Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Opss Pss
Data postării: 22 martie 2024
Vizualizări: 461
Poezii din aceiaşi categorie
Orange and Caramel Tea
Amber flows of flavours in delicate array,
A waterfall sweet, alchemy alike survey,
Tastes of a new boundary, I can embrace,
As a fragrant smile, it makes me trace.
Glided essence, spun sunlight's nuzzle.
Precious gems, a trapping puzzle,
In hues of stars, where universe aligns,
Building love for their heavenly designs.
With each sip, I journey through delight,
Blend of orange warmth, her guise flight,
For in simple ritual, affection finds plea,
In the timeless dances of orange caramel tea.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Ce mai fac zilele?
Mă caută zilele
Dimineață bat în geam zâmbind
Prezintă lumina ca un vânzător de iluzii
Degeaba, înăuntru plutesc umbre
Trecutul bântuie ca o stafie nervoasă
Zboară în gânduri electrocutând neuronii firavi
Tună și fulgeră cauterizând realitate
Zilele vin și pleacă
Timpul mulge turmele orelor rătăcite
Înghițind lacom secundele scurse
Nemulțumit vânează sălbatic speranțe
Le prinde în capcană amăgite
Pregătindu-și festin dramatic
Se-nfruptă meschin cu tristețe
Uscate zilele curg
Se-adună-n clepsidră dune cărunte
Albul crește impertinent
Norii umblă despletiți sur
Plouă cu sete cernind absență
Curcubeul spălăcește voalat uni
Privirea tace strălucind udă
Umblă zilele-n șoaptă
Pășesc timptil către amurg
Le urmăresc lipsind clandestin
Șterg urmele să nu mă vadă
Adun despărțit victorii mărunte
Alergând spre întuneric impar
Mă ascund în noapte să ard
Zilele-ntreabă unde sunt
Dacă exist, dacă am fost
Poate rezist găsindu-mi rost
Răspunsul tremură anost
Poate lumina cade prost
Zilele nu mă recunosc
Dor
Și dup-atâta timp încă simt dor
Nu mă-ntreba de ce..
Știu doar că doare
Când sufletul mi-I taie,
Cu-atâtea semne de-ntrebare..
Nu mă-ntreba de ce nu-mi trece
O fi de la cumplitele tăceri
Ce-ascund un țipăt mut..nebun...
Nu știu...in cuvinte să îl pun.
As vrea sa-I scriu frumos..
"Te-astept, te vreau, te sper"
Să-mi bată-n piept un soare
Dar nu..si totuși îmi e dor..
Și uneori..mă doare..
Colaps
Păcat, e că trebuie în fiecare zi să suport durerile sufletești
Păcat că aerul care fiind atât de dulce înainte, acuma e atât de greu
Și nu pot obține, suficientă apă limpede din izvoarele împărătești
Și sensul vieții mele, a dispărut în umbra apusului de soare care mă încălzea mereu
Decalajul adânc și întunecat, care a apărut între noi fără motive evidente
Și zorile, care încă nu au venit să atingă chipul tău cu primele raze solare
Te văd în fiecare noapte, prin visuri dincolo de cerurile senine și dansuri ale stelor lente
Acest vis frumos, care nu se va împlini niciodată din cauza speraței care în fiecare zi moare
Glasul tău liniștit și atât de calduros, încălzește orice inimă înghețată
Tu trezești prin prezența ta, cele mai plăcute amintiri a zilelor trecute
Când dorința dragostei mele, a fost ieșită din propria limită destinată
Dorul și dragul, față de tine îmi înlocuiau orice delicatesă și băuturi plăcute
Zvonul clopotelor bisericii construite pentru tine, răsună atât de pasionat și crud în adânncul sufletului
Sunetul viselor frumoase și dulci, trezește noile speranțe periodic nemuritoare
Dar sunt atât de singur în cele mai grele și reci nopți ale vieții sub greutatea trecutului
Și simt durerea spinilor din acești trandafiri care au culoarea blestemată și uimitoare
Scrâșnitul oaselor, îmi dă de știre că nemuritoare sunt doar visurile neâmplinite
Durerea rece și ascuțită, îmi străpunge chiar sufletul și corpul slăbit de farmecul mortal
Strigătele a celei mai aspre dureri, caută o ieșire pentru primirea liniștei mult dorite
Dar nu-mi voi tulbura liniștea mea trainică și voi termină aceast spectacol cu un chip și glas liniștit total.
