicicum că moartea este personaj de basm,
Dar nici că-i realitate înfricoșată,
Precum de mici am învățat!
Are vreun rost să personifici un blestem,
Să spui "nimicului" sau "morții"
Că-i "Cineva",ea nefiind decât himeră?
Să nu-ți auzi Conștiința ce-i dar divin?
Voi repeta refrenul nebunului ce îl prezint aici:
Bea,mănănâncă dar și chefuiește...!
Tristețea n-am s-o las să stea în preajma mea!
Căci viața oricât de lungă ar fi tot scurtă este,
Chiar dacă pare fără de sfârșit!
Nota de plată tot sosește;
Moneda ce plătește veșnicia Nu-i bătută încă pentru toți!
Ce vreau să spun?
Vorbesc de Mântuire și Nemurire...
Hristos te strigă-n gura mare,
Iar tu stai cocoșat,te clatini pe picioare,
Ca un bețiv ce-i rătăcit pe drumul noroios din sat!
Vei spune,tu nebune:
Chiar dacă Cerul mă cheamă și pe mine,ce-mi pasă mie!
Se zvonește că Dumnezeu a coborât aici,
Dar eu sunt prins cu ale mele fleacuri,
Îmi zic refrenul ce de suflet l-am legat:
Bea,mănâncă ,chefuiește!
*
Dragi cititori,îmi sună trist povestea asta,
Vedeți voi cum gândește cel ce-i izgonit precum un drac din Rai....?
*
Există oare adevărul...?
Își spune cel nebun!
E treaba mea să știu mai multe?
Nu-i simplă viețuirea asta?
Să fie toate doar atât?
Aud o voce ce glăsuiește:
Tu lasă lumea în nimicul ei!
Căci fiecare se cufundă zilnic
Doar în ce-i place sau pricepe,
Precum frumoasele domnițe,
Ce-așteaptă să fie adorate și iubite,
De cavalerii cei viteji sau chiar de zei!
Iar despre oameni,se știe bine..
Unul visează la titluri,faimă și avere,
Altul vrea omenirea-ntreagă să-i fie la picioare,
Cuceritor dar și viteaz precum toreadorul din arenă
Dorindu-se iubit de-o mie de femei!
Umanitatea întunecată asta arată;
Imperii ce cresc ca mai apoi să moară,
Nebuni conducători visându-se trimiși de Providență, salvatori,
Și câte și mai câte lumea asta oglindește,
Fie din aur sau din simplă tinichea,
Le vrea cuprinse-n sânul său pe toate!
Iar despre omul din povestea mea,
Când boala-i dă târcoale,
Rătacitul fuge la doctori renumiți,
Sperând ca viața să-și păstreze
Spunând șoptit în sinea sa:
"Ce știu eu ce-o să se-ntâmple mâine",
Că de murit tot am să mor!
Nu-i asta soarta tuturor?
Mor liniștit și parcă-mi place mai mult încurajarea
Ce-mi sună glorios a imn de stat:
Mănâncă,bea și chefuiește!
Eu încă viețuiesc așa cum bine-mi place,
Nu-mi plec urechea la oricine,
De pocăit s-o facă cine poate,
Eu am atâtea încă de făcut!
Trăiesc cum vreau,
Ce-i bine sau ce-i rău, eu hotărăsc...!
Așa că beau,mănânc și chefuiesc!
Sunt încă rege pe pămant....
Scenariul ăsta l-am ales,
Nu-mi pasă de mă amăgesc!
Să fie asta o poveste tristă
Din care nimeni,mare lucru n-anțeles?
Să fie lumea-ntreagă cuprinsă
De nesimțirea ce-o aruncă în abis?
Trăim cu toții doar un straniu vis
Ce nu se termină cu viața asta
Trezindu-ne ori în Infern,ori Paradis?
Sau mai degrabă toate-s doar obscură amăgire,
Neexistând nimic de taină ori ascuns,
Căci astăzi prostul sau nebunul este la putere,
Și el ne spune toate câte sunt de spus!
Să fie viitorul lipsit de spirit
Iar Adevarul s-atârne spânzurat?
Așa că am decis să dau un nume,
Poemului ce l-ați citit deja,
Și veți rămane prizonieri o vreme bună,
Gândind la întrebarea mea!
(6/28 martie 2023. Horia Stănicel-Irepetabila iubire)