Distanta dintre noi
Apus frumos de vara
Parca ar fi prima oara
Am în minte zeci de gânduri
Dar m am pierdut printre rânduri
Când vine vremea sa pleci
Și palmele mi s reci
Și sufletul mi e gol
Și o sa mi fie dor
Dar sa te întorci te aștept
Căci inima ce mi bate n piept
E doar a ta, numai a ta
Iubire, pentru totdeauna
Și atunci când o sa vii
Și privirile se vor întâlni
Zeci de pomi vor înflori
Iar noi vom fi din nou copii
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriela Asoltanei
Data postării: 11 iulie 2022
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 2277
Poezii din aceiaşi categorie
mi e dor de tine
scuze…dar prefer să nu mai plâng noaptea după ce i am zis prietenei mele cat de rău mă doare sufletul ca ți am greșit cu ceva.
ca te distanțezi…
ca încep să cred ca orice fac greșit te face să mă urăști și să nu mă mai iubești.
scuze, sunt și eu un om…
ce își dorește să fie atins cu emoție, iubire…liniște..răbdare..
cer prea mult? scuze. nu ți voi cere nimic…promit…mulțumesc.
Sufletul meu
Cu ochii ațintiți spre vise
Și întunecați de lumină
Nu te-am putut șterge din gânduri pe tine
Dar m-a iubit o copilă,
Tu mi-ai lăsat zgârieturi pe piele,
Ea a mințit să fie cu mine,
Tu te uitai noaptea la stele,
Ea a adus stele la mine
Și ce e mai ciudat e
Că unele locuri nu pot fi uitate,
Nici foișorul de la job și nici
Orele petrecute cu tine sau lucrate
Nici parcul, nici lacul
Nici malul, nici marea
Nici podul, nici veacul,
Nici noaptea, nici starea
Însă pe tine, chiar te pot uita
M-ai trădat în cel mai josnic mod posibil
Și-mi pare rău că am rănit-o pe ea
Doar fiindcă uneori adevărul nu e vizibil,
Se supăra mereu când îi vorbeam de tine
Credea că pentru mine tu încă însemni ceva
Adevărul e că tu pentru mine
N-ai mai existat de când am rupt cartela
De când am plâns în genunchi
De când am vărsat ultima lacrimă
Și chiar dacă te-aș împușca vreodată cu un pistol
Nu aș simți nimic,
Nici ură, nici iubire
Iar după ce ai muri pentru mine
Nu ar însemna nimic
Pentru că tu pentru mine,
Oricum nu exiști,
Oricum n-ai existat,
Oricum nu ai fost
Și nici măcar când scriu această poezie
Nu simt nimic
Și dacă nu mă crezi, îmi pare rău
Pentru că eu spun adevărul și nu mint ca tine,
Ca nimeni
Și nici nu știu de ce mai scriu despre persoane care nu există
Poate mă plictisesc
Sau poate îmi place să văd că mai există ceva pe lângă nimic
Pe lângă nimicul care nu există,
Măcar mai există ceva
Iluziile pot cuprinde în brațe o realitate
Dar realitatea nu se schimbă
Indiferent de iluzia din ea,
Și tu? tu nu exiști
Hai să îți spun ce ești,
Ești o corcitură de informații, atât
Și toți fără informații, nu existăm,
Dar știi ce ne deosebește de tine
Pe mine și pe ea?
Faptul că plângem sincer,
Faptul că ne iubim,
Faptul că luptăm în orice context,
Că ne aducem inimile aproape
Că ne auzim inimile
Și că ne iubim cu sufletul,
Eu cu ea existăm
Tu? Care, tu??
Iluziile pot exista în realitate
Dar realitatea în iluzii niciodată
Și de-aia nu exiști
Până și o greșeală e mai demnă decât tine
Mai reală,
Pentru că există
Până și neiubirea ei ar fi mai reală
Decât ai fost tu
Nu tre să-mi repet că nu exiști
Ca să conving pe cineva
Că nu exiști
Nu sunt furios sau supărat,
Am vrut doar să îți spun
Că dacă nu exiști,
Nu vei exista niciodată
Pentru că nu orice trebuie să existe
Și tu ai ales să nu exiști
Și chiar dacă aș vrea să te împușc
N-aș ști pe cine să caut
N-aș omorî pe nimeni,
Nu aș simți nimic
Nu m-aș putea duce nicăieri
Dar ea? ea e mereu acolo
În stare să mintă ca să fie cu mine
În stare să lupte să-și creeze o șansă
Și o admir pentru asta
Pentru că nu e deloc ușor să mergi atât de departe
Pentru ceva ce-ți dorești,
Poate e imatură cu o maturitate absurdă
Și a mai făcut câteva greșeli
Dar ea merită iertată,
Ea merită iubită,
Ea poate nici nu știe unde a greșit
Iar când își dă seama plânge
Mereu va rămâne fata care m-a iubit cu adevărat,
Sufletul meu
Soarele și Luna
Eu, ca luna între stele,
Tu, soare între planete,
Doi aștri în univers,
Se privesc și se iubesc.
Tu, iubirea vieții mele,
Centrul existenței mele,
Vom fi Soarele și Luna
Pentru totdeauna!
Eu, în cosmos gravitez,
Ma săruți când te visez,
Mă cuprinzi, te eclipsez,
Strălucesc când radiezi.
Tu dai lumii mele sens,
Zi de zi mă cucerești,
Inima-mi încălzești,
Zi și noapte îmi zâmbești.
Ochii mi-i luminezi,
Chipu-mi înseninezi,
După tine mă topesc,
Doar la tine mă gândesc.
Tot eu, la rândul meu,
Te ador ca pe un zeu,
Fix în timp ce mă rotesc,
Contemplez, mulțumesc și te iubesc.
A ta, Luna, pentru totdeauna!
Acest loc al meu nu este…
Neincetat, pe timp de zi si noapte,
Printre mii de ganduri si de soapte
Nu m-auzi, dar eu te strig,
Prin durere si prin frig,
Nu m-auzi, dar eu te chem,
Si de dor mereu eu gem.
Vocea imi rasuna greu,
Ca raspuns…ecoul meu,
In abisul ne-ntrerupt
Cu-nunericul tot lupt
Si tot sper si sper sa vii
Magaierea mea sa fii.
Dar nu te zaresc venind,
Sus vad luna rasarind,
Si o rog cu mare-ardoare
Sa-ti arate acea cale,
Care duce catre mine
Sa vad binele in tine.
Dar ramai tot acel demon
Ce se crede un hegemon,
Cand nu esti decat, defapt,
Un alt sclav ce sta-n pacat.
Te complaci in intuneric
Si traiesti un vis himeric.
Fie vina a durerii,
Ori doar pricina placerii,
Sa zdrobesti ce-ti sta in cale,
Sa distrugi sub ale tale
Aripi reci ca miezul noptii;
Alinare-ti sunt doar mortii.
Iar eu stau sub clar de luna,
Si lumina-mi vrea sa-apuna,
Ma tot sting, usor ma sting
Vrand inima sa-ti ating,
Sa te-aud cum imi soptesti
Cat de tare ma iubesti.
Caci din soare-am coborat,
Din lumina-am izvorat
Dar inima-mi se zdrobeste
Acest loc al meu nu este…
un noiembrie
amintirile cu tine îmi stau la uscat
în Luminătorul încă nedeschis
Enya a inundat străzile
scăpată din picupul tău
Only Time până la genunchi
până la suflet
lumina murdară sângerează
prin perdeaua după care te-ascunzi
buzele tale albastre mi-au săpat
ieri noapte o golgotă pe piept
în Vinerea asta Neagră
crucile sunt la reducere
aproape gratis ofertă la mântuire
de nepăsarea lumii
nu mai răspunde nimeni
ultimul călugăr din Athos
e candidat la președinție
doar un pompier voluntar
se străduieşte să îți scoată
disperarea din secțiile de vot
oamenii dorm oricum
cu Enya sau fără ştampilează
o apocalipsă nouă nouță
toți ne numim Sisif prin ordonanță
de urgență
Dumnezeu a rămas în inima ta
de aseară când ați făcut duet
la karaoke
ți-a pictat ventriculele cu sfinți
spune-i să plece iubito
lumea mai are nevoie de El
și eu de tine
Complicat
Poate ar trebui să-ți scriu să-mi cer iertare
Însă pentru tine cuvintele mele n-au valoare
Ce sens au toate dacă tu crezi că te mint
La mie îi mai complicat când vine vorba de cea ce simt
mi e dor de tine
scuze…dar prefer să nu mai plâng noaptea după ce i am zis prietenei mele cat de rău mă doare sufletul ca ți am greșit cu ceva.
ca te distanțezi…
ca încep să cred ca orice fac greșit te face să mă urăști și să nu mă mai iubești.
scuze, sunt și eu un om…
ce își dorește să fie atins cu emoție, iubire…liniște..răbdare..
cer prea mult? scuze. nu ți voi cere nimic…promit…mulțumesc.
Sufletul meu
Cu ochii ațintiți spre vise
Și întunecați de lumină
Nu te-am putut șterge din gânduri pe tine
Dar m-a iubit o copilă,
Tu mi-ai lăsat zgârieturi pe piele,
Ea a mințit să fie cu mine,
Tu te uitai noaptea la stele,
Ea a adus stele la mine
Și ce e mai ciudat e
Că unele locuri nu pot fi uitate,
Nici foișorul de la job și nici
Orele petrecute cu tine sau lucrate
Nici parcul, nici lacul
Nici malul, nici marea
Nici podul, nici veacul,
Nici noaptea, nici starea
Însă pe tine, chiar te pot uita
M-ai trădat în cel mai josnic mod posibil
Și-mi pare rău că am rănit-o pe ea
Doar fiindcă uneori adevărul nu e vizibil,
Se supăra mereu când îi vorbeam de tine
Credea că pentru mine tu încă însemni ceva
Adevărul e că tu pentru mine
N-ai mai existat de când am rupt cartela
De când am plâns în genunchi
De când am vărsat ultima lacrimă
Și chiar dacă te-aș împușca vreodată cu un pistol
Nu aș simți nimic,
Nici ură, nici iubire
Iar după ce ai muri pentru mine
Nu ar însemna nimic
Pentru că tu pentru mine,
Oricum nu exiști,
Oricum n-ai existat,
Oricum nu ai fost
Și nici măcar când scriu această poezie
Nu simt nimic
Și dacă nu mă crezi, îmi pare rău
Pentru că eu spun adevărul și nu mint ca tine,
Ca nimeni
Și nici nu știu de ce mai scriu despre persoane care nu există
Poate mă plictisesc
Sau poate îmi place să văd că mai există ceva pe lângă nimic
Pe lângă nimicul care nu există,
Măcar mai există ceva
Iluziile pot cuprinde în brațe o realitate
Dar realitatea nu se schimbă
Indiferent de iluzia din ea,
Și tu? tu nu exiști
Hai să îți spun ce ești,
Ești o corcitură de informații, atât
Și toți fără informații, nu existăm,
Dar știi ce ne deosebește de tine
Pe mine și pe ea?
Faptul că plângem sincer,
Faptul că ne iubim,
Faptul că luptăm în orice context,
Că ne aducem inimile aproape
Că ne auzim inimile
Și că ne iubim cu sufletul,
Eu cu ea existăm
Tu? Care, tu??
Iluziile pot exista în realitate
Dar realitatea în iluzii niciodată
Și de-aia nu exiști
Până și o greșeală e mai demnă decât tine
Mai reală,
Pentru că există
Până și neiubirea ei ar fi mai reală
Decât ai fost tu
Nu tre să-mi repet că nu exiști
Ca să conving pe cineva
Că nu exiști
Nu sunt furios sau supărat,
Am vrut doar să îți spun
Că dacă nu exiști,
Nu vei exista niciodată
Pentru că nu orice trebuie să existe
Și tu ai ales să nu exiști
Și chiar dacă aș vrea să te împușc
N-aș ști pe cine să caut
N-aș omorî pe nimeni,
Nu aș simți nimic
Nu m-aș putea duce nicăieri
Dar ea? ea e mereu acolo
În stare să mintă ca să fie cu mine
În stare să lupte să-și creeze o șansă
Și o admir pentru asta
Pentru că nu e deloc ușor să mergi atât de departe
Pentru ceva ce-ți dorești,
Poate e imatură cu o maturitate absurdă
Și a mai făcut câteva greșeli
Dar ea merită iertată,
Ea merită iubită,
Ea poate nici nu știe unde a greșit
Iar când își dă seama plânge
Mereu va rămâne fata care m-a iubit cu adevărat,
Sufletul meu
Soarele și Luna
Eu, ca luna între stele,
Tu, soare între planete,
Doi aștri în univers,
Se privesc și se iubesc.
Tu, iubirea vieții mele,
Centrul existenței mele,
Vom fi Soarele și Luna
Pentru totdeauna!
Eu, în cosmos gravitez,
Ma săruți când te visez,
Mă cuprinzi, te eclipsez,
Strălucesc când radiezi.
Tu dai lumii mele sens,
Zi de zi mă cucerești,
Inima-mi încălzești,
Zi și noapte îmi zâmbești.
Ochii mi-i luminezi,
Chipu-mi înseninezi,
După tine mă topesc,
Doar la tine mă gândesc.
Tot eu, la rândul meu,
Te ador ca pe un zeu,
Fix în timp ce mă rotesc,
Contemplez, mulțumesc și te iubesc.
A ta, Luna, pentru totdeauna!
Acest loc al meu nu este…
Neincetat, pe timp de zi si noapte,
Printre mii de ganduri si de soapte
Nu m-auzi, dar eu te strig,
Prin durere si prin frig,
Nu m-auzi, dar eu te chem,
Si de dor mereu eu gem.
Vocea imi rasuna greu,
Ca raspuns…ecoul meu,
In abisul ne-ntrerupt
Cu-nunericul tot lupt
Si tot sper si sper sa vii
Magaierea mea sa fii.
Dar nu te zaresc venind,
Sus vad luna rasarind,
Si o rog cu mare-ardoare
Sa-ti arate acea cale,
Care duce catre mine
Sa vad binele in tine.
Dar ramai tot acel demon
Ce se crede un hegemon,
Cand nu esti decat, defapt,
Un alt sclav ce sta-n pacat.
Te complaci in intuneric
Si traiesti un vis himeric.
Fie vina a durerii,
Ori doar pricina placerii,
Sa zdrobesti ce-ti sta in cale,
Sa distrugi sub ale tale
Aripi reci ca miezul noptii;
Alinare-ti sunt doar mortii.
Iar eu stau sub clar de luna,
Si lumina-mi vrea sa-apuna,
Ma tot sting, usor ma sting
Vrand inima sa-ti ating,
Sa te-aud cum imi soptesti
Cat de tare ma iubesti.
Caci din soare-am coborat,
Din lumina-am izvorat
Dar inima-mi se zdrobeste
Acest loc al meu nu este…
un noiembrie
amintirile cu tine îmi stau la uscat
în Luminătorul încă nedeschis
Enya a inundat străzile
scăpată din picupul tău
Only Time până la genunchi
până la suflet
lumina murdară sângerează
prin perdeaua după care te-ascunzi
buzele tale albastre mi-au săpat
ieri noapte o golgotă pe piept
în Vinerea asta Neagră
crucile sunt la reducere
aproape gratis ofertă la mântuire
de nepăsarea lumii
nu mai răspunde nimeni
ultimul călugăr din Athos
e candidat la președinție
doar un pompier voluntar
se străduieşte să îți scoată
disperarea din secțiile de vot
oamenii dorm oricum
cu Enya sau fără ştampilează
o apocalipsă nouă nouță
toți ne numim Sisif prin ordonanță
de urgență
Dumnezeu a rămas în inima ta
de aseară când ați făcut duet
la karaoke
ți-a pictat ventriculele cu sfinți
spune-i să plece iubito
lumea mai are nevoie de El
și eu de tine
Complicat
Poate ar trebui să-ți scriu să-mi cer iertare
Însă pentru tine cuvintele mele n-au valoare
Ce sens au toate dacă tu crezi că te mint
La mie îi mai complicat când vine vorba de cea ce simt
Alte poezii ale autorului
De dorul lui
Te-as striga în miez de noapte
Sa-ti șoptesc visele toate
Sa privim cerul cu stele
Ești leac al inimii mele
Când e noapte îmi ești vis
Când e zi ești paradis
În apus îți vad privirea
Parca tu mi ești nemurirea
Ti-as scrie povești
Dar nu știu unde ești
Îți scriu poezii
De parca ai veni
Versuri multe, nestemate
Lumea mare ne desparte
Dar când voi privi la stele
Ești în gândurile mele...
Dorul dintre noi
Și gara e pustie
Și trenul n o sa vie
Și n ai sa vii nici tu
Căci ți ai găsit pe altu
Ești curcubeu după furtuna
Ești cer înstelat cu luna
Ești liniștea ce o aștept
Te port cu drag în piept
Zile multe au trecut
De când noi doi ne am pierdut
A trecut aproape un an
De când în brațe nu te am..