Primăvara inimii mele în finlandeză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Sydämeni kevät
Hieno poika, George...
Introvertti poika, George...
Hauska poika, George...
Poika, jollaista en ole koskaan ennen tavannut, George,
Poika, jolle jokainen huomio on tärkeä, George,
Poika, joka pitää runoista, George,
Ilmaisuvoimainen ja taiteellinen poika George,
Poika, joka todella haluaa viedä meidät ajelulle vesipyörällä, George...
Poika, joka todella haluaa meidän istuvan ja kertovan tarinoita piknikillä, George,
Poika, jonka kanssa mennään elokuviin, näyttelee, George,
Poika, jolla on yksinkertainen mutta hyvin valittu maku, George,
Rohkea ja päättäväinen poika George,
Poika, joka pitää vanhoista muotilehdistä, George,
Poika, joka joka kerta tuo lisää kukkia, karkkeja, George,
Poika, jonka runot houkuttelevat minua yhä enemmän, George,
Poika, joka kirjoittaa, leikkaa ja kirjoittaa uudelleen tuhat kertaa, kunnes hän ilmaisee täsmälleen mitä haluaa, George,
Poika, jonka kanssa menen naapurin luo, joka antaa espanjan oppitunteja, George,
Poika, joka, jos jään jälkeen oppimisessa, myös mietiskelee minua, George,
Poika, joka kuuntelee suunnilleen samanlaista musiikkia, George.
George, muistoni sinusta, kuinka tapasin sinut ja kuinka paljon pidin siitä, kuinka kirjoitit, kuinka söit pizzaa, kuinka nauroit vitseilleni (koska yleensä vain minä nauran), kuinka nauroit minulle joskus, kuinka meillä oli tapana kävellä kujia pitkin, kuinka me molemmat ajoimme moottoripyörillä, Auringon valtatiellä, ylinopeusrajoituksen, hiukset tuulessa, huolettomasti, kuinka osasimme tehdä toisillemme hyvän olon, kohottaa mieltämme, meille pidä hauskaa pubeissa, mene jalkapallo-otteluihin, huuda ja sylje siemeniä, leikkiä Nebelung-kissani kanssa, anna minulle kynä, johon olet kyllästynyt, korjaan sen ja olisit erittäin onnellinen. Makeita muistoja, harmi, että lähdit en tiedä minkä projektin kanssa Brasiliaan. Ei se mitään, olit nuori, kuten Otilia "Otilia's Enigmasta" sanoisi, sinulla oli unelmasi ja sinun piti toteuttaa ne. On niin monia muita tyttöjä, mutta sinä todella tarvitsit sen projektin. Ymmärrän sinua, et jätä minulle monia runoja, mutta säilytän ne, niiden muisto kukoistaa yhä enemmän, kun luen niitä, selailen niitä, kun nautin kirjoituksistasi ja siitä, mitä halusit ilmaista noilla riveillä.
Doar inimile știu..
Doar inimile știu mai bine
Doar inimile știu mai bine
Cine iubește pe cine,
Cine tresaltă în tăcere
Și cine plânge în cădere.
Doar ele simt când dorul doare,
Când visul piere în uitare,
Când arde focul stins demult,
Când glasuri mute spun mai mult.
Doar inimile, fără teamă,
Se-ntorc la ceea ce le cheamă,
Chiar dacă timpul le desparte,
Iubirea le unește-n moarte.
Doar inimile știu mai bine
Cine rămâne în suspine,
Cine, deși se pierde-n zbor,
Trăiește-n celălalt… și mor.
