Respirația iubirii

Nu sunt pe ţărmul mării

Grăunţe de nisip,

De câte ori femeie

Te-aş mângâia pe chip!

Tu să mă ierţi, fireşte,

Fiindcă nu ştiu ce spun...

Că am uitat la calcul

Şi scoicile să pun.

Nu sunt pe-ntreg Pământul,

Particule de praf,

De câte ori femeie

Te-aş alinta suav!

Acum tu să mă ierţi,

Că iarăşi n-am dreptate...

N-am pus la socoteală,

Nici praful de pe Marte.

Nu sunt pe lumea aceasta,

Atât de multe frunze,

De câte ori femeie

Te-aş săruta pe buze!

Tu să mă ierţi, fireşte,

Din nou pentru confuzie...

De fapt voiam a spune

Cu tot cu buburuze.

Nu sunt stele pe boltă

În Calea Lactee,

De câte ori ţi-aş zice,

Că te iubesc femeie!

Acum tu să mă ierţi,

Că spun numai prostii...

Desigur nu sunt stele

Şi-n alte galaxii.

Pictor trist în visul meu

Mă pictez ca un erou

Salvându-te pe tine

Pentru mine.

Amândoi într-un tablou

Tu ești sunet, eu ecou

Extensia sufletului meu,

Mă pictez al tău erou.

Și prin negura uitării

Tu ești numele iubirii

În visul meu… eu visul tău,

Mă visezi al tău erou.

Și-n albastrul mării

În căderea serii
Gânduri zboară-ntr-un ecou
Mă visez al tău erou.

Te salvez de la uitare

Și te mângâi cu o floare

Eternitatea ne așteaptă

Într-o lume dreaptă. 

Tu ești pată de culoare

Eu sunt singur și mă doare

Te pictez cum te-am iubit…

Povestea mea fără sfârșit. 

(autor: Aurel Alexandru Donciu /  Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate.

Tăcerea asta neagră, spune multe,

Privesc secundele luptându-se-ntre ele,

Dorm temnicerii pe zăvoare rupte,

Și noaptea mușcă pân' la sânge din zăbrele.

Ascult cum gem în ziduri zeii,

Încercănați frâgându-se prin ceață,

De mii de ori sub răsucirea cheii,

Legați cu jurăminte dincolo de viață...

Milogi, târâți de univers la judecată,

Cu existențe insignifiante și meschine,

Între icoane și oglinzi jucată,

Aceeași piesă cu eroi și pațachine.

Și prea feroce timpul, trage de cătușe,

Eliberând într-un târziu fugarii,

Pictând cu umbre și rugină pe cartușe,

Plătind la rând cu gloanțe lăutarii.

Și-adună la un loc nebunii și fricoșii,

Le toarnă picături, otravă în urechi,

La ochi legați cu jartiere roșii,

În guri căluș de fiare vechi.

Mereu m-am întrebat zadarnic:

De ce ne bântuie atâta nebunie,

Și vântul pustiind amarnic,

Ca-n fluier suflă-n noi o altă melodie?

Tăcerea asta neagră, câteodată,

E mai presus de orice cântec sau cuvânt,

E dincolo de orice slovă moartă,

O așteptare într-un suflet de pământ.

In cerul meu plin de stele îndepărtate ,
Seara de vineri, fericiri de mult uitate,
Si doar o stea căzătoare.
Uimita de caldura arzătoare,
eu, un copil cu speranțe
am fugit sa o prind in brațe.
 
Știam ca e ceva special
Caldura nu m a ars, un sentiment original
Lumina ta ma zbura peste ocean
Ceva incredibil
fix când ma gândeam ca e imposibil,
O stea pe cerul meu-
in momentul in care nici nu ma mai uitam la stele,
Atunci ai căzut direct in brațele mele.
 
Nu ma mai uit la cer, ce motiv sa am oare
Când lângă mine este Steaua cea mai strălucitoare
Lumina ta ,val de caldura
Născuta din iubire pura
Pe zi ce trece tot mai mare
Străluceam din ce in ce mai tare.
 
Fata care visa la stele
A ajuns sa fie lângă una dintre ele
Este vis sau e realitate?
Sentimente ce nu vor putea fi uitate
Dragoste, putere, fericire, tot ce mi am dorit vreodată
Aveam acum,eu, o simpla fată.
 
