Există "nu există "/Poem de dragoste.
Nu există dragoste fără tine iubito!
Deci eu spun,există "nu există"
Dacă tu nu mă iubești...
Inexistența lui există, există!
Nu există speranță și fericire când tu ești departe iubito!
Există tristețe așa cum există "nu există",
Nimicul există la fel de bine cum existența există
Și totuși nimicul există iubito în clipele când nu ești lângă mine,
Există iubire chiar dacă acest blestem al lui nu există, există
Eu iubindu-te absolut iar absolutul îl omoară pe "nu există"!
(9 iunie 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 9 iunie 2024
Vizualizări: 496
Poezii din aceiaşi categorie
Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
Seara tristă...
Seara tristă fără tine
Dorul în piept îmi vine
Inima te vrea mai tare
Dar dragostea ta dispare
Câte zile sunt în an
Câte ore sunt pe plan
Inima îmi spune du-te
Vocea ta o aude
Și ușa e deschisă
Urechile auzise
Vocea ta ce-a caldă
Ce înima îmi arde
Un ritm îl aud în spate
Ca nopțile de vară caldă
Când stăteam și ne uităm la lună
Până pe iarbă apărea brumă
Te țineam în brațe strâns
Dar în suflet aveam un plâns
Știam că nu va fi mereu așa
Că vei pleca și mă vei lăsa
Și chiar la început de iarnă
Mi-ai spus că pleci odată
Și așteptam să vii înapoi
Dar răspunsul îl știam amândoi
Ai ales să pleci de tot
Mai lăsat într-un potop
Inima te voia mai tare
Și striga fără suflare
Te chema , te voia
Alinarea o dorea
A trecut anul împrejur
Dar nu mai vii, și jur
Jur că te voi iubi mereu
Chiar de îmi va fi greu
Să te văd cu altul acum
Și zic să no mai spun
Dar totuși nu mai pot
Te vreau mult înapoi
Ai fost totul , liniștea
Sufletul și viața mea
Am scris poezii despre tine
Că gândul la tine îmi vine
Sute de scrisori am scris
Și ți le trimit în vis
Lumea unde suntem noi
Împreună amândoi
În brațe la mine stai
Te iubesc și tu știai...
Serenada dimineții
IIubita mea frumoasă era vremea,
Să-ți cânt o serenadă de amor,
În astă de primăvară dimineață ,
Jos sub romantica fereastră,
Să-ți spun că te doresc ca un nebun,
Că fără dragostea de dimineață
Am toate șansele să mor....
Și dacă fac greșeli ce le regret ulterior,
Te rog să ierți un rătăcit biet trubadur,
Ce vrea să-ți cânte toată viața
Sonete sau serenade de amor,
Ce-s izvorâte toate nu din minciună,
Ci doar din dragoste curată,
Și-s nesfârșite în tragicul și drama lor!
Cât te iubesc iubită dragă,
Nu eu mai trebuie să-ți spun ,
Ci serenadele ce-au viața lor
Cu glas și colorată formă,
Și-ți vor rosti ce eu le spun!
(9 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
MELANCOLIE DE TOAMNĂ
Î mi pierd pașii pe alei
Gânditor și tremurati,
Sus prin crengi adie vântul
Plâng scaiții scuturați.
Într-un creștet de coroană,
Tânguie un cuib golit...
Astă vară își avea casă
Glas voios de ciripit.
Se înalță în văzduh
Brațe tinere pe ram,
Iscodind spre orizonturi...
Ciine-i despuia de darurii...?
Se aștern încet pe luncă
Picuri mici de ploaie rece
Și-un ecou din stâncă
Glasul toamnei îl petrece.
Stelele
Luna e pală ca zidul rece de marmură
Nu îmi mai luminează orizontul cum o făcea odată
Orice încercare de a găsi o înlocuitoare era zadarnică
Până am avut șansa să te văd pentru prima oară
De fiecare dată
Când ochii mei au o șansă să te vadă
Noaptea nu îmi pare așa de întunecată
Cum era odinioară
Cu ochii tăi zglobi
Ca stelele pe cerul nopții
Luminează fiecare colț al zării
Pe care tu mi-l dezvălui
Seară de seară,tu mi-ai dat lumină
Când întunericul nu avea milă
Și cu fiecare clipă care trecea
Lumina ta mai tare se vedea
Măduva spinării
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Cu brațe de fibre, cu nervi de iubire
Ca să poți simți tot, să te simt pe tine
Lasă-mă să preiau controlul
Să știu ce vrei să spui, ce gândești
Să îți văd perspectiva, ce iubești
Lasă-mă să-ți fiu măduva spinării
Voi fi alert, te protejez
Sunt egoist, exagerez?