Copila
O luna și o stea
Te mai gândești la ea?
La fata ce te iubea
Ea ți ar fi adus și o stea
Ea încă te are n gând
Nu te va uita nicicând
Ea ți a îndrăgit privirea
Și ți a vrut doar fericirea
Copila cu suflet curat
Te a iubit neîncetat
A plâns zi și noapte
Când tu erai departe
A suferit în tăcere
Privea apusul cu durere
Își spunea mereu în gând
Ne vom revedea curând
Astăzi de o întrebi ce vrea
Nici nu mai știe de ea
Vrea liniște și un apus de soare
Asa uita ce o doare
Despre el
De pe cer as lua o stea
Sa o pun în palma ta
Sa iti spun cât te iubesc
Nu vreau sa te părăsesc
Esti ca o floare de cais
Ca un fluture în vis
Esti răsărit în miez de vara
Te vreau în fiecare seara
Ochi frumoși ca marea
Când vine inserarea
Ca ma cuprinzi usor
Suflet plin de dor
Pentru ca..
Nu mai simt iubire
Nu mai simt nimic
Căci a ta plecare
Tare m-a mâhnit
Aș fi vrut să fie vis
Și să mă trezesc nițel
Dar a ta iubire
N-a fost din oțel
S- topit ca ceara
Și-am rămas pustie
Iar dorul meu de tine
Are sa reînvie
Nu te dau uitării
Căci eu te am iubit
Iar inima mea
Nu te-a folosit..
De dorul lui
Te-as striga în miez de noapte
Sa-ti șoptesc visele toate
Sa privim cerul cu stele
Ești leac al inimii mele
Când e noapte îmi ești vis
Când e zi ești paradis
În apus îți vad privirea
Parca tu mi ești nemurirea
Ti-as scrie povești
Dar nu știu unde ești
Îți scriu poezii
De parca ai veni
Versuri multe, nestemate
Lumea mare ne desparte
Dar când voi privi la stele
Ești în gândurile mele...
Dorul dintre noi
Și gara e pustie
Și trenul n o sa vie
Și n ai sa vii nici tu
Căci ți ai găsit pe altu
Ești curcubeu după furtuna
Ești cer înstelat cu luna
Ești liniștea ce o aștept
Te port cu drag în piept
Zile multe au trecut
De când noi doi ne am pierdut
A trecut aproape un an
De când în brațe nu te am..
Copila
O luna și o stea
Te mai gândești la ea?
La fata ce te iubea
Ea ți ar fi adus și o stea
Ea încă te are n gând
Nu te va uita nicicând
Ea ți a îndrăgit privirea
Și ți a vrut doar fericirea
Copila cu suflet curat
Te a iubit neîncetat
A plâns zi și noapte
Când tu erai departe
A suferit în tăcere
Privea apusul cu durere
Își spunea mereu în gând
Ne vom revedea curând
Astăzi de o întrebi ce vrea
Nici nu mai știe de ea
Vrea liniște și un apus de soare
Asa uita ce o doare
Despre el
De pe cer as lua o stea
Sa o pun în palma ta
Sa iti spun cât te iubesc
Nu vreau sa te părăsesc
Esti ca o floare de cais
Ca un fluture în vis
Esti răsărit în miez de vara
Te vreau în fiecare seara
Ochi frumoși ca marea
Când vine inserarea
Ca ma cuprinzi usor
Suflet plin de dor
Pentru ca..
Nu mai simt iubire
Nu mai simt nimic
Căci a ta plecare
Tare m-a mâhnit
Aș fi vrut să fie vis
Și să mă trezesc nițel
Dar a ta iubire
N-a fost din oțel
S- topit ca ceara
Și-am rămas pustie
Iar dorul meu de tine
Are sa reînvie
Nu te dau uitării
Căci eu te am iubit
Iar inima mea
Nu te-a folosit..
De dorul lui
Te-as striga în miez de noapte
Sa-ti șoptesc visele toate
Sa privim cerul cu stele
Ești leac al inimii mele
Când e noapte îmi ești vis
Când e zi ești paradis
În apus îți vad privirea
Parca tu mi ești nemurirea
Ti-as scrie povești
Dar nu știu unde ești
Îți scriu poezii
De parca ai veni
Versuri multe, nestemate
Lumea mare ne desparte
Dar când voi privi la stele
Ești în gândurile mele...