Tu Steaua mea,eu cerul tau
Ne completam perfect
In mod indirect.
In trecut, stele îndepărtate pe cer
Tu lângă mine acum,ce pot sa ți mai ofer?
Nu pot suporta un moment sa te îndepărtezi
Lumina in cerul meu trebuie sa o păstrezi
Tu din mine esti o jumătate
Lângă tine e totalitate
Intre noi o mare atracție
Când suntem împreuna nu exista gravitație.
 
Cerul meu strălucea
Inocent ca un soare desenat pe o foaie de hârtie
Noi doi ,o galaxie -
…guvernata de iubire.
 
Fiecare secunda ne aducea mai aproape
De strălucire nu putea nimeni sa ne scape
Cerul tau vechi rareori o idee
in noua galaxie ,calea lactee
ce lasă in urma praf de iubire
din ochii nostri ce au o sclipire.
 
Totuși e firesc,strălucirea cutremurătoare
Stelele îndepărtate aveau nevoie de culoare
Te voiau inapoi de unde ai venit
Eu fără tine, un trandafir ofilit
 
Dar cine nu ar vrea sa ia
Chiar cea mai frumoasa stea?
Ușor ușor ai început sa le simți chemarea
Eu pentru tine voiam sa fiu salvarea.
Cum sa te condamn, vechiul tau cer
Stelele cu care ai stat, sincer
Acasa pentru tine,
Locul de unde ai venit la mine.
Varianta sa rămâi la mijloc pentru noi diferă
Ai fi o stea Pierduta in atmosfera.
Cum sa renunți la familia ce te chema inapoi sus?
Universul mai frumos creat pe noul cer a apus.
imaginația te zbura in locul tau inițial
Noul cer pentru tine nu a fost vital
Nu a fost de ajuns sa rămâi aici
Sa rămânem noi doi, aștrii unici…
 
Multe promisiuni ce sunau ca o arta
Nimeni nu se gândea ca cerul vechi o sa poată sa ne desparta
Mi ai promis cea mai frumoasa
Cea mai colorata
Cea mai strălucitoare galaxie
Dar se pare ca nu a fost sa fie,
când stăteau bobocii galaxiei sa înflorească
Lumina ta s a decis sa ma ocolească.
 
Ca un Boomerang m am convins ca esti
Ai venit și ai plecat pana sa clipești ,
Steaua căzătoare pe care o strângeam in brațe
S a desprins si a zburat inapoi ca prin magie
Totul pare sa fi fost o regie.
 
Cerul meu, plin de întuneric
Se simte doar un puternic-
gol atmosferic.
Universul fără stele, o gaura neagră
Chemarea mea sper sa te atragă.
Și uite cum o galaxie s a distrus
Totuși încă mai sunt multe de spus…
 
Am rămas eu, un cer fără stele
Cine sa fie pe urmele mele
Am ajuns sa traiesc in infern
Crezând in universul nostru etern
Un cer fără strălucire
Nicio galaxie
Un cer gol, si doar calea lactee a rămas,
Teama ca o sa plece după tine ma oprește sa fac un pas.
 
In prezent ne rotim , suntem comete
Când vine vorba de tine nu am regrete.
 
Revin la vechile obiceiuri,
Dar nu ca pe vremuri
Acum stau si privesc
Și sper sa te găsesc.
Văd doar cea mai frumoasa stea
Ma gandesc ,cândva am fost lângă ea
Deși revederea îmi aduce multă bucurie,
Dorul, amintirea timpurie
Îmi spune ca esti prea departe,
Sentimente desprinse ca dintr o carte.
Sa te simt din nou e tot ce îmi doresc
Doar atunci o sa pot sa înfloresc.
 
Inapoi in galaxia mea e locul tau
Aici nimeni nu îți va face rau
Vine seara, ma uit iar pe geam
Lângă mine vreau sa te am
Îmi spuneai multe povesti
Hai aici, e timpul sa le adeverești
In cerul meu esti primăvara
Împreuna știm,orice putem repara.
 
Cum vine seara ma uit la Steaua mea
Și știu ca intr o zi din nou vei cădea
Vei veni inapoi sa imi umpli cerul
Sa formam o galaxie
Noi doi- tu si cu mine.

Atât timp cât va mai fi,

Universu'-şi va aminti

De orice floare neînsemnată,

Ce a existat vreodată.

Nu o va uita nicicând

Că a fost pe acest Pământ,

Chiar dacă numai şi-o seară

A-nflorit până să piară.

Cu atât mai mult pe tine

Veşnic te va ţine minte

Iubito, ce-n al meu gând

Ai înflorit ani la rând.

