Dincolo de timp
Când ne-am întâlnit,
am sădit o lumânare.
A răsărit repede.
Mirosea a iubire şi ardea a patimi.
Am lăsat-o aprinsă ca să ne încălzim visele.
Am închis geamurile.
Azi,
o pată de ceară
stă lipită de inimile noastre
învechite de vreme.
Doar fumul,
prizonier al iubirii,
dansează
închipuindu-şi că
lumânările ard etern
până dincolo de timp.
Category: Love poems
All author's poems: Craciunas Silviu
Craciunas,gânduri
Date of posting: 13 апреля
Views: 71
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Când voi învăța
Poem: Filozofie
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi
Poem: Renunțare
Poem: mama cea mai scumpa fiinta
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Poem: Dimineatza
Poem: Să fiu...
Câte cărți din această listă de 130 de romane din literatura română și universală le-ai citit?