Orange and Caramel Tea
Amber flows of flavours in delicate array,
A waterfall sweet, alchemy alike survey,
Tastes of a new boundary, I can embrace,
As a fragrant smile, it makes me trace.
Glided essence, spun sunlight's nuzzle.
Precious gems, a trapping puzzle,
In hues of stars, where universe aligns,
Building love for their heavenly designs.
With each sip, I journey through delight,
Blend of orange warmth, her guise flight,
For in simple ritual, affection finds plea,
In the timeless dances of orange caramel tea.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Ce mai fac zilele?
Mă caută zilele
Dimineață bat în geam zâmbind
Prezintă lumina ca un vânzător de iluzii
Degeaba, înăuntru plutesc umbre
Trecutul bântuie ca o stafie nervoasă
Zboară în gânduri electrocutând neuronii firavi
Tună și fulgeră cauterizând realitate
Zilele vin și pleacă
Timpul mulge turmele orelor rătăcite
Înghițind lacom secundele scurse
Nemulțumit vânează sălbatic speranțe
Le prinde în capcană amăgite
Pregătindu-și festin dramatic
Se-nfruptă meschin cu tristețe
Uscate zilele curg
Se-adună-n clepsidră dune cărunte
Albul crește impertinent
Norii umblă despletiți sur
Plouă cu sete cernind absență
Curcubeul spălăcește voalat uni
Privirea tace strălucind udă
Umblă zilele-n șoaptă
Pășesc timptil către amurg
Le urmăresc lipsind clandestin
Șterg urmele să nu mă vadă
Adun despărțit victorii mărunte
Alergând spre întuneric impar
Mă ascund în noapte să ard
Zilele-ntreabă unde sunt
Dacă exist, dacă am fost
Poate rezist găsindu-mi rost
Răspunsul tremură anost
Poate lumina cade prost
Zilele nu mă recunosc
Dor
Și dup-atâta timp încă simt dor
Nu mă-ntreba de ce..
Știu doar că doare
Când sufletul mi-I taie,
Cu-atâtea semne de-ntrebare..
Nu mă-ntreba de ce nu-mi trece
O fi de la cumplitele tăceri
Ce-ascund un țipăt mut..nebun...
Nu știu...in cuvinte să îl pun.
As vrea sa-I scriu frumos..
"Te-astept, te vreau, te sper"
Să-mi bată-n piept un soare
Dar nu..si totuși îmi e dor..
Și uneori..mă doare..
Colaps
Păcat, e că trebuie în fiecare zi să suport durerile sufletești
Păcat că aerul care fiind atât de dulce înainte, acuma e atât de greu
Și nu pot obține, suficientă apă limpede din izvoarele împărătești
Și sensul vieții mele, a dispărut în umbra apusului de soare care mă încălzea mereu
Decalajul adânc și întunecat, care a apărut între noi fără motive evidente
Și zorile, care încă nu au venit să atingă chipul tău cu primele raze solare
Te văd în fiecare noapte, prin visuri dincolo de cerurile senine și dansuri ale stelor lente
Acest vis frumos, care nu se va împlini niciodată din cauza speraței care în fiecare zi moare
Glasul tău liniștit și atât de calduros, încălzește orice inimă înghețată
Tu trezești prin prezența ta, cele mai plăcute amintiri a zilelor trecute
Când dorința dragostei mele, a fost ieșită din propria limită destinată
Dorul și dragul, față de tine îmi înlocuiau orice delicatesă și băuturi plăcute
Zvonul clopotelor bisericii construite pentru tine, răsună atât de pasionat și crud în adânncul sufletului
Sunetul viselor frumoase și dulci, trezește noile speranțe periodic nemuritoare
Dar sunt atât de singur în cele mai grele și reci nopți ale vieții sub greutatea trecutului
Și simt durerea spinilor din acești trandafiri care au culoarea blestemată și uimitoare
Scrâșnitul oaselor, îmi dă de știre că nemuritoare sunt doar visurile neâmplinite
Durerea rece și ascuțită, îmi străpunge chiar sufletul și corpul slăbit de farmecul mortal
Strigătele a celei mai aspre dureri, caută o ieșire pentru primirea liniștei mult dorite
Dar nu-mi voi tulbura liniștea mea trainică și voi termină aceast spectacol cu un chip și glas liniștit total.