Nu pot crede ,privindu-i mai bine 

Atent ,iscoditor așa cum se cuvine.

Ce bine semănăm oamenii , unii cu alții

Aceiași ochi, aceiași frunte înaltă 

Acelaș sânge,acelaș mers bipet

Și nu pot înțelege ,cum sufletul,simțirea

Pe oameni îi împarte

În îngeri și în demoni

Pot jura că am întânlit 

Asemenea oameni...

Eu sunt ce vreau

Și vreau să fiu ce-mi place mie,

Nu-s sclavul nimănui!

Iubesc ce-i demn doar de iubire,

Dorindu-te pe Tine Doamne așa cum știu!

E timpul Adevărului...

Iar dragostea este fereastra,

Prin care treci seară de seară,

Căci ușile sunt încuiate,

De-al meu destin ce-i depărtat de Tine,

Eu te doresc stiind că-ți sunt copil,

Și te iubesc dar și suspin...

(17 iulie 2023 H.S-Irepetabila iubire. )

Tu ești o altfel de iubire

Venită din al Cerului locaș,

Tu ai o altfel de privire,

Cu multe raze de lumină,

Ce-s raspândite când clipești!

Văzut-am asta în clipa când te-am întâlnit,

Neștind cine ai fost sau cine esti...

Ești Îngerul ce Raiul mi-l vestește,

Ești marea mea iubire ce-am primit..

Prin tine Dumnezeu îmi spune

Nerostite vorbe

Și prin tăcerea care-ți aparține,

Ori doar prin șoapte aurite,

Că dragostea divină astăzi la mine locuiește,

Că îngerul ce mi-i trimis doar mie ,

Ești tu sau Vasilica mea iubita din poveste,

Cea mai frumoasă,neegalată tainică femeie!

(19 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

Iubito, dacă vrei un pas spre mine să pașești,

Voi face eu treizeci si trei,

Să te răpesc pe veci,

Ca în Rapirea din Serai,

Ori să te port prin nori

Ducându-te în Insula iubirilor nemuritoare,

Zburând îmbrățișați ca-n basmele celebre,

Cu covoare zburătoare!

Căci nimeni n-are ochii tăi....

Pecetea ce mi-ai pus cu frumusețea ta,

E dulce dar tare grea și-apăsătoare!

(11 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

Veselă ești tu toamnă dragă

Cu veșteda frunză ce-i moartă pe stradă!

Parada ta-i galbenă cu tot cu fanfară,

Covorul cel roșu foșnește o vreme,

Sub piciorul aceleiași tinere de anul trecut domnișoară,

Ce se plimbă în cerc împreună cu tine!

Veselă ești tu cochetă toamnă,

Chiar dacă unii spun că ești tristă...

Porți haine din aur croite,

Ce puține rivale și le permit!

Poate doar primăvara are talentul mai mare,

Eu totuși cred că și iarna are premiul,

Mulți spun că doar vara stă pe podium!

Suratele toate se ceartă-ntre ele,

Se păruiesc,se bat se gonesc,

Nu pot sta împreună o clipă!

Totul se strică iar vântul destramă tabloul,

Precum pictorul schimbă cartonul..

Și totuși acum este veselă toamnă,

Ce poartă haine regale doar pentru tine sau mine!

(4 noiembrie 2022 Horia Stănicel)

Nu sună mincinos deloc,

Minciunile n-au loc într-o iubire,

Poți crede ce îți place ție,

Eu știu ce inima-mi șoptește...

Că te iubesc mai mult ca ieri

Și mai puțin ca mâine,

Dar poate vine vremea să mă crezi pe mine,

Cel care te iubește fără formă

Și pune dragostea în conținut,

Dar îți cerșește zilnic a ta iubire

Dorindu-te cu el în infinit!

(8 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

Iubita mea frumoasă,

Acest poem nu are titlu,

Universal este precum ești tu în frumusețea ta...

Cum poate crede cineva,

Că dragostea nu-i însuși cerul în libertatea sa,

Cu-acel albastru necuprins,

Ce poartă norii cei pufoși

Și care capătă ciudate forme,

Ce par să ne vorbească fără rost?

Dar rostul lor este chiar frumusețea pusă-n ei...

Iubito tu ești fata unor zei,

Știam din prima clipă, cu siguranță am știut,

Căci inima-mi șoptește mai mereu tăcut,

Să te iubesc fără să știu a pierde drumul început,

Iubito crede-mă, eu o ascult!

(4 martie 2024 Vasilica dragostea mea)