Dincolo de timp
Când ne-am întâlnit,
am sădit o lumânare.
A răsărit repede.
Mirosea a iubire şi ardea a patimi.
Am lăsat-o aprinsă ca să ne încălzim visele.
Am închis geamurile.
Azi,
o pată de ceară
stă lipită de inimile noastre
învechite de vreme.
Doar fumul,
prizonier al iubirii,
dansează
închipuindu-şi că
lumânările ard etern
până dincolo de timp.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Craciunas Silviu
Craciunas,gânduri
Data postării: 13 aprilie
Vizualizări: 70
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Către mine
Poem: Roz
Scriitoarea si fosta jurnalista la PRO TV, Tatiana Tabuleac ne surprinde din nou. Ea si-a lansat la Chisinau al doilea roman, numit "Gradina de sticla" - VIDEO
Poem: Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în franceză
Poem: Lungimi de undă
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău
Poem: Boemă
Poem: Te caut în fiecare apus de soare
Cele mai cautate au fost romanele, dar si cartile de dezvoltare personala