Primăvara inimii mele în finlandeză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Sydämeni kevät
Hieno poika, George...
Introvertti poika, George...
Hauska poika, George...
Poika, jollaista en ole koskaan ennen tavannut, George,
Poika, jolle jokainen huomio on tärkeä, George,
Poika, joka pitää runoista, George,
Ilmaisuvoimainen ja taiteellinen poika George,
Poika, joka todella haluaa viedä meidät ajelulle vesipyörällä, George...
Poika, joka todella haluaa meidän istuvan ja kertovan tarinoita piknikillä, George,
Poika, jonka kanssa mennään elokuviin, näyttelee, George,
Poika, jolla on yksinkertainen mutta hyvin valittu maku, George,
Rohkea ja päättäväinen poika George,
Poika, joka pitää vanhoista muotilehdistä, George,
Poika, joka joka kerta tuo lisää kukkia, karkkeja, George,
Poika, jonka runot houkuttelevat minua yhä enemmän, George,
Poika, joka kirjoittaa, leikkaa ja kirjoittaa uudelleen tuhat kertaa, kunnes hän ilmaisee täsmälleen mitä haluaa, George,
Poika, jonka kanssa menen naapurin luo, joka antaa espanjan oppitunteja, George,
Poika, joka, jos jään jälkeen oppimisessa, myös mietiskelee minua, George,
Poika, joka kuuntelee suunnilleen samanlaista musiikkia, George.
George, muistoni sinusta, kuinka tapasin sinut ja kuinka paljon pidin siitä, kuinka kirjoitit, kuinka söit pizzaa, kuinka nauroit vitseilleni (koska yleensä vain minä nauran), kuinka nauroit minulle joskus, kuinka meillä oli tapana kävellä kujia pitkin, kuinka me molemmat ajoimme moottoripyörillä, Auringon valtatiellä, ylinopeusrajoituksen, hiukset tuulessa, huolettomasti, kuinka osasimme tehdä toisillemme hyvän olon, kohottaa mieltämme, meille pidä hauskaa pubeissa, mene jalkapallo-otteluihin, huuda ja sylje siemeniä, leikkiä Nebelung-kissani kanssa, anna minulle kynä, johon olet kyllästynyt, korjaan sen ja olisit erittäin onnellinen. Makeita muistoja, harmi, että lähdit en tiedä minkä projektin kanssa Brasiliaan. Ei se mitään, olit nuori, kuten Otilia "Otilia's Enigmasta" sanoisi, sinulla oli unelmasi ja sinun piti toteuttaa ne. On niin monia muita tyttöjä, mutta sinä todella tarvitsit sen projektin. Ymmärrän sinua, et jätä minulle monia runoja, mutta säilytän ne, niiden muisto kukoistaa yhä enemmän, kun luen niitä, selailen niitä, kun nautin kirjoituksistasi ja siitä, mitä halusit ilmaista noilla riveillä.
Doar inimile știu..
Doar inimile știu mai bine
Doar inimile știu mai bine
Cine iubește pe cine,
Cine tresaltă în tăcere
Și cine plânge în cădere.
Doar ele simt când dorul doare,
Când visul piere în uitare,
Când arde focul stins demult,
Când glasuri mute spun mai mult.
Doar inimile, fără teamă,
Se-ntorc la ceea ce le cheamă,
Chiar dacă timpul le desparte,
Iubirea le unește-n moarte.
Doar inimile știu mai bine
Cine rămâne în suspine,
Cine, deși se pierde-n zbor,
Trăiește-n celălalt… și mor.