Lasă-mă să te susțin
Voi fi acolo, in spatele tău
La propriu, îți voi face rău?
Lasă-mă să mă gândesc
Să-ți fiu acolo, să fiu mut
Nu de asta m-am temut?
Nu mă lăsa să-ți fiu acolo
Gandesc prea mult, alo... ALO?
Seara tristă...
Seara tristă fără tine
Dorul în piept îmi vine
Inima te vrea mai tare
Dar dragostea ta dispare
Câte zile sunt în an
Câte ore sunt pe plan
Inima îmi spune du-te
Vocea ta o aude
Și ușa e deschisă
Urechile auzise
Vocea ta ce-a caldă
Ce înima îmi arde
Un ritm îl aud în spate
Ca nopțile de vară caldă
Când stăteam și ne uităm la lună
Până pe iarbă apărea brumă
Te țineam în brațe strâns
Dar în suflet aveam un plâns
Știam că nu va fi mereu așa
Că vei pleca și mă vei lăsa
Și chiar la început de iarnă
Mi-ai spus că pleci odată
Și așteptam să vii înapoi
Dar răspunsul îl știam amândoi
Ai ales să pleci de tot
Mai lăsat într-un potop
Inima te voia mai tare
Și striga fără suflare
Te chema , te voia
Alinarea o dorea
A trecut anul împrejur
Dar nu mai vii, și jur
Jur că te voi iubi mereu
Chiar de îmi va fi greu
Să te văd cu altul acum
Și zic să no mai spun
Dar totuși nu mai pot
Te vreau mult înapoi
Ai fost totul , liniștea
Sufletul și viața mea
Am scris poezii despre tine
Că gândul la tine îmi vine
Sute de scrisori am scris
Și ți le trimit în vis
Lumea unde suntem noi
Împreună amândoi
În brațe la mine stai
Te iubesc și tu știai...
Serenada dimineții
IIubita mea frumoasă era vremea,
Să-ți cânt o serenadă de amor,
În astă de primăvară dimineață ,
Jos sub romantica fereastră,
Să-ți spun că te doresc ca un nebun,
Că fără dragostea de dimineață
Am toate șansele să mor....
Și dacă fac greșeli ce le regret ulterior,
Te rog să ierți un rătăcit biet trubadur,
Ce vrea să-ți cânte toată viața
Sonete sau serenade de amor,
Ce-s izvorâte toate nu din minciună,
Ci doar din dragoste curată,
Și-s nesfârșite în tragicul și drama lor!
Cât te iubesc iubită dragă,
Nu eu mai trebuie să-ți spun ,
Ci serenadele ce-au viața lor
Cu glas și colorată formă,
Și-ți vor rosti ce eu le spun!
(9 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
MELANCOLIE DE TOAMNĂ
Î mi pierd pașii pe alei
Gânditor și tremurati,
Sus prin crengi adie vântul
Plâng scaiții scuturați.
Într-un creștet de coroană,
Tânguie un cuib golit...
Astă vară își avea casă
Glas voios de ciripit.
Se înalță în văzduh
Brațe tinere pe ram,
Iscodind spre orizonturi...
Ciine-i despuia de darurii...?
Se aștern încet pe luncă
Picuri mici de ploaie rece
Și-un ecou din stâncă
Glasul toamnei îl petrece.
Stelele
Luna e pală ca zidul rece de marmură
Nu îmi mai luminează orizontul cum o făcea odată
Orice încercare de a găsi o înlocuitoare era zadarnică
Până am avut șansa să te văd pentru prima oară
De fiecare dată
Când ochii mei au o șansă să te vadă
Noaptea nu îmi pare așa de întunecată
Cum era odinioară
Cu ochii tăi zglobi
Ca stelele pe cerul nopții
Luminează fiecare colț al zării
Pe care tu mi-l dezvălui
Seară de seară,tu mi-ai dat lumină
Când întunericul nu avea milă
Și cu fiecare clipă care trecea
Lumina ta mai tare se vedea
Alte poezii ale autorului
Vreau
Cu siguranță vreau...
Să despicăm clipele sau timpul rămas,
Împreună să fim într-un cerc de lumină divină,
Ce-i destin și căldură,
Iubire eternă fără trecut,
Începând nu de acum,
Ci de la facerea lumii,
De la primul nostru sărut sau de iubire cuvânt,
Ce ți-l cânt fără sfârsit și acum!
Vreau atâtea lucruri să-ți spun.
Sunt povești cu final fericit.
