0.04

De dorul lui

Te-as striga în miez de noapte 

Sa-ti șoptesc visele toate 

Sa privim cerul cu stele 

Ești leac al inimii mele

 

Când e noapte îmi ești vis 

Când e zi ești paradis

În apus îți vad privirea 

Parca tu mi ești nemurirea 

 

Ti-as scrie povești 

Dar nu știu unde ești

Îți scriu poezii 

De parca ai veni

 

Versuri multe, nestemate

Lumea mare ne desparte 

Dar când voi privi la stele 

Ești în gândurile mele...


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: Gabriela Asoltanei poezii.online De dorul lui

Data postării: 11 iulie

Vizualizări: 47

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Pierduți de inimă

Suntem doar praf sub talpa timpului etern

Un mic detaliu în mișcare printr-e veacuri

Am inventat un cronometru efemer

Uitînd că inima de om nu-i ceas cu arcuri

 

De-are să doară suflet trist, atins de dor

Nu te-aștepta să fi cumva băgat în seamă

Te-aruncă-n gol fără să simtă remușcări

De-ai fi delfin sau o pisică te salvează

 

Dăm importanță unor lucruri de prin lumi

Când lângă noi se scurge trist un râu de lacrimi

Aproape-i om cu suflet blând plin de comori

Nu îl lăsa s-adune ploile în lacuri

 

Oamenii toți sunt egoiști gândind la ei

Chiar și iubirea-i egoistă, nu te-ntreabă

E mult mai simplu să fugim trăind stingheri

Dacă te-a prins dragostea oarbă, e o dramă

 

În alb și negru  ne-mpărțim pierzând culori

Înlocuind iubirea caldă cu o rană

Lasând doar zaruri să decidă pentru noi

Frizând ricolul montăm dragostea-n ramă

 

Să o privim contemplativ într-un muzeu

De-are să vină e posibil să ne doară

Să nu ne-atingă ne rugăm la Dumnezeu

S-o aruncăm cu tot cu omul ce o cară

 

În echilibru învățăm cum să trăim

Goliți de suflet adoptăm un sec ‘’nu-mi pasă’’

Dragostea-i doar prin poezii cuvânt sublim

Pierduți de inimă iubirea nu contează

Mai mult...

Iubirea

Vocea ta dulce ca mierea

Îmi dă puterea

De care am nevoie

Să trec peste orice situație 

 

Am învățat 

Să visez cu ochii deschiși 

A fost interesant 

Noi doi,singuri,într-o cameră închiși 

 

Am descoperit

Iubirea nu se spune

Se simte,de tine m-am îndrăgostit 

Nu m-am putut opune

 

Tu ești un strop de lumină 

Eu un strop de poezie

Curată a inimii iubire

Și restul nebunie

 

Ne completăm perfect

Tu multe mi-ai arătat 

Îți mulțumesc că ești cu mine

Te iubesc mult,iubire!

Mai mult...

Poezie

Am căutat poezie pe ziduri de ruine

În grădini fără o floare,

Când șoaptele mă-nvățau că doare

Gândul despre tine …

 

Am scris poezie, despre noi și ce n-a fost

În lacrimi și tăcere,

Cu un titlu nenăscut plin de durere …

Când părea că n-are rost.

 

Am scris cu-o lacrimă în al tău suflet
Să te am a mea o viață,

Rătăcind prin ceață …

Neînțeles și defect.

 

Am cerut poezie când nu puteam să te privesc

Când adormeai pe cerul înstelat

Și atunci… necondiționat

Simțeam că te iubesc!

 

Am auzit poezie în gustul de pământ

În rămășițe de trecut, de amintiri …

Trecutelor iubiri,

Măturate prin văzduh de vânt.

 

Am auzit poezie când nu m-am așteptat

Când te-am iubit - Și ce iubire!

Dar vai ce durere …

Când o clipă te-am uitat!

 

Am trăit o poezie, o viață căutând

Privirea ta mi-a fost infinitul

Într-un vers … sărutul,

Am trăit iubind …

 

Am putut să te recit pe cer la infinit …

Poezia sufletului meu,

Mi te-am cerut lui Dumnezeu,

Și divin te-am iubit!

 

Te-am cerut să-mi fi muză, să uit singurătatea

Să pot scrie despre noi,

Departe amândoi …

Croind eternitatea.

 

(autor: Aurel Alexandru Donciu /  Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) 

Mai mult...

Înger de departe

Când noaptea-ntunecă creștetul dealurilor
Și-nnegrește limpezi ale lacuri malurilor,
În întunericul ce lumea toată-mi cuprinde
Al tău chip de înger o candelă aprinde.

Căci ochii tăi negri sunt singura lumină,
Smeritul tău zâmbet în cer vise-mi anină
Pe al umărului marmor capu-l plec ușor,
E-o oarecare dulce durere de amor. 

Mai mult...

Întuneric

Dă-mi la o parte versurile …

și șoaptele

Dă-mi la o parte visele

și gândul cum că … noi doi!

Dă-mi trupul la o parte iar palmele ...

de pe umeri-ți goi …

Dă-mi la o parte razele de soare

Și o să vezi cum stelele apar pe cer,

Și cum lumea se răcește într-un aprig ger.

Dă-mi la o parte frunzele …

de pe al meu pământ

să vezi cum toate se sfârșesc …

în măcinatul morilor de vânt.

Dă-mi totul uitării,

ia-mi totul si lasă-mi nimic!

Dă-le pe toate la o parte

și ai să mă găsești așa cum sunt eu,

un fel de … al tău întuneric.

 

(Autor: Aurel Alexandru Donciu / volum: Cub de gheață - Editura Etnous - 2020 / ISBN: 978-606-712-760-7)

Mai mult...

Duminica sufletele tac

Duminica intră în oameni scormonind întunericul de sub coaste ,

Deschide ferestre să intre bătăi de clopot violet .

Din icoane sfinţii surâd , ţipăt de ochi decolorat sfâşie tăcerea .

Respiraţiile tac , din palme se înalţă rugăciuni , aerul îngenunchează

Căci iată , trec îngeri cu aripi mari cât o duminică 

Care şterg lacrimile din ferestre .

Duminica este o poveste cu ore rotunde 

Cu mireasmă de mir şi tămâie , cu iubiri mari cât o liturghie .

Duminica este o cetate în care se aprind muguri de lumină 

Unde sufletele aşteaptă să primească felii de început ,

În duminică capetele stau plecate pentru iertări ,

Pentru palma lui Dumnezeu aşezată pe ele şi pentru uitare .

Duminica e şoapta din calendar , cămaşă albă de crini înfloriţi ,

Pâine caldă aburindă , coaptă în cuptorul de lut .

Duminica e mare cât roata carului Sfântului Ilie ,

Cu un ochi ne face semn să o urmăm când coboară în spirală peste lume .

Duminica urcă pe fir de lună , la capăt o aşteaptă îngeri cu candela aprinsă .

Mai mult...