Doar a noastră poveste de amor
E adusă din Cer,tu zâmbind o asculți iar și iar,
Știind-o fără sfârșit...
Eu iubindu-te infinit,
Te aștept,te doresc absolut!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem de amor pentru tine
Te-aș putea iubi infinit,
Începând de acum...
Sau de când o să vrei!
Chiar de ieri...
O să-ți scriu un poem de mă lași,
Tu iubirea fiind,
Sau sărutul sau Luna zâmbind,
Celor ce ar vrea să se plimbe sub ea...
Oare tot ce-i trecut a murit?
Amintirele mor sau dor ori plâng,
Sau au aripi ce le-nalță la Cer
Zboară și dispar se topesc?
Cui îi pasă de ieri sau de ce-i apus?
Nu ești tu dragostea însăși
Iar eu sclavul amorului tău,
Viața ce o port la picioare ți-o pun,
Și te rog să mă lași să îți scriu
Cât de mult mi-ai lipsit,
Și că vreau să îți fur al tău de arome parfum și întregul mister,
Sau perpetuum dulcele-ți și de taină sărut...!
Nu ești tu doar un Înger sosit
Ce nu știe decât să iubească etern?
Nu ești tu chiar Amorul cel viu
Care vrea să dea viață celor triști,
Sau pierduți cum sunt eu?
(12/13 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Te rog să mă iubești
Te rog te rog si iar te rog să ma iubești!
În fața ta stau eu,
Umilul cerșetor ce-ți cade la picioare,
Ce te iubește și-ți cere îndurare,
Să îl iubești, să-i dai două sarmale,
Și-un păhărel de vin de la tătuțu lu matale,
Căci doar așa primești biletul de intrare,
În Rai...chiar de-ți miroase a provocare!
(19 noiembrie 2023 Vasilica dragostea mea)
Noi nu suntem așa
Să fie amorul blestem dorit de muritori?
Nu mor iubirile trupești indiferent cum te numești?
Cu ce rămâi când ești cuprins de neputințe,
Dar ros de ale trupului dorințe,
Crezând într-o salvare providențială,
Neacceptându-ți tragicul sfârșit
Om muritor schimonosit,
Pe zi ce trece mai batrân,mai urât,
Chemat de cimitir sau de pământ....
Iubito, noi nu suntem așa!
Iubirea noastră liberi ne dorește,
Eu te iubesc curat și nebunește,
Iar tu primești iubirea mea
Precum un fulger te lovește!
În dragoste nu e vreo procedură,
Și bine-ai zis că suntem pe cont propriu,
Din când în când căci nimeni nu ne vede,
De ne închidem deschisele ferestre,
Dar totuși ne iubim și-o facem la vedere,
Pe bănci prin parcuri fără trasele perdele,
Căci timpul trece iar noi suntem cu toții prinși în el,
Vom da cu siguranță socoteală,
La judecata mare cea finală ,
Iar Dumnezeu va întreba o singură divină intrebare,
Daca-i iubit cu-adevarat
Ori ai ales minciuna și calea cea ușoară....
(13 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Emoții arse
Iubito,emoțiile tale
Alungă-le departe!
Eu am emoțiile mele
Când gândul meu iar te cuprinde
Și vrea să te iubească delicat,
Dar spun că este mult mai bine
Să transformăm emoțiile în iubire,
Emotii arse fără de păcat...
De n-ai emoții n-ai iubire
Cum poți iubi fără așa ceva?
Amorul nostru e cuminte,
Chiar dacă locuiește-ntr-un palat
Palat cu ziduri groase
Ce sunt zidite din pietre prețioase,
Și coborâte printre norii-ntunecați,
Precum sunt valurile mării
Când de furtună sunt purtate
Și pescărușii toți sunt alungați,
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărutul nostru
Sărutul nostru e universal
Și delicat și cald,
Nemuritor cu viață de la zei
Nu știe a muri deloc,
E purul adevăr...
Este din foc și din lumină,
Sărutul nostru are forma sa
Rotund precum o lună!
Sărutul vostru nu-l cunosc
Cu sigurantă este altceva
Sincer vă spun,nu-i treaba mea
Eu am iubirea prea frumoasă
De ce să-mi pese de ceva
Ce nu îmi aparține?
Sarutul meu are ceva
Ce nu-i din lumea asta,
Mi-a spus-o cineva
Dar oare cine...
Acum vorbesc de tine!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Vreau
Cu siguranță vreau...
Să despicăm clipele sau timpul rămas,
Împreună să fim într-un cerc de lumină divină,
Ce-i destin și căldură,
Iubire eternă fără trecut,
Începând nu de acum,
Ci de la facerea lumii,
De la primul nostru sărut sau de iubire cuvânt,
Ce ți-l cânt fără sfârsit și acum!
Vreau atâtea lucruri să-ți spun.
Sunt povești cu final fericit.
Doar a noastră poveste de amor
E adusă din Cer,tu zâmbind o asculți iar și iar,
Știind-o fără sfârșit...
Eu iubindu-te infinit,
Te aștept,te doresc absolut!
(7 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Poem de amor pentru tine
Te-aș putea iubi infinit,
Începând de acum...
Sau de când o să vrei!
Chiar de ieri...
O să-ți scriu un poem de mă lași,
Tu iubirea fiind,
Sau sărutul sau Luna zâmbind,
Celor ce ar vrea să se plimbe sub ea...
Oare tot ce-i trecut a murit?
Amintirele mor sau dor ori plâng,
Sau au aripi ce le-nalță la Cer
Zboară și dispar se topesc?
Cui îi pasă de ieri sau de ce-i apus?
Nu ești tu dragostea însăși
Iar eu sclavul amorului tău,
Viața ce o port la picioare ți-o pun,
Și te rog să mă lași să îți scriu
Cât de mult mi-ai lipsit,
Și că vreau să îți fur al tău de arome parfum și întregul mister,
Sau perpetuum dulcele-ți și de taină sărut...!
Nu ești tu doar un Înger sosit
Ce nu știe decât să iubească etern?
Nu ești tu chiar Amorul cel viu
Care vrea să dea viață celor triști,
Sau pierduți cum sunt eu?
(12/13 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Te rog să mă iubești
Te rog te rog si iar te rog să ma iubești!
În fața ta stau eu,
Umilul cerșetor ce-ți cade la picioare,
Ce te iubește și-ți cere îndurare,
Să îl iubești, să-i dai două sarmale,
Și-un păhărel de vin de la tătuțu lu matale,
Căci doar așa primești biletul de intrare,
În Rai...chiar de-ți miroase a provocare!
(19 noiembrie 2023 Vasilica dragostea mea)
Noi nu suntem așa
Să fie amorul blestem dorit de muritori?
Nu mor iubirile trupești indiferent cum te numești?
Cu ce rămâi când ești cuprins de neputințe,
Dar ros de ale trupului dorințe,
Crezând într-o salvare providențială,
Neacceptându-ți tragicul sfârșit
Om muritor schimonosit,
Pe zi ce trece mai batrân,mai urât,
Chemat de cimitir sau de pământ....
Iubito, noi nu suntem așa!
Iubirea noastră liberi ne dorește,
Eu te iubesc curat și nebunește,
Iar tu primești iubirea mea
Precum un fulger te lovește!
În dragoste nu e vreo procedură,
Și bine-ai zis că suntem pe cont propriu,
Din când în când căci nimeni nu ne vede,
De ne închidem deschisele ferestre,
Dar totuși ne iubim și-o facem la vedere,
Pe bănci prin parcuri fără trasele perdele,
Căci timpul trece iar noi suntem cu toții prinși în el,
Vom da cu siguranță socoteală,
La judecata mare cea finală ,
Iar Dumnezeu va întreba o singură divină intrebare,
Daca-i iubit cu-adevarat
Ori ai ales minciuna și calea cea ușoară....
(13 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Emoții arse
Iubito,emoțiile tale
Alungă-le departe!
Eu am emoțiile mele
Când gândul meu iar te cuprinde
Și vrea să te iubească delicat,
Dar spun că este mult mai bine
Să transformăm emoțiile în iubire,
Emotii arse fără de păcat...
De n-ai emoții n-ai iubire
Cum poți iubi fără așa ceva?
Amorul nostru e cuminte,
Chiar dacă locuiește-ntr-un palat
Palat cu ziduri groase
Ce sunt zidite din pietre prețioase,
Și coborâte printre norii-ntunecați,
Precum sunt valurile mării
Când de furtună sunt purtate
Și pescărușii toți sunt alungați,
(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărutul nostru
Sărutul nostru e universal
Și delicat și cald,
Nemuritor cu viață de la zei
Nu știe a muri deloc,
E purul adevăr...
Este din foc și din lumină,
Sărutul nostru are forma sa
Rotund precum o lună!
Sărutul vostru nu-l cunosc
Cu sigurantă este altceva
Sincer vă spun,nu-i treaba mea
Eu am iubirea prea frumoasă
De ce să-mi pese de ceva
Ce nu îmi aparține?
Sarutul meu are ceva
Ce nu-i din lumea asta,
Mi-a spus-o cineva
Dar oare cine...
Acum vorbesc de tine!
